172 matches
-
pașnice cu triburile turanice. Din punct de vedere geografic, preferința comunităților pentru văile și cursurile unor râuri (Bârlad, Șacovăț, Berheci, Zeletin, Stavnic) s-a materializat în stabilirea și practicarea ocupațiilor de bază, permise de un habitat, ferit de pericole multiple. Hidronimele din Bazinul Bârladului reflectă comuniunea om-natură: văile Coroiești, Tutova, Simila, Crasna, Rebricea, Bogdana, Vaslui, Similișoara ș.a. Inventarul așezărilor și necropolelor, descoperite în acest areal, este destul de bogat, variat și semnificativ din punct de vedere arheologic și istoric. Datele furnizate de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
fapt după forma austriacă Dalboschetz) nu-și dezvăluie etimonul slav, care însă este imediat sesizat dacă avem în vedere varianta sa autentică, nedialectală, preexistentă, Dîlboceț. Categoriile sociogeografice de toponime (morfonim - nume de formă de relief, oiconim - nume de așezare umană, hidronim - nume de apă, hodonim - nume de arteră de comunicație, hileonim - nume de loc împădurit etc.) prezintă, fiecare în parte, o serie de caracteristici extralingvistice particulare, care determină preferințe specifice pentru anumite structuri, tipuri și subtipuri formale și semantice. Demersul etimologic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
extensie, restrîngere etc.) fundamentul cîmpului toponimic din acel spațiu, reflectînd deopotrivă configurația geografică a zonei deservite denominativ și gradul de antropizare al spațiului geografic respectiv. Polarizarea înseamnă concentrarea toponimelor dintr-un orizont spațial în jurul unor nume „dominante“, cel mai frecvent hidronime (nume de ape), oronime (nume de munți) sau oiconime (nume de localități). Centrul polarizator devine nucleul cîmpului toponimic, iar celelalte nume componente ale cîmpului sunt toponime secundare, puse în relație de subordonare (diferențiere, extensie, polarizare, restricție, substituție) prin diferite modalități
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
analizele științifice ale specialiștilor. Clasificările geografice au în vedere, așadar, în principal obiectul geografic denumit printr o formulă onomastică. Cel mai frecvent sunt disociate următoarele grupări: oiconime (nume de locuri populate, așadar așezări umane), morfonime (nume de forme de relief), hidronime (nume de ape), hileonime sau fitonime (nume de locuri acoperite de formațiuni vegetale), hodonime sau odonime (nume de căi de comunicație), choronime sau regionime (nume de structuri teritoriale majore: ținuturi, provincii, plase, județe, regiuni, țări, continente etc.). Pe lîngă acestea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
interzise pentru defrișare. Uneori observarea pe orizontală (sincronică) a toponimiei poate sugera posibile straturi verticale (diacronice) ale ei, orientînd căutarea pe direcții probabile de identificare a unor nume sau categorii de nume. Cei mai mulți specialiști sunt de acord, de pildă, că hidronimele și, după ele, oronimele sunt cele mai rezistente categorii de nume de locuri în timp, fiind preluate de populațiile care imigrează în spațiul respectiv de la popoarele indigene. Există însă, mai ales în cazul apelor mici, situații de transfer invers de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Caraș-Severin, care au fost, în finalul cercetării, dovedite ca fiind păstrate din epoca romană, în calitate de toponime, sau ca apelative toponimizate ulterior, în limba romînă. E drept că toponimele, îndeosebi cele din centrul Transilvaniei, se află într-o zonă străjuită de hidronime străvechi, autohtone: Mureș, Olt, Dunărița (diminutiv al numelui autohton, cel puțin în ceea ce privește formantul secund -re, al fluviului Dunărea). Astfel de investigații sunt încă rare, din cauza pregătirii lingvistice ultra specializate necesare și a lipsei unui material toponimic cît mai bogat cules
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
documente scrise pe o lungă perioadă de timp, s-au dus și se duc încă discuții aprinse. Vom consemna, după excelenta sinteză a problemei făcută de V. Frățilă, contribuția toponimiei la demonstrarea autohtoniei și continuității poporului romîn la nordul Dunării. Hidronimele (Dunăre, Mureș, Olt, Tisa, Timiș, Săsar, Someș, Criș, Ampoi, Strei, Horn, Bîrzava, Cerna, Nera, Năruja, Motru, Jiu, Gilort, Giomărtil, Lotru, Argeș, Vedea, Buzău, Siret, Prut, Nistru), oronimele (Carpați) și oiconimele (Abrud, Albac, Arcuda, Băroi, Cigmău, Drencova, Garvăn, Galt, Hîrșova, Iași
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în -său (Otăsău, Beregsău etc.). Ampoi Este numele unui rîu lung de 57 de kilometri, afluent de dreapta al rîului Mureș. Prin polarizare, s-au format Ampoița (pîrîu și sat), Calcarele de la Ampoița (rezervație geologică), Cheile Ampoiței și Pietrele Ampoiței. Hidronimul continuă, foarte probabil, anticul Apullum, care desemna un oraș pornind de la numele tribului apulli, care trăia în zonă. Transferul de la un nume de așezare umană la numele apei din apropiere este obișnuit. Evoluția fonetică, dacă numele antic a fost transcris
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de altfel, există și alte nume de locuri din aceeași familie semantică: Homoriciu, Omarul, Hamaru, Omoricea, Omorna, Omornicea, Homorîște. S-a reproșat și acestei soluții nepotrivirea semantică pentru un curs de apă, ceea ce nu ni se pare adevărat, din moment ce există hidronime ca Pîrîul Brădețului, Lunca Brădețului, Tisa, Paltina etc. Mai mult, numele putea fi dat, inițial, terenului prin care curgea apa și de la acesta să fi fost transferat la apă. A treia soluție pornește de la un antroponim, Omor sau Homar, derivate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o populație turcică nomadă care cutreiera stepele rusești, neavînd cu zona Bîrladului decît o apropiere de nume. Familia toponimelor avînd la bază radicalul slav brl este extinsă, cuprinzînd, printre derivatele sale, un rîu Berlad în Podolia, foarte apropiat formal de hidronimul și oiconimul romînesc, și numele orașului Berlin, care este și el de origine slavă. Bîrsa Este numele unui pîrîu cu lungimea de 10 kilometri, afluent de stînga al Someșului, al unui rîu cu lungimea de 73 de kilometri, afluent de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slave din teritoriul romînesc, la -eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific hidronimic) că primele au fost denominate hidronimele și de la acestea, prin transfer, celelalte tipuri sociogeografice. Interesant este că Bistrița, ca și alte multe nume de locuri romînești, se găsește și în Grecia, cu forme și reflexe fonetice asemănătoare celor romînești, constituind similitudini sugestive privind influența lingvistică a
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bistrița, Oltenița, Toplița, Ialomița, Dîmbovița, Ciulnița, Cervenița, Oravița etc.) Blahnița Este numele unui rîu, lung de 56 de kilometri, afluent de stînga al Dunării, și al altuia, lung de 53 de kilometri, afluent de dreapta al Gilortului. De la unul dintre hidronime au fost formate, prin polarizare, numele satelor Blahnița de Jos și Blahnița de Sus din județul Gorj, precum și toponimul Cîmpia Blahniței. Nicolae Drăganu și Iorgu Iordan consideră că Blahnița și Blașnița trebuie puse alături de Vlăhița, Vlașca, Vlăsceni, Voloșcani, Vlăsia etc.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și alții consideră că numele are la bază un compus cuman, kuwarul-uj, „vale seacă, pîrîu sec“, formantul de pe poziția secundă -uj (care poate avea și varianta -lui) însemnînd „vale, pîrîu“ și regăsindu-se (ca un fel de pseudoprefix) în toate hidronimele cu secvența finală -ui (tip Bahlui, Desnățui, Călmățui, Teslui, Vaslui etc.). Cu o astfel de metodă etimologică „angrosistă“, Weigand ajunge la concluzia că 10% dintre hidronimele romî nești de la sud și est de Carpați sunt cumano-pecenege (față de 16% romînești). Mulți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-lui) însemnînd „vale, pîrîu“ și regăsindu-se (ca un fel de pseudoprefix) în toate hidronimele cu secvența finală -ui (tip Bahlui, Desnățui, Călmățui, Teslui, Vaslui etc.). Cu o astfel de metodă etimologică „angrosistă“, Weigand ajunge la concluzia că 10% dintre hidronimele romî nești de la sud și est de Carpați sunt cumano-pecenege (față de 16% romînești). Mulți dintre lingviștii, istoricii și geogra fii romîni au perpetuat automat ideea formantului final de origine pecenego-cumană ui, -lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ajunge la concluzia că 10% dintre hidronimele romî nești de la sud și est de Carpați sunt cumano-pecenege (față de 16% romînești). Mulți dintre lingviștii, istoricii și geogra fii romîni au perpetuat automat ideea formantului final de origine pecenego-cumană ui, -lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să nu se pronunțe (fie pentru că nu aveau cunoștințe solide de turcologie, fie pentru că nu identificaseră o alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre toponimele romînești terminate în -ui, -lui nu erau hidronime nu i
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-lui al hidronimelor romînești, iar alții au preferat să nu se pronunțe (fie pentru că nu aveau cunoștințe solide de turcologie, fie pentru că nu identificaseră o alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre toponimele romînești terminate în -ui, -lui nu erau hidronime nu i s-a acordat impor tanță, considerîndu se că ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare apele mari și mijlocii nu le-au atras atenția turcicilor, sau n-au
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
alternativă mai plauzibilă). Faptului că multe dintre toponimele romînești terminate în -ui, -lui nu erau hidronime nu i s-a acordat impor tanță, considerîndu se că ar putea fi vorba de transfer. Nici prezența acestui presupus formant turcic doar în hidronimele mici (oare apele mari și mijlocii nu le-au atras atenția turcicilor, sau n-au putut să-și impună toponimele în concurență cu cele străvechi, traco-dacice, ori chiar cu cele romînești și slave?) nu le-a ridicat semne de întrebare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în fața unor fascinante omonime toponimice de origine diferită. Craiova Este numele unui municipiu din județul Dolj, a două pîraie, afluenți de dreapta ai rîurilor Cerna și Cricău, și a doua sate din județele Alba și Arad. Toponime polarizate (probabil de la hidronim) sunt Lacul Fosilifer de la Globu Craiovei (denumire oficială a unei rezervații paleontologice de pe teritoriul comunei Ialomița, județul Caraș-Severin) și Tîlva Craiovei (vîrf în Munții Semenicului). Corelat etimologic este și toponimul Piatra Craivei (vîrf în Munții Trascăului). În Bulgaria există cîteva
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și un apelativ crai, „margine“ (cu aceeași evoluție ie > i). Criș Este numele unui pîrîu cu lungimea de 20 de kilometri, afluent de stînga al Tîrnavei Mari, al unui sat în județul Hunedoara și al altuia în județul Mureș. De la hidronim s-au format, prin polarizare, toponimele (unele intermediate de antroponime): Crișan (grind în Delta Dunării; movilă în Podișul Casimcei; „vîlcea“, afluent de stînga al pîrîului Chichirgeaua; vîrf în Munții Bihorului); Crișca (culme în subcarpații Buzăului); Crisciov (sat în județul Hunedoara
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluent de stînga al Crișului Negru), Dealul Crișului (în Cîmpia Joasă a Crișurilor), Malul Crișului, Pădurea Crișului, Piatra Crișului (culme în Munții Bihorului), Valea Crișului (Vîrf în Munții Baraoltului), Cîmpia Crișurilor (sau Crișanei), precum și Crișana (provincie istorică, parte a Transilvaniei). Hidronimul Criș este atestat, începînd cu secolul al VI-lea, sub formele: Grisi, Grissia, Gresia; apoi, în Evul Mediu, cu variantele grafice: Kris, Kirüs, Kërës, Kerezs, Körözs, Körës, Körüs. Sașii l-au numit Kreisch, Krisch, Körösch, iar maghiarii, Körös. Soluțiile etimologice
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
foarte probabil, romîna. Dîmbovița Este numele rîului, lung de 286 de kilometri, afluent de dreapta al Argeșului, care străbate Bucureștiul (fiind un fel de „senă“ sau „tamisă“ a capitalei noastre), și al județului care are reșe dința la Tîrgoviște. De la hidronim, prin polarizare, au fost formate Dîmbovicioara (pîrîu, afluentul său de stînga, și două sate în județele Argeș, respectiv Dîmbovița), Cheile Dîmboviței (numite și Cheile Dîmbovicioarei, Cheile Brusturelului), microtoponimele Dîmboviceanca, Dîmboviceanu și, indirect (prin diminutivul său, Dîmbovicioara), Peștera Dîmbovicioarei. Toponimul are
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
53 de kilometri, afluent de dreapta al Bistriței, al unui deal din apropierea Bobîlnei, al unei porțiuni mai adînci din albia Jiului, al unui izvor și al unei cascade din Gorj și a unui sat din județul Cluj. Prin polarizare de la hidronim, au fost formate toponimele Dorna Arini și Dorna Condrenilor (sate din județul Suceava), Dealul Dornei (culme în Cîmpia Jijiei), Depresiunea Dornelor (numită și Țara Dornelor sau Vatra Dornei), Dorneni (două sate în județul Bacău), Dornești (un pîrîu, afluent de stînga
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și se face bătaia peștelui“; „adîncitură în pămînt, o groapă unde se strînge apa de ploaie“, „morman de pămînt ca semn de hotar între moșii“, de unde Dornă de piatră, „semn de delimitare a pămîntului“. Toponimizarea s-a realizat inițial pentru hidronime și de la acestea, prin transfer, la celelalte categorii de toponime. Nu e imposibil ca unele dintre omonime să se fi format de la sensul privind „piatra de hotar“, apropo de Dorna de piatră. În legătură cu acest sens, care poate veni din baza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fonetică), notat în documente, într-adevăr, cu formele Hoinden, Hwinden. Propunerea unora privind derivarea magh. Hunyad cu sufixul toponimic slav -in (> Huiedin) este superfluă și ar însemna acceptarea unei formații hibride maghiaro-slave. Ialomița Așa cum observa Dragoș Moldovanu, Ialomița este singurul hidronim major (are o lungime de 414 km și o suprafață a bazinului de 10 000 km2) din țara noastră care provine din slavă (celelalte hidronime majore provin din substrat). În Antichitate rîul era denumit Naparis. Rîul a constituit, îndeosebi pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]