138 matches
-
al istoriei umane. Dificultăți există și în privința citirii sau a interpretării numelui unificatorului. În mod convențional acesta se scrie prin intermediul unui singur semn, desenul unui pește din familia Clariide, genul Heterobranchus, care ulterior are valoarea fonetică nar. Câteodată acest semn hieroglific este urmat de un altul reprezentând o daltă, cu valoarea fonetică mer. Deci numele complet al primului faraon al dinastiei I ar fi Narmer. Deseori, în lucrările de specialitate apare numai interpetarea primului element al numelui, tradus prin conceptul „Catfish
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
primul faraon al primei dinastii. Sursele pe baza cărora se reconstituie istoria Epocii Arhaice sunt: morminte și complexe mortuare, ceramică, stele funerare și mici statuete ale unor faraoni și demnitari. Un rol aparte revine sigiliilor de pe vase, care poartă inscripții hieroglifice rudimentare. Mult mai importante sunt etichetele - de lemn, fildeș sau ebonită - care sunt plăcuțe dreptunghiulare prevăzute cu un mic orificiu pentru fixare, atașate principalelor bunuri din cadrul complexelor morturare. Aceste etichete au o semnificație specială deoarece, pe lângă denumirea produsului, prezintă anumite
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
etichetele - de lemn, fildeș sau ebonită - care sunt plăcuțe dreptunghiulare prevăzute cu un mic orificiu pentru fixare, atașate principalelor bunuri din cadrul complexelor morturare. Aceste etichete au o semnificație specială deoarece, pe lângă denumirea produsului, prezintă anumite informații istorice - prin intermediul unor texte hieroglifice, dar și al reprezentărilor - , cum ar fi: numele faraonului, activitățile legate de cult, scene de luptă etc. Ținând cont de această realitate, T. Wilkinson scria că începând cu domnia lui Aha putem vorbi de existența sistematică a „analelor“, autorul referindu
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
Aha apare și numele-nebti al suveranului. Greșeala provine de la interpretarea textului unei etichete de fildeș, provenită din mormântul reginei Neith-hotep de la Naqada, care - în registrul de sus - prezintă, pe lângă serekh-ul lui Aha, și desenul unei capele în interiorul căreia apar semnele hieroglifice redând propoziția nebti men. Primul cuvânt semnifică într-adevăr „Cele două stăpâne“, adică zeița Nekhbet din Egiptul de Sus și zeița Uadjet din Egiptul de Jos și scoate în evidență dualitatea regatului, însă nu are nimic de-a face cu
Hor-Aha () [Corola-website/Science/303083_a_304412]
-
personal, cu cel colectiv, dar și cu diverse rude subconștiente plecate de mult dintre cei vii;)/ Rochiile ereditare (: în privința cărora e mult mai bine să se păstreze tăcerea, o tăcere nici măcar cochetă;)". Cînd nu este laconic prescriptiv, jocular taxinomic sau hieroglific (la propriu), Iulian Tănase are momente de grație fantezistă, precum acesta din Burcep: ,Burcep este o amprentă, Feen. Mai exact, Burcep este amprenta unei amprente. Altfel spus, Burcep este amprenta care își este sieși amprentă. Este singura amprentă din lume
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
imago mundi.” Și, mai departe: „Ce e o gândire de tip poetic? E o gândire «imaginalimaginară », deci vizualizată, deci spațială, deci non-unidirecțională, deci simultană pe mai multe direcții, deci a-logică. E o gândire analogică, deci metaforică, deci simbolică, deci «hieroglifică». E o gândire spontană, fulgerătoare, transversală. E o gândire «neclară», globală”. Bineînțeles, formula terțului tainic inclus (tiers secrèment inclus), forjată de Basarab Nicolescu împreună cu poetul Michel Camus, e la loc de cinste. Interesantă ca speculație (în primul rând prin caracterul
O, generația mea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3984_a_5309]
-
tipice socialismului real, de coloratură leninistă, lui Marx sau lui Engels. Jean-François Champollion (1790-1832) - orientalist francez, întemeietorul egiptologiei. A descifrat hieroglifele egiptene, în 1822, ajutându-se de piatra de la Rosetta, care prezenta același text în trei sisteme de scriere diferite: hieroglific, demotic și grecesc. Piatra a fost descoperită de corpul expediționar francez al lui Napoleon și o copie a fost adusă în Franța. Originalul a fost capturat de armata engleză după înfrângerea francezilor din 1802, fiind și acum prezent la Londra
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
limba cuceritorilor greci". A mai folosit transcrierile grecești ale numelor proprii din istoria Egiptului. A fost un geniu în ceea ce privește cunoașterea limbilor, franceză, latină, greacă, idiș, aramaică, pahlavi, siriană, caldeeană, persană, chineză și coptă. În 1824 a publicat lucrarea "Sistemul scrierii hieroglifice". Interesul pentru egiptologie a debutat în Franța după expediția lui Napoleon în Egipt. Champollion a călătorit în Egipt în anii 1828-1829. Sir Henri Creswicke Rawlinson (1810-1895) - militar, diplomat, orientalist britanic, întemeietorul asirologiei. Și-a petrecut tinerețea ca militar în India
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
nu cuprinde toate lucrurile din natură, �ci numai (pe) acelea care pot constitui niște hieroglife, niște embrioane de poem, datorate imaginației omenirii� (idem, p. 104). Dacă e așa, poezia e simbolică în cel mai înalt grad, are adică o esență hieroglifică, pretinzînd a fi interpretată prin lectură. În prima abordare, Călinescu nu solicita criticii de poezie efort hermeneutic. Făcînd doar gestul comunicării, fără a comunica nimic, poeții trebuiau citiți pentru frumusețea solemnă a liturghiei pe care o oficiau. Forma goală� a
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]
-
de reflecțiile lui asupra pendulului lui Foucault. „S-o luăm Încet“, am spus eu. „Pendulul este inventat și instalat În secolul trecut. Deocamdată să-l lăsăm deoparte“. „Să-l neglijăm?“ zise Belbo. „Dar n-ați aruncat niciodată o privire Monadei Hieroglifice a lui John Dee, talismanul care ar trebui să concentreze toată știința universului? Nu pare ea un Pendul? figurina p. 67 În original și 443 În orig. it. „Bine“, am spus, „să admitem că putem stabili un raport Între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Magdalena“. „Dar acești Willermoz, acești Martines de Pasqually, care fondează sectă după sectă...“ „Pasqually era un aventurier. Practica niște operațiuni teurgice Într-o cameră a lui, secretă, spiritele Îngerești i se arătau sub formă de dâre luminoase și de caractere hieroglifice. Willermoz Îl luase În serios pentru că era un entuziast, onest dar naiv. Era fascinat de alchimie, se gândea la o Mare Operă căreia aleșii ar fi trebuit să i se dedice, pentru a descoperi punctul de aliere al celor șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
descrie foarte detaliat cum brutarii, care se temeau să nu provoace o revoltă atingându-se direct de „prețul just”, reușeau totuși să manipuleze mărimea și greutatea pâinii pentru ca să atenueze Întrucâtva creșterea prețului făinii de grâu și de secară. Statul și hieroglifica măsurătorilor Deoarece unitățile de măsură locale erau stabilite În funcție de nevoi practice, ele reflectau anumite particularități legate de culturile zonei și tehnologia agricolă folosită, variau În funcție de climat și de mediu, reprezentau „un atribut al puterii și un instrument de afirmare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
cu realitatea exterioară și care prezintă aceeași proprietate cu obiectul denotat (o picătură de sânge pentru culoarea roșie). Anumite ideograme antice (chineze, egiptene) par să fi avut un raport iconic cu realitatea desemnată: spre exemplu, semnul chinez desemnând omul, semnul hieroglific desemnând marea. Portretul va fi tipul cel mai evident de icon: acest semn traduce un anume nivel de asemănare cu obiectul model. Iconului i se opune «indicele» (fără raport de asemănare) sau «simbolul», în care raportul cu realitate, este pur
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
RĂCĂȘAN, LIVIA; SIMON, JOLÁN, Limba română. Clasa a III-a. Școli și secții cu limbile de predare ale naționalităților conlocuitoare. Vocabular românslovac. București, EDP, 1982, 252 p. [25] BÂLU, ION, [La rubrica; Consultații. Limba și literatura română] D. Cantemir : Istoria hieroglifică. T. Arghezi: Nehotărâre, RLit, 15, nr. 43, 198.2, 19; Octavian Goga: Rugăciune. Contribuția lui Tudor Arghezi la dezvoltarea limbii literare, nr. 44, 19; G. Coșbuc: O scrisoare de la Muselim-Selo. Particularitățile liricii lui Lucian Blaga, nr. 45,19 ; Poezia naturii
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
în lut moale cu ajutorul unui obiect metalic asemănător unui penel. În jurul anului 1400 î.Hr. s-a dezvoltat o formă mult mai simplificată a alfabetului cuneiform care folosea inițial doar 27 de semne. Forma clasică a scrierii egiptene s-a numit hieroglifică și, deși s-a dezvoltat după principii asemănătoare celor folosite de scrierea cuneiformă din Mesopotamia, păstrează mult mai clar element pictografic 1. Un mare număr de cercetători, în frunte cu egiptologul Adolf Erman, au afirmat că limba egipteană este și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
este de a restaura limbajul în puritatea sa primară, atunci când era una cu realitatea, în fapt, muncă de anamneză 64. Comunicarea, semnificația, privesc numele proprii utilizate ca nume comune, limbajul degradat; economia de limbaj înseamnă semnificant, literă moartă, "[...] scriitură pură, hieroglifică, în așteptarea descifrării, a revelării adevărului său, pe care viața subiectului i-o va acorda" (tr. m)65. Numele propriu sacru aparține istoriei sacre, pe când numele comun sau numele propriu oficial, timpului istoric. (Ceea ce amenință aceste nume este reificarea: numele
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Raicu, București 1980; Kostas Assimakopoulos, Omoruri în Sparta, București, 1983 (în colaborare cu Ecaterina Sismanoglu); Thomas a Kempis, Imitațiunea lui Cristos, București, 1992. Repere bibliografice: Nemoianu, Utilul, 130-135; Sorin Titel, Implicare și erudiție, RL, 1977, 44; Sultana Craia, O istorie hieroglifică, LCF, 1979, 37; Mircea Mihăieș, „Ieșirea la țărmuri”, O, 1979, 50; Sorin Titel, Gravitatea jocului, RL, 1980, 4; Ioan Holban, Thema și Castelul, CRC, 1982, 5; Dana Dumitriu, Provincia pedagogică, RL, 1981, 39; N. Steinhardt, Cuvântul și alegoria, ST, 1981
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
min; 8. xiang. Între unele, diferențele sînt mai mari ca între două limbi romanice sau între două limbi germanice. familia sino-tibetană, ramura chineză; tonala; tendința monosilabica; izolanta cu elemente de aglutinare (polisintetism); limba "aproape fără gramatică"; SVO + SOV proprie ideografica: hieroglifica silabica han; pinyin (transcriere fonetica în alfabet latin) 72. chokwe (cokwe) N Angola; R.D. Congo, Zambia; folosită că lingua franca în estul Angolei de o populatie creștină familia nigero-congoleză, ramura benue-congoleză, grupul bantu latină 73. chuuk (truk, r(o)uk
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
C.), tîrzie (1300 i.C.-700 i.C.), demotica (sec. VII i.C.-sec. V d.C.), copta (sec. ÎI d.C.-sec. XVII d.C. - astăzi doar ca limbă liturgica a bisericii creștine de riț copt) familia afro-asiatică, ramura semito-hamitică; flexionara, VSO hieroglifica; hieroglifele erau folosite în texte că logograme, ideograme și fonograme 99. elamita LM Imperiul Elamit (Orientul Mijlociu, 2800-300 i.C.) izolată; posibilă legătură cu limbile dravidiene; aglutinanta cuneiforma elamita adaptată după cuneiforma sumero-akkadiană 100. enet N Rusia (Siberia, Laponia); două varietăți
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
225. luo (dholuo) N Kenya, Tanzania familia nilo-sahariană, ramura nilotica occidentală, grupul luo; tonala (tonalitate literară + tonalitate gramaticala); SVO; flexionara latină 226. luvită LM; vorbită în Imperiul Hitit (Anatolia) în mileniul ÎI i.C. familia indo-europeană, ramura anatoliană cuneiforma, apoi hieroglifica proprie 227. luxemburgheza O Luxemburg / N Belgia, Franța, Germania familia indo-europeană, ramura germanica occidentală, grupul franconic; accentuala; SVO latină 228. maasai (maa) N Kenya; Tanzania familia nilo-sahariană; ramură nilotica; tonala; armonie vocalica; prepoziții; VSO latină 229. macedoneană O Macedonia / N
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul central; considerată și dialect hindi; SOV devanagari, mahajani 249. maya Națională Mexic / OR Guatemala / N Belize, Honduras, El Salvador familia amerindiana, ramura mayan, grupul yucatec; ergativitate; aglutinanta; polisintetica; proto-maya: VOS cu posibilitate de schimbare VSO proto-maya: hieroglifica logosilabarică în care simbolurile grafice pot fi folosite ca logograme sau că silabe (glife maya); perioadă coloniala și postcolonială: latină 250. mehri N Yemen, Oman, Kuweit; limba în pericol de dispariție; vorbitori bilingvi familia afro-asiatică, ramura semitica, grupul sudarabic; flexionara
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
inspirată din finlandeză, latină și greacă; limba a elfilor din Middle-earth limba sintetică, avînd în același timp trăsături aglutinante și flexionare două sisteme de scriere inventate: sărați și tengwar 304. quiché N Guatemala amerindiana din familia maya, grupul quiché-man; ergativă hieroglifica ideofonografică (în trecut), latină 305. rajasthani O India (Rajasthan și Madhya Pradesh); Pakistan familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indo-arian; tonala (doar unele dialecte); postpoziții; SOV devanagari 306. rapanui vorbită în Insula Paștelui (denumire locală Rapa Nui, Chile); limba extrem de interesantă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
248, 266, 303, ~ glifică 242, ~ gondi 266, ~ gotica 260, 264, 266, 280, 281, ~ grantha 174, 283, 307, ~ greacă 164, 238, 241, 264, 272, 279, 282, 296, 310, ~ gujarati 267, 278, ~ gupta 241, ~ gurmukhi 291, ~ han 249, 251, 252, ~ hangul 252, ~ hieroglifica 148, 170, 251, 256, 281, 285, 295, ~ hiragana 272, ~ iberica 269, ~ ideofonografică 295, ~ ideografica 252, 272, 295, ~ inuktitut 252, 259, 271, ~ javaneza 273, 282, ~ kaithi 242, 245, 282, ~ kanji 272, ~ kannada 274, 278, 310, ~ katakana 238, 272, 290, ~ kawi 270
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
dintre om și divinitate. În consecință, tragicul și melodramaticul nu reprezintă niște categorii dramatice aflate în antinomie (cum crede Smith), ci niște modalități complementare de construcție a dramei moderne, abia aceasta având o dimensiune dialogică și personaje complexe, cu psihologii hieroglifice 64. Pe scurt, în teatrul modern, după cum am anticipat, tragicul definește o perspectivă a lecturii și a contemplației (trezind spiritul analitic, ambiția cunoașterii de sine), în timp ce melodramaticul reflectă o perspectivă a trăirii directe, nemediate. Nu întâmplător s-a și demonstrat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
animalică? De ce numai glasul flașnetei 99, și nu alte sonuri mai elevate, izbutește să trezească la viață mereu, în literatura criticului, nostalgia după copilărie și locurile natale, adică fibra temperamentală moldovenească? La toate acestea Lovinescu se mulțumește doar să schițeze, hieroglific, răspunsurile, deși ideile de mai sus meritau să fie dezvoltate pe larg, din perspectiva fertilă a studiului cultural, cu atenția cuvenită proceselor de reconvertire semantică a conceptelor și categoriilor estetice tradiționale. Însă exigențele mult prea severe ale criticului de la "Sburătorul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]