905 matches
-
singură dată pe zi, la prânz, apă și pâine în fața ușii celei mai întunecate încăperi din turn. Cândva, în acel loc erau închiși trădătorii de neam osândiți la moarte. Străjerii observară că de fiecare dată la miezul nopții o umbră hidoasă trece prin poartă, se cațără pe ziduri și dispare printr-o ferestruică în turn. Cei ce o zăriră amuțiră până spre ceasurile dimineții când, după cel de-al patrulea cântat de cocoș, umbra misterioasă se retrăgea pe unde venise. În
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
căci ei sunt, pătrund în adâncurile pădurii cu animalele la trap. Deodată tăcerea este spintecată de cântecul huhurezului, apoi de urletul unui lup. Din instinct, căpitanul pune mâna pe spadă. Împrejurimile sunt sumbre și înfiorătoare. Pe lângă el țâșnește o umbră hidoasă și calul se poticnește speriat, dar nu nechează de parcă îi pierise graiul. Principele îi face semn să nu scoată o vorbă și să continue drumul la pas. La lumina lunii, undeva între luminișuri, o arătare neagră se strecoară printre stejari
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
că n-am să pot, Căci chipul meu neterminat și hâd, iubite, Zăcea în atelier pe-un calapod. M-am pregătit atunci în mare grabă, Ițindu-mă eu nu m-am arătat, Căci sufletului îi era rușine Cu chipul meu cioplit, hidos, neterminat. M-am rușinat atunci la chip, iubite, Și am lăsat doar sufletul să te-ntâlnească, Știam, dar multumit-am fost c-ai să-ți dorești Doar de departe să îți fiu miresă. Nu-s vinovată, ești nevinovat, Căci vălul
GLASUL CHIPULUI CIOPLIT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1464879677.html [Corola-blog/BlogPost/378814_a_380143]
-
serviciu ca pentru una întreagă. Vă rog mult, nu pot face cât doi oameni. Trebuie să fac și la celelalte licee, spuse cu voce șoptită și timidă, Sonia. În momentul următor, se auzi un urlet înfiorător și femeia văzu cum hidoasa creatură se năpustește asupra sa, cu pumni încleștați, tremurând din tot corpul său îndesat, cu balele curgând și limba ieșită în afară, pendulând-o ca un șarpe în atac cu o viteză incredibilă. Femeia mignonă, slăbuță, delicată, se așeză înfricoșată
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1448180526.html [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]
-
trainici pe care autorul poate construi ori își poate rezema îndoielile, neliniștile, iubirile. O stranie predilecție însă, manifestă poetul pentru fetid, descompus, pentru baudelaire-ienele „flori ale răului” simbolizate prin: schelete descompuse, morți, „jertfe pe catarge rupte”, „umbre de ruină”, râs hidos, o lume care delirează, mizerie, mulțimi de cerșetori, câini vagabonzi ș.a. De altfel, așa cum notează, „noi construim o lume din bucăți” și lumea e alcătuită din bine și rău, frumos și urât, miresme și duhori, deopotrivă. Datoria poetului este de
DE STEJĂREL IONESCU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Rostirea_din_cuvant_geneza_i_cezarina_adamescu_1385028145.html [Corola-blog/BlogPost/347278_a_348607]
-
NOAPTE Imperatorul continuă să se scufunde în acel tău fără fund. Ridică privirea din instinct și deasupra zărește doi ochi aprinși ai unui pește, de statura unui om, care-l urmărește gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_vi_sc_ion_nalbitoru_1392481975.html [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
a rămas E zâmbetul tău...privirea, și-un glas. Un glas ce mă strigă, dar nu-l înțeleg Privești lung la mine, și-as vrea să întreb... Zâmbit-ai vreodată atât de duios La chipu-mi de fiară, cu suflet hidos La inima-mi frântă, ai ascultat S-auzi cât de des îmi scap' un oftat? Ai fost prea mult timp, de gheață, prea rece Ciudat, dar te simt... căldura te trece. Ce vrei de la mine, de ce mă întorci? Pe dragostea
O CLIPĂ... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_bertoni_albert_1478062077.html [Corola-blog/BlogPost/383031_a_384360]
-
m-am lovit! Nu conta că-i rupt piciorul, Orgoliul meu era rănit, Cum să intri-n lumea artei, Atât de spectaculos??? Credeam că lumea asta, Este frumoasă ca și arta, Însă am fost dezamagită, Când am văzut că e hidoasă, Orgolii multe și pretenții, Multă ură și chiar bârfă, Toți se calcă în picioare, Ca s-ajungă mai în frunte! Nu știu cum de vine asta, Își zâmbesc se gratulează, Mimează că se iubesc, Însă totu-i mascaradă, Toți îi critică pe
LUMEA ARTEI, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 by http://confluente.ro/neluta_staicut_1495942397.html [Corola-blog/BlogPost/380782_a_382111]
-
nostru să îl venerăm. Pășim, îndrumați de destin, peste fiecare secundă telurică și ne chircim înaintea nimicului sodomizându-ne eul care se lasă îngropat în iadul dorit al fiecăruia dintre noi: Sub tristele becuri cu razele pale, / Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra... [2] , spune la un moment dat marele inițiat al citirii întunericului și purificării prin simțirea greutății mormântului, George Bacovia. Poate singurul poet vizionar al apocalipsei și al distingerii jocului satanic al umbrei: Sunt solitarul pustiilor piețe / Cu
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Spiritul_continua_existenta_nefiinda_stefan_lucian_muresanu_1337331582.html [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
folosește o argumentare bogată. El și-a început pledoaria cu declarația scriitorului precum că nu a scris o carte imorală, ci una plină de cuviință, întemeiată de la primul rând până la ultimul, pe concepții morale și religioase, urmărind printr-o descriere hidoasă a viciului, să îndemne la o viață virtuoasă. Scriitorul este însuflețit de intențiile cele mai curate. Și-a pregătit acestă primă carte prin numeroase studii prealabile, a gândit-o temeinic, înfățișând, cu o rară adâncime de observație, tabloul vieții păturilor
DOAMNA BOVARY ÎN INSTANŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447488561.html [Corola-blog/BlogPost/377528_a_378857]
-
să nu fi încălcat teritoriul zgripțuroaicei și acum să rătăcească prin munți. Când se apropie de locul cu pricina văzu de la distanță cum din peșteră încă mai ieșea fum, iar împrejur totul era pârjolit. Aici avusese loc dezmățul diavolilor cu hidoasa babă. Cu fiorii fricii în inimă făcu cale întoarsă, fără să arunce măcar o privire înapoi. Ajunși la poalele muntelui ordonă unuia dintre oșteni ca în ziua următoare, împreună cu câțiva tovarăși de-ai săi, să zidească intrarea în cheiuri cu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Valdescu în frunte. Un moment tânărul simți cum inima i se face cât un purice și are o clipă de ezitare. Din instinct puse mâna pe paloș. Un spectacol nemaiîntâlnit i se desfășură în fața ochilor. Pe ziduri se perindau chipuri hidoase, care se transformau ca niște umbre, când în păsări răpitoare, când în animale sălbatice. Pe rând, pe metereze, se aprinseră ca din senin făclii, ale căror flăcări pâlpâiau în diferite forme. Urmară câteva chiote, zbenguieli ale diavolilor, râsete sinistre rostogolindu
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1412682803.html [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului, hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
știa care este stânga și care dreapta. Bezmetic, începu să alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște. Iar parșivul de Ecou, în loc să-l ajute, se ascundea după copaci. Când și când țopăia pe coama dealului, hlizindu-se la el cu limba scoasă. Halal prieten! S-a
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
știa care este stânga și care dreapta. Bezmetic, începu să alerge și să strige ca un disperat : ajutooor ! ajutoor ! Niciun semn de la nepăsătorul Ecou sau de la uriașele umbre albe care se înngreau tot mai mult. Mai grav, acestea luau forme hidoase cu urechi și nasuri enorme, cu guri ca niște hăuri în care creșteau colți mari și ascuțiți ce rânjeau amenințător. -Nu, nu, nuuu ! Unde am nimerit ? țipa disperat copilul. -În Țara Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Întunericului, prostule! Ho, ho, ho ! i-a răspuns zmeul Tăcere, cu un hohot de liniște. -A spus cineva ceva? întrebă speriat. -Trăncănești numai tu! i-a sâsâit șarpele din creier. A fugit voinicește, lovind furios cu nuiaua de alun umbrele hidoase ce-i apăreau în cale. Acestea se scuturau de zăpadă, gemând : -Ce ți-am făcut de dai în noi ? -De ce stați în calea mea ? De ce nu mă lăsați să merg pe drumul meu ? -Noi suntem în locul nostru ! Tu nu
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
-i acoda nici măcar o șoaptă. -Atunci, a țipat el, cine-mi spune vorbele astea? Niciun răspuns. -Eu mi le spun ? Nu se poate. Nu-se-poa-teee ! țipa cu disperare. Iar monștrii din Țara Întunericului, cărora le crescuseră aripi negre, gheare ascuțite, boturi hidoase cu fălci puternice, îl înfricoșau tot mai tare. Pentru că începuseră să urle și să se repeadă la el cu ghearele lor albe, uriașe. Și întunericul, cu tăcerea sa fioroasă urla și se repezea la el, voind să-l sfâșie, să
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449605072.html [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat decolorat, niște plămâni care numai spongioși nu erau, o grămadă de intestine legate într-un nod grosolan, ce mai, niște măruntaie hidoase din mucava, mai mult să sperie copiii, decât să îmbie la joc de tras la țintă! Se hotărî totuși, uitând să-ntrebe care-i trofeul. Pregăti mărunțișul, luă pușca veche și ruginită din mâna celui cu dugheana și încercă să
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1415520742.html [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
de nervi a scos printre dinți un mârâit de fiară rănită. - Cățea nenorocită!... de ce ești în stare?... iar eu îți duceam de grijă, putoare ordinbară! Sângele i se urcase în cap ca o băutură ucigașe. Fața îi deveni precum masca hidoasă a unui clovn, cu gura deschisă care vrea să râdă, în clipa când regele îi înfige pumnalul în piept, ca drept răsplată că-l distrase o seară. Ochii căpătaseră privirea câinelui turbat, iar mușchii mâinilor, fiind dirijați de-o minte
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
în vreme ce el se opintește degeaba să bage „rabla” Millennium Falcon în viteză hiperluminică, „Laserbrain”, care sună ca „Lazerbrain”. La rândul lui, Solo, aflat în pragul pietrificării cu carbonit, îi răspunde sec: „Știu!”, când Leia îi comunică clasicul :„Te iubesc!”. Sau Hidosul care îi spune lui Luke : „Ai grijă ce faci. Suntem niște inși urmăriți. Eu sunt condamnat la moarte pe 12 sisteme stelare”, iar Luke răspunde: „O să fiu atent”. Hidosul: „O să fii mort”. Ca să nu mai vorbesc de celebra: „I`ve
Forța Întunericită by https://republica.ro/forc-a-intunericita [Corola-blog/BlogPost/339001_a_340330]
-
răspunde sec: „Știu!”, când Leia îi comunică clasicul :„Te iubesc!”. Sau Hidosul care îi spune lui Luke : „Ai grijă ce faci. Suntem niște inși urmăriți. Eu sunt condamnat la moarte pe 12 sisteme stelare”, iar Luke răspunde: „O să fiu atent”. Hidosul: „O să fii mort”. Ca să nu mai vorbesc de celebra: „I`ve got a bad feeling about this”, plasată de Han Solo când gluma se îngroașă, cu derivația „O să facem siluetă aici” în vreme ce compresorul de resturi metalice e aproape să-i
Forța Întunericită by https://republica.ro/forc-a-intunericita [Corola-blog/BlogPost/339001_a_340330]
-
ușor să fugi din fața durerii, mai ales când ești neputincios; mai ales când ți-ai rătăcit cuvintele; mai ales când știi că totul e pierdut și că e tentant să te ascunzi după colț până se vor mistui toate fețele hidoase ale trecerii. Fiindcă moartea nu e totul. Viața însăși nu e totul. Hartă realității are drumurile ei neștiute, în care trecerea se face greoi, monstruos, înfiorător. Viața nu e un voiaj de plăcere; moartea nici atât. Dacă Vlahuta se cutremura de
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 by http://confluente.ro/carmen_laiu_1466166814.html [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]