174 matches
-
în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi nu se dă salariul, îl anunță rânjind doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nopții care inundă, precum apa, universul văzut și pe cel nevăzut, luând cu sine sau atrăgând după sine visuri și stări de veghe, nu mai puțin tulburi decât valurile. De fapt, o metaforă a vieții însăși în toată splendoarea sau hidoșenia ei, dar care exercită o vrajă irezistibilă asupra omului. Apa - element vital - ne este, în cele din urmă - mormânt. Trimiterea la termenul tsunami - existent în titlu poate fi și metafora înfricoșătoare a unui cataclism natural care ar înghiți tot ce
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
convenite, decât ceea ce se pretinde în mod public a fi negociere. Spiritul conciliant și relațiile cordiale între adversari politici, elemente prin care democrația apreciază întotdeauna disponibilitatea la negociere în scopul binelui public, devin doar o perfidă fațadă machiată propagandistic peste hidoșenia mafiotelor legături antipopulare. Iată cele câteva precizări la care eram obligat privind termenii puși în discuție. Ele vin doar ca o explicație personală, a psihologiei mele de alegător. Pe care o las necomentată, tocmai așteptând direcții și interpretări în plus
FALSIFICATA NOŢIUNE A SUBSTANTIVELOR de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367798_a_369127]
-
nu vei mai fi tu... Ce poveste stranie! Ce anatemă aruncată asupra dragostei terestre! Ramona, eu îți port o dragoste de înger, dar semăn la înfățișare cu diavolul...”. Peste o săptămână, purtând teribila mască menită a-mi ascunde infirmitatea și hidoșenia, am poposit la biroul editoarei mele. „Ce s-a întâmplat? De ce porți o mască?”, m-a întrebat, sincer uimită. „Ar dura mult să vă povestesc... Dar veți afla din nuvela mea, cu siguranță”, i-am spus, pe un ton cu
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
S’il vous plait ! Asta timp de cinci zile și patru jumătăți de noapte trăite pe malurile Senei, cu trecere temporară prin cochetul hotel ? Hotel de doar **, dar care fac vreo **** pe la noi, aflat prin zona pilonului estic al celebrei hidoșenii ridicate acum 120 de ani, ajunsă brand al Parisului, al Franței, al Terrei !... Dar nu acest lucru mă preocupă prea mult. Cu alde Jenel nu mi-e rușine în Europa ! L-am găsit, de altfel, clonat și pe la Madrid, la
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
viață, dar a rămas desfigurată. Ce lovitură cumplită! Ce ironie a sorții! Fața sa arăta acum atât de groaznic încât Zala nu se mai putea privi în oglindă. Una dintre cele mai frumoase prințese, sortită să își poarte cu ea hidoșenia până la moarte... Părinții nu și-au schimbat atitudinea față de ea, dar fata a alunecat într-o extremă care până atunci fusese greu de anticipat: i se părea că aparține, de acum, unei alte împărății, a Întunericului. Plimbările prin pădure le
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
adâncul invidiei cresc rădăcini nesmulse iar pizma și răutatea se revarsă în zăcătoarea inimii, mai mult decât dragostea, și de aceea, uităm câteodată să iubim! Parcă ni-i și teamă să o spunem! A pătruns atât de înstăpânitor agresivitatea, vulgaritatea, hidoșenia în viața noastră, încât parcă am fi condamnați dacă spunem că o artistă este frumoasă, și că o iubim. De ce să nu spunem că-i frumoasă, dacă este?! De ce să nu spunem că o iubim, dacă o iubim?! Ce este
FLORIN PIERSIC. RECHEMÂND SPECTATORII, ÎN NUMELE ACTORILOR DE LA FEREASTRA CERULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365876_a_367205]
-
Toate Articolele Autorului De-am fi rămas unde am fost născut aș fi avut cu totul alt trecut trăit în nemiloasele siberii, aș fi vorbit o limbă ce-o detest, strivit la propriu de-un regim funest de-a cărui hidoșenie mă sperii. De-am fi rămas și nu am fi fugit din calea celor ce ne-au cotropit, eram plecat de mult în altă viață, așa cum cei mai mulți din neamul meu s-au dus,când cei ce fără Dumnezeu i-au
DE-AM FI RĂMAS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365554_a_366883]
-
cea a lui A. Sahia, A. Toma, A. Sihleanu, I. Văcărescu și alți câțiva”; „a ajuns în spital nu din cauza articolelor mele, ci pentru că are remușcări pentru mârșăviile comise.” „La Vieru, nerușinarea, minciuna și dezinformarea ating apogeul”; „ ... i-am cunoscut hidoșenia pe care nu i-o știu decât cei care trăiesc de o viață cu el”; „și-a făcut din propria-i moarte o marcă comercială”; „N-a avut tată să-l bată la timp, iar maică-sa l-a ținut
GALERIA SPURCAŢILOR: FLORIN CÂRLAN – SECURISTUL LUI CEAUŞESCU de NICOLAE DABIJA în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350727_a_352056]
-
suflet muribund se poate înalța la ceruri, după ce a avut o viață parcursă prin foarte multe chinuri și încercări pe lume, așa cum a fost și viața mamei maestrului Eugen Doga. Azi ar fi împlinit centenarul dacă acea mână urâtă a hidoșeniei cu coasa n-ar fi avut un alt plan... diabolic, așa cum însuși maestro, Eugen Doga, spune ori de câte ori are ocazia, pentru că, ceea ce reprezintă și este Dânsul se datorează în mare parte Dumneaei, doamnei Lisaveta Doga. -valerian https://www.youtube.com/watch
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
de tot ce este românesc, ca să nu-ți amintesc decât cât de oribil, murdar o portretizezi pe Sofia Vicoveanca la pagina 95: „o ... mogâldeață ... cocârjată ... broboadă pe ochi ... un soi de traistă în spinare ... opinci uriașe ... port popular de o hidoșenie ... mirosind a stătut ... cu arniciul mucegăit ... voce de baci de la oi ... și închei... Era Muma-Pădurii!” Te-a ros invidia că toată asistența încremenise siderată în scaunele ei cum conchizi. Uite îți sugerez, să citești această pagină unui psihiatru, care nu
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]
-
să nu o dezvăluim nimănui, iar oamenii ce ne văd actuând așa spun iată ce bun cetățean este Silviu. Iar în realitate poți să te ascunzi în cele mai întunecoase unghere ale societății și acolo să te arăți în toată hidoșenia ta morală, după care revii pe treptele mai înalte ale societății și te comporți ca un cetățean ideal. Numai că unii cu un discernământ mai ascuțit te vor mirosi și vor știi cât cântărești, indiferent de poleiala sub care te
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352710_a_354039]
-
fire” ca fiul risipitor din Biblie și să ne întoarcem în brațele Tatăui ceresc care a dat la moarte pe Fiul Său Isus Hristos ca să fim răscumpărați de sub osânda neputinței, a păcatului, a limitărilor de tot felul, a răutății și a hidoșeniei egoului uman fără legătură cu divinitatea. Răbdare! Ni se cere mereu să avem răbdare. De când ne naștem trebuie să așteptăm și să suportăm în tăcere sau nu, derularea evenimentelor plăcute sau neplăcute, unele obective altele generate de alții. Trebuie să
DESPRE RABDARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357793_a_359122]
-
Exil” al lui Victor Hugo, liliacul este un simbol al Franței iubite în care poetul nu poate reveni. Aragon construiește poemul „Liliacul și trandafirii” pe antiteza dintre frumusețea naturii și dorința de a trăi simbolizate de liliac și trandafir și hidoșenia realității provocate de atrocitățile celui de-al doilea război mondial. În literatura română liliacul a fost iubit de poeți și scriitori precum: Șt.O. Iosif, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Alexandru Macedonski, Ionel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu. În poezia lui Alexandru Macedonski
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
interesant pe o plajă plină de oameni în costume de baie? - Oamenii înșiși. Fiecare apare altfel, nu se aseamănă unul cu celălalt. Un corp poate fi armonios construit, altul hidos. Rămâne ca fiecare să-și aleagă ce dorește să privească, hidoșenia sau frumusețea trupurilor umane. - Eu aș dori să văd frumusețea sufletească a individului, nu cea trupească, cum spui tu. - Ooo, aici ai dreptate, dar ca să-i descoperi sufletul, trebuie să pătrunzi în intimitatea lui și nici atunci nu poți fi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359902_a_361231]
-
“Este o carte despre iubire și ură, împlinire și regret, bani și ăaăacie, frumusețe și hidoșenie.” (Jonh Steinbeck) John Ernst Steinbeck. (n. 27 februarie 1902, Salinas, California - d. 20 decembrie 1968, New York) a fost scriitor american, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962. El este cunoscut pe scară largă pentru romanul care a câștigat Premiul
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
La răsărit de Eden, autorul își declară intenția de a „istorisi una din cele mai mărețe povestiri, poate cea mai mare dintre toate - o povestire despre bine și rău, despre putere și nevolnicie, despe iubire și ură, despre frumusețe și hidoșenie. (...) îmi vine să cred că poate este singura carte pe care am scris-o vreodată”. ADAM ȘI CHARLES La mică distanță de un mare oraș din Connecticut își avea ferma Cyrus Trask. Trăia la fermă împreună cu soția și fiul lor
John Steinbeck: La răsărit de Eden. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339290_a_340619]
-
acele procese ale sale de conștiință aveau să fie înăbușite de toată duritatea acelei vieți de pușcăriaș. În pușcărie învăță ce înseamnă cu adevărat să ai tupeu și să-i chinui pe alții, de asemenea văzu natura umană în toată hidoșenia ei, adică văzu de ce e capabil omul atunci când se complace în a face rău semenilor săi. Dar ca și atunci când era copil sau mai târziu adolescent încercă să supraviețuiască după o regulă bine stabilită de el și anume, pe cei
POVESTEA UNUI ÎNVINS (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341197_a_342526]
-
riscuri? Nu sub aspectul calității demersului literar, desigur, ci pentru că unele „personaje” ale „iepocii” cuprinse între file încă se mai fâțâie printre noi, în costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoșeniile proletcultiste, clamându-și acum „disidența” antedecembristă și mai ales dieta lipsită de emanația usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase - altfel spus. Așadar... Memorii, File de jurnal, Confesiuni. Sunt pagini de „literatură subiectivă” - cum
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341502_a_342831]
-
riscuri? Nu sub aspectul calității demersului literar, desigur, ci pentru că unele „personaje” ale „iepocii” cuprinse între file încă se mai fâțâie printre noi, în costume Armani ori parfumate cu Christian Dior, sau Lancome, ocrotite de trecerea vremii ce le prescrie hidoșeniile proletcultiste, clamându-și acum „disidența” antedecembristă și mai ales dieta lipsită de emanația usturoiului la nivel oral. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase - altfel spus. Așadar... Memorii, File de jurnal, Confesiuni. Sunt pagini de „literatură subiectivă” - cum
MEMORII* FILE DE JURNAL* CONFESIUNI DE LAZĂR LĂDARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341501_a_342830]
-
mi se oglindește. Privirea zdrențuită caută pupila și licărul pierdut. Sub streașina frunții umbrită de vreme, ochii se-ngrămădesc. Gura cea strâmbă oare va mai putea rodi cuvinte drepte? În cioburile chipului cubist frica se-ncuibează: oare va recunoaște Cerul hidoșenia aceasta, când lutul cărnii sfâșiate se va risipi în brazde? Interogația săgetează dureros înseși rădăcinile ființei. Și, om fiind, om din trup, suflet și duh, ca și aproapele său, misticul, poetul mistic, se lasă pradă “dorului” (Sâmbăta Paștilor, 2013; Bocet
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
avea să citească. Asanas. Păsări fără papagal. Guru autodidact lângă urmași putrezi. Ce generație din care cultură a tras pârțul. Continuați clasă masculină fără știința femininului din propria limbă maternă. Nebunia mă cuprinde ca la o cădere yoga. Îmi alunecă hidoșeniile dinăuntru. Râd la Fănuș Neagu, plâng la Kazanzakis (cretanii lui, cretinii noștri). Mi-e milă de tradusul Octavio Paz și Argentina lui Eugen Barbu. Îl iert pe Philippide. Nu putusem în deșertul hindus să-mi reîncarnez contemporanul, pe Buzzatti, nici
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
îngropat sub asfalt așteptând să-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei poezia. Și s-a-nălțat precum un megalit din fier aproape frumos în hidoșenia lui ocoperită de cărămiziul ruginii ce-i pregătea pieirea încă din fașă. Undeva la marginea satului un ciob a prins în lacrima lui o rază de soare poate că mâine poate că mâine ascuns în palmele lunii va prinde rădăcini
EFEMERIDE (1) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379544_a_380873]
-
își deșerta morții, lada se întorcea înapoi și aștepta alții... Ne aștepta pe noi... Închisoarea de la Târgu Ocna a fost o oază într-un deșert al suferinței. Nu că aici nu ar fi fost suferință. Dimpotrivă. Durerea, boala cu toată hidoșenia ei, moartea erau la ele acasă.” (Părintele Voicescu, Un duhovnic al cetății. Ed. Bizantină, București-2002, p. 24, 27) În altarul lăuntric care l-au încropit pe temelii isihaste, au aprins rugăciunea inimii a cărei căldură purificatoare s-a revărsat din
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
adâncul invidiei cresc rădăcini nesmulse iar pizma și răutatea se revarsă în zăcătoarea inimii, mai mult decât dragostea, și de aceea, uităm câteodată să iubim! Parcă ni-i și teamă să o spunem! A pătruns atât de înstăpânitor agresivitatea, vulgaritatea, hidoșenia în viața noastră, încât parcă am fi condamnați dacă spunem că o artistă este frumoasă, și că o iubim. De ce să nu spunem că-i frumoasă, dacă este?! De ce să nu spunem că o iubim, dacă o iubim?! Ce este
FLORIN PIERSIC. VA RĂMÂNE CONTEMPORAN VEACURILOR DE DUPĂ NOI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347428_a_348757]