176 matches
-
o anume timiditate greu de explicat la un asemenea om. Oricum, sufletul omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles în câteva minute, plin de lumini, întunecimi și meandre, de alcătuiri sfinte sau păcătoase, uneori chiar din hidoșenii, acestea din urmă cel mai greu de observat, oribilități ascunse de înșelătoare învelișuri. Acum erau amândoi la strălucirea vârstei, diferența de ani dintre ei, el fiind cu câțiva ani mai mare, era neobservabilă căci buna dispoziție a firii lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în societate, cu alții adică, și grosolane în mediul familial, manifestând astfel un comportament duplicitar. Nu întotdeauna politețea este autentică, reală. Întâlnim adesea o falsă politețe, un fel de spoială peste un caracter denaturat, care mai mult scoate în evidență hidoșenia sufletească decât o acoperă, devenind "o mască cu surâsul pe buze" sau o monedă unanim cunoscută drept falsă, după caracterizarea lui Arthur Schopenhauer. În opinia noastră, politețea poate fi comparată cu un veșmânt care înfrumusețează și înnobilează pe cel ce
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
prieten binevoitor și mai bine plasat, ca să-ți cumpere el un kil de carne, portocale sau unt. Dacă vânzătoarele te simpatizau, aveai șanse să prinzi ceva mai bun. Deși solidaritatea de grup întru aprovizionare nu lipsea, promiscuitatea, porcăiala, îngălarea și hidoșenia dădeau adevărata măsură a cozii. Oameni urâți, împuțiți, diformi, abrutizați, frustrați, resentimentari, schimonosiți de invidie, unii ar fi fost în stare să te toarne pentru un kil de carne în plus sau pentru că erai mai „altfel”. Nu am văzut niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
faciesul supt și ochii înfundați în orbite, ale căror priviri stinse evocau agonia muribunzilor fără șansă de salvare. Totul părea ireal. Mi se părea că răsfoiesc un album cu desenele lui Goya, în care „somnul rațiunii” scoate la iveală toată hidoșenia din om. Mi-am revenit imediat. Revederea unor prieteni și colegi m-a bucurat. Îndată am fost luat în primire de doi colegi din Iași care mi-au făcut loc între ei, pe unul dintre priciuri. Abia mai târziu, după
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
întreagă fermă. Rezultatul îl lipiți pe steagul d-voastră, ca fiecare om asuprit, doritor și el să se simtă silit de a construi, să își construiască în propriul cap clădirea d-voastră dezgustătoare dar frumoasă. Și atunci, omul stă în hidoșenia construită și e de părere că ar fi propria construcție a unui lagăr de concentrare. Probabil că există persoane colorate de d-voastră, care fug la preot din cauza d-voastră sau la medic sau măcar unii care din cauza ta s-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în pamfletul polemic sau satiric, ci de privitor anonim, a cărui prezență este doar intuită. De data aceasta, el este plasat în afara arenei, nefiind inclus în text nici măcar în calitate de terț. Pamfletarul se adresează direct inamicului, îl atacă frontal, divulgându-i hidoșenia fizică și morală, fie prin transfer sinecdotic: "Năpârcă ți-e numele colectiv, omule netrebnic, repetat în fețe multe, de la șarpele spân la șarpele flocos, de la vierme la râmă, mușiță, larvă și lindin"204, fie prin injurie alegorică: "Mi-ai împuțit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sunt figuri emblematice. Dar cel care mediază aici caruselul relațiilor este Jumătate, sublima jumătate ce domină - regal și paradoxal, trist, sălbatic și benign, agresiv sau tremurător, lucid, necruțător sau cu blândă conștiență - întregul câmp heraldic al acestei poezii. Fermecător prin hidoșenie, deplin tocmai prin eterna-i neîmplinire, teluric la trup și aerian la simțire, judecător vinovat de-a pururi, Jumătate „trăiește în Țara Necesității”, cum se arată într-o pagină de eseu din Cartea numelor (1975). Danemarca medievală este o imensă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
Horia Stamatu], Bălăriile d-lui P. Șeicaru, „Libertatea românească”, 1955, 8-10; Constantin Xeni, Pamfil de ieri și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75; Mircea Popescu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Revista scriitorilor români”, 1963, 2; I. G. Dimitriu, „Karl Marx, «Însemnări despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
nici de-a fi iubit. Contrar acestei tipologii prea des, de fapt, întâlnite refugiul nostru s-a dovedit a fi în poesie. Aici am găsit soluția și exprimarea cea dreaptă, sfințenia și umilința, consolarea împotriva îndobitocirii, frigului și grijilor, a hidoșeniei obsesiilor de care încă nu putem scăpa, nici prin muncă, nici prin speranță, decât printr-o integrare perpetuă în artă. Arta fiind calea noastră spre cunoașterea lui Dumnezeu, o nostalgie, un dor de Dumnezeu, cum spune Kandiansky, să înțelegem de ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vopsea sau consemnat în colivii de aur. Contrar acestei tipologii prea des întâlnite refugiul nostru s-a dovedit a fi în poesie. Aici am găsit soluția și exprimarea cea dreaptă, sfințenia și umilința, consolarea împotriva îndobitocirii, frigului și grijilor, a hidoșeniei obsesiilor de care încă nu putem scăpa, nici prin muncă, nici prin speranță, decât printr-o integrare perpetuă în artă. Arta fiind calea noastră spre cunoașterea lui Dumnezeu, o nostalgie, un dor de Dumnezeu, cum spune Kandiansky, să înțelegem de ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
2004 încoace, sunt exact aceste diferențe cele a căror responsabilitate o port pe umeri. Că sunt datoare să le articulez cât pot de bine, de precis, astfel încât cei care vin din urmă, inclusiv propriul meu copil, să nu mai simtă hidoșenia prăpastiei dintre locul de naștere al Științelor comunicării și țara care le-a adoptat, așa cum am simțit-o și o simt eu de cincisprezece ani încoace. Sunt datoare, cu alte cuvinte, să îmi ajut concetățenii să pornească la drum cu
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
ca și cum ar fi fost recuperat pentru fericire. Lumea îl ispitește cu tentațiile ei, și în drum spre pierzare, Dumnezeu îi trimite lepră. Apariția îi este compromisă. Fața devine purulentă, mustind a stricăciune. Zemuise în el fără să se vadă. Acum hidoșenia e vizibilă. Lumea se sperie. Prietenii însă nu-l ocolesc, îl compătimesc, ba chiar îl admiră pentru răbdarea cu care îndură. El știe că urâțenia este un medicament. Se strânge în el, își comută atenția dinspre exterior spre interior. Acolo
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a lui Kazantzakis, teza lui Gabriel Liiceanu se împlinește: femeia este sedusă de Manolio, adică luată de o parte din traseul carnalității sale, și condusă spre o spiritualitate creștină de cea mai înaltă autenticitate. Ca și în cazul prietenilor săi, hidoșenia feței lui Manolio, nu înspăimântă, ci dimpotrivă. Într-un fel ea era una din puținele figuri distincte ale comunității. Era în afara normei, în afara cutumei. Statutul ei de femeie care detensiona pulsiunile satului o diferențiase deja de rest. Rămânea doar ca
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
apăru atunci la marginea pădurii rânjind cu ochii sclipitori de pisică, de sub rasă i se văzu pentru o clipă picioarele de capră păroase, cu copită despicată. O piatră mai mare îi dădu potcapul negru jos. Atunci Belzebut apăru cu toată hidoșenia sa. Capul țuguiat acoperit cu păr negru ca smoala, era purtător a două coarne. -Oameni buni opriți-vă. Nu agresați înaltele fețe bisericești. Sunt nevinovați-strigară măicuțele. -Vinovat este starețul Machedon care este proorocul Satanei. DânGABRIEL sul l-a invocat pe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate. Univers al rânjetului, jubilare a cârtitei, a hienei și a păduchelui... Orizonturi deschise doar pentru monștri și nemernici... Totul se îndreaptă spre hidoșenie și gangrena; acest glob care puroiază în timp ce viețuitorii își expun rănile sub razele unui șancru luminos..."94. Cioran se plânge de soarta culturii sale, care nu a ajuns niciodată la "statutul de mare cultură", sursa de mare eșec individual, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
chiar de la ea, peste un an când îl va căuta la Mainz, că s-a măritat și are un copil. Conceput cu cine? Mister! Meaume continuă să fugă de propria obsesie amoroasă, ca un Orlando furioso, dar și de propria hidoșenie, ca un damnat. Își ascunde chipul prin locuri obscure din Germania, Elveția, pripășindu-se prin Italia, într-un sălaș săpat în faleză ce domină golful Salerno. Cea din urmă și cea mai lungă locație îi este atestată la Roma, pe
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
poate decât să intensifice, individual sau colectiv, reveria bovarică, isteria reacționară ori stigmatul depeizării. Sublimul dezafectattc " Sublimul dezafectat" Postmodernii sunt însă primii care evită realismul confruntării, in articulo mortis, cu suferința (la limită, un dat-dar al existenței umane)1. Când hidoșenia violenței arbitrare devine prea greu de suportat, omul recent preferă suspendarea problematicii teodiceii. Invenția grăbită a „sublimului”, asumat eventual în termenii neo-dandysmului, reprezintă cea de-a doua soluție a stângii în fața problemei răului. Ea nu contrazice neapărat militantismul politic și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ei rivală, din acest punct de vedere, este Helgea, soția adulterină a Strutocamilei, care stârnește gelozia autorului. De altfel, există și în această scenă, ca și în cea în care autorul pune în contrast magnetismul lasciv irezistibil al Helgei cu hidoșenia Strutocamilei, o foarte bună știință a gradării efectelor, o tensiune crescândă dată de erotismul care se manifestă din ce în ce mai fățiș. Când totul pare a atinge, scuzată fie-mi ambiguitatea premeditată, climax-ul, Inorogul este pus în situația de a profita din
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
preveni angajarea, "căderea în eroare". Paul Cornea sugerează o părăsire mai timpurie a publicisticii conformiste, ideologice (cca 1958). Cu toate acestea, ultimul text angajat pare să fie cel din 1963, care mai evocă în termeni laudativi "arta realist-socialistă" și denunță "hidoșenia capitalismului"16. Pe de altă parte, Paul Cornea este perceput deja drept "dușman" al regimului, fiind urmărit de Securitate prin agenți informatori și tehnică de ascultare. Cazul său ajunge să îl preocupe în 1964 chiar pe ministrul de Interne, temutul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sufocați între ziduri sau zidiți în moloz transpare exemplificată prin cazul lui Cristian Badea - suspendat în „chicineta”, unde ar fi urmat să prepare o cafea pentru Tudor... Gestul acela l-a salvat de la moarte. Gest salvator... de prieten. în jur, hidoșenia morții. în anii comunismului, indicat ar fi fost să urmezi sfatul înțelept al bătrânului Victor Antoniade care a trăit primii ani de teroare stalinistă, și care-și îndemna nepotul la calm: „Bucură-te de ce ți-a rămas!... Găsește-ți supape
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
blazat, măștile hilare ar defini stările contradictorii ale ființei noastre. Primul (Tricoul portocaliu fără număr de concurs) și cel mai recent volum (Până la capătul liniei)au puncte comune. Reprezintă proza scurtă a scriitorului, reflecții despre ființe cu „aripi amputate” de hidoșeniile vieții. Vocea auctorială trasează unduiri licorniene, dovedindu-ne multă luciditate în amărăciunea care pigmentează universul său epic. Mistuirea sa e nefardată. Domină nepoeticul. Frazările șerpuiesc veninos, cu amărăciune, peste timp, peste oameni. Are dreptate Amos Oz, „nefericirea se cere explicată
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sfetnici, uniți de el... aproape ombilical, câțiva cheflii nătângi (o compoziție „semiabstractă”, „chipuri negre răsturnate”) etc. Interesant este Copacul cu ramurile înfrunzite și generos deschise, pe centru, pentru a lăsa spre vizibilitate un chip triunghiular, cu „nas alb”. O falsă hidoșenie care ne-amintește de „maestrul fără cap...”, „fantoșa fără cap”, atât de adulat de Vestitorii și de îndrăgostiții, din drama Maestrul. Un element de originalitate în această compoziție este impresia de „desen animat” care „se încarcă de semnificații sub creionul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
prin forța de eclipsare a binelui din ceilalți. O astfel de falsă imagine despre sine opturează privirea celui corupt care, căutându-și chipul, se mulțumește cu narcoza unui autoportret idolatru. Dar, în șoaptele acestei picturi de vitrină se frământă agonic hidoșenia ne-omenescului. În viziunea ateului, ferocitatea animalică desprinsă din jungle ancestrale domină esența unui astfel de spirit care, ratând orgolios tocmai sesizarea acestei realități a interiorității sale, se entuziasmează constant de sine necunoscând înfiorarea în fața propriei firi revelate drept grotesc
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cioturile celor două mâini înfășurate în ban daje galbene, murdare. Peste umăr avea o geantă de voiaj în care introducea banii primiți cu o mișcare ciudată, cu gura. Efectiv „ara” prin interiorul rândului, oamenii se dădeau la o parte vinovați. Hidoșenia sa era elocventă, degradarea, triumfătoare. Nu am dus așteptarea până la capăt, l-am părăsit după aproximativ două ore și jumătate de așteptare. Mărturisesc că mi-a fost foarte greu să „spiritualizez” așteptarea. Zgomotul tramvaielor de pe Bulevardul Sf. Maria, traficul infernal
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un soldat", iar "Pavel Nikolaevici fu cuprins de groază", înțelegând că îl așteaptă "o existență nouă, atât de grețoasă, încât îl îngrozea încă și mai tare decât tumoarea însăși"216. Spre deosebire de Rusanov, Oleg Kostoglotov nu este înspăimântat de stranietatea și hidoșenia spitalului, deoarece nu este tocmai un neinițiat în ce privește contactul cu asemenea lumi. El a trecut deja prin "școala lagărului" și, prin comparație, clinica este adevărat loc de odihnă. În locul crispării și spaimei lui Rusanov, Kostoglotov aduce o altă perspectivă asupra
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]