478 matches
-
începea cu o adevărată măiestrie să țese în jurul individului fire invizibile, rezistente, să-l învăluie din aproape în aproape într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să fie descoperită de împăratul ei. Și dacă se întâmpla ca și de data asta merituoasa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
morală pe care el o propovăduiește. Ce trist este ca unui om să-i fie rușine să se arate altora exact așa cum este, și să evite mereu examenul propriei conștiințe! CAPITOLUL XIII [Despre trupe auxiliare, mixte și proprii] Machiavelli împinge hiperbola pînă la un punct extrem, susținînd că un principe prudent ar prefera să piară cu trupele sale, decît să învingă cu ajutor străin. Cred că un om în pericol de a se îneca nu mai apleacă urechea la cei care
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
toate; trebuie să ai un discernămînt foarte fin ca să descoperi nuanța pe care ea o adaugă adevărului. Ea nu va face ca pe rege, în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline de hiperbole, prefețe fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret de introduceri, va părea sinceră și naivă. Cum s-ar putea supăra un mare om
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și supărător de prolix. Îl citești cu răbdarea celui care știe că, din conglomeratele de verbozitate debitate fără frînă, din loc în loc vor ieși la suprafață boldurile unor observații făcute de o pupilă genială. Cartea Cazul Wagner stă sub zodia hiperbolei monstruoase. Toate verdictele se susțin prin violența sunetului lor, purtate de propria energie negativă, de parcă furia autorului, vrînd să acopere enormitatea remarcilor, le rostește cu glas țipător. E un exces de maliție, un prisos de răutate ponegritoare și, deasupra a
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
contră, de lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită de stihii nedomolite, halucinantă, aproape, pentru d-sa, de coșmar: „O găsesc ganz andere, Iolanda. Totul pare, acolo, hiperbolă și hybris, «dezordine» și nemăsură, începînd cu vertijul numerelor mari și sfîrșind cu zeitățile hecatonchire sau care se repetă, în amfilade, pînă la delir. Să nu uit jungla. ". Succint: „Ca să preiau formula privitoare la Johann Wolfgang, a lui Rilke, «nu
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
însă, suferind de o formă de alienare superioară și căutînd izolarea de lume, decide (în urma întîlnirii cu harponierul Queequeg la un han, unde cele două personaje împart un pat!) să plece pe apă, la bordul balenierei Pequod. Înclinația naratorului spre hiperbolă se simte de la bun început. Indivizii întîlniți („observați") de el au trăsăturile îngroșate, capătă, treptat, dimensiuni mitice. Ei ies, altfel spus, din proza comună, îndreptîndu-se către oniric, dacă nu chiar către fantastic și legendar. Din perspectivă tipologică, Melville rămîne, indiscutabil
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
e firească și cît se poate de explicabilă (Cronicarul fiind la rîndul lui un admirator al talentatului spaniol) cu condiția ca expresia ei să nu depășească pragul euforic al ditirambilor stînjenitori. Dragoș Cojocaru pierde măsura și se urcă în piscul hiperbolelor cleioase, strivindu-l pe "marele maestru galactic" (se vede că planeta e neîncăpătoare pentru ierarhiile autorului) sub un iureș de apelative bombastice. Descriind reprezentația de gală din seara de 24 iulie 2009 din Verona, autorul scrie "cîntărețul actor se zbate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
în gol, fără nici o aderență semantică. Cînd începi să scrii fără să gîndești, efectul e cel de sus. Dai banalului o tentă bomabastică și mizezi pe obscuritatea asociațiilor de cuvinte. Tonul trebuie neapărat să fie de sfîrșit de lume, iar hiperbola groasă trebuie să acopere fleacul pe care îl spui. Rețeta de obicei nu dă greș: orice banalitate e bună dacă o rostești cu gravitatea unui oracol. Rezultatul e o frazeologie gongorică care dă impresia de profunzime. Numai că dincolo de luciul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7586_a_8911]
-
din cei mai importanți scriitorii ai secolului." Citindu-i azi cuvintele, nu poți să nu te întrebi: narcisism, orbire, complezență dulceagă? Căci, judecată din unghiul solipsit cu care francezii își contemplă cultura, fraza lui Foucault nu are nimic surprinzător. Nu hiperbola ei are a ne irita, ci totala inadecvare la autor. Bataille e mare doar prin marea exagerare cu care i-am putea umfla însemnătatea operei. Autor eclectic și risipit, aflat mereu în afara părții consacrate a culturii pariziene, Bataille atrage prin
Autorul fără viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7310_a_8635]
-
poetică a lui Nichita Stănescu, efort de regăsire, în care obârșiile spiritului european se recunosc, are în articulațiile lui moderne ceva din aparatura uimitor de artificială a unei rampe de lansare, interogativ îndreptată spre cosmos. Nu-i el (cu o hiperbolă) ""? Mediatorul matematic peste frângerea în două a planetei? Și care de la o limită anevoioasă, ne transmite alert "les figures les plus profonds", chipurile cele mai necunoscute, - o viziune fantastică a sentimentelor?... - Pentru mine poezia este un prilej de contemplare a
Pasărea timpurie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7318_a_8643]
-
de decodare. E limpede că acest dicționar era foarte necesar și că va deveni indispensabil analizelor viitoare: discursul său eliptic e convingător și deschizător de piste de investigație; e un stimul pentru a studia, de exemplu, vocabularul emoțiilor oficiale, retorica hiperbolei sau a negației - sau felul în care național-comunismul refolosea fondul de purism etnografic al discursului naționalist.
Cuvintele limbii de lemn by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7157_a_8482]
-
recognoscibile într-o Românie a eternei și fascinantei tranziții de la comuna primitivă la o societate democratică cu profil european. Regizorul ne face atenți la cuvinte, cuvintele care sunt un material întrebuințat cu parcimonie în film, pentru că dacă există regizori ai hiperbolei și parabolei, Porumboiu în mod cert este unul al litotei. Cuvintele organizează realitatea, ele nu au consistență, însă, paradoxal, modelează relieful existenței și nu este vorba de o filozofie de doi bani, deși de la ceva similar pornește totul, ci de
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
limbajului și a structurii textelor de tip epic, liric, dramatic; compararea a două sau mai multe texte sub aspectul conținutului și al structurii. Strategii de interpretare: răspuns afectiv; mesajul/mesajele textului; interpretarea limbajului figurat (personificarea, comparaţia, epitetul, enumerația, repetiția, metafora, aliterația, hiperbola, antiteza); interpretări multiple; argumentarea punctelor de vedere pe marginea textelor citite; dezbateri pe marginea textelor citite. Redactare − Etapele scrierii: generarea ideilor, planificarea, scrierea, rescrierea textului pentru a-i da coerență și claritate, pentru a nuanța ideile; corectarea greșelilor; prezentarea textului
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
narativul literar (discurs narativ) – autor, narator, personaj, acțiune, etapele acțiunii; indici spaţio-temporali – unde şi când se desfăşoară acțiunea; narațiunea la persoana a III-a și la persoana I; personajul, mijloace de caracterizare; figuri de stil (personificarea, enumerația, repetiția, antiteza, comparația, hiperbola); aplicativ: construcția textului – compoziția textului (părți, capitole); raport incipit – final; discursul narativ și semnificațiile acestuia ; narativul nonliterar (comunicare narativă); narativul ficțional (literar și nonliterar): narațiunea care combină textul și imaginea (banda desenată); narativul nonficțional. Cuvinte-cheie, idee principală, idee secundară, temă
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
al timbrului comic mărginindu-le efectul la un amuzament efemer, caz în care cititorul, de îndată ce ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce anume a citit. Dar tocmai aici se întîmplă răsturnarea neașteptată. Autorii scriu după calapodul hiperbolei groase, mărind pragul de exagerare a detaliilor pînă la proporțiile unui fenomen grotesc. Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
devine figură lirică. Întocmai ca unii mari actori care trec cu cea mai mare ușurință de la naturalețea conversației la postura scenică, Nicolae Tzone leagă direct mărturisirea doctrinară de textul poetic. Aproape în orice loc, acesta probează bravada scumpă inimii sale, hiperbola eului devenită un „punct de onoare" al creației. De remarcat că bardul e totuși mereu infuzat de conștiința sa de înger căzut. Spre deosebire însă de autorii ce și-o înfățișează la modul unei frămîntări, a unei crize, d-sa
Un înger rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6215_a_7540]
-
transferă în timp, în istorie. Devenit ușor discursiv, poetul proiectează umbra celor ce sunt ori au fost de puțină vreme pe fundalul grandorii celor ce-au fost mai de mult. Minuția descripțiilor rurale se dovedește a fi un suport al hiperbolei paseiste: „Îmi îndrept adesea fața către turnuri mari, slăvite, / Parcă-ntors din îndoială să le-aud în lemnul sfînt". Dar d-sa nu stăruie pe această cale ce ar risca să alunece în clișeu. Dincolo de conceptualizări ca și de nostalgii, reverii
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
mai ales de împrumuturi latino-romanice), continuând totuși să circule în limba populară. În cazul sintagmei fără număr, concurentul victorios a fost tot un cuvânt vechi, din aceeași familie: derivatul nenumărat, devenit azi o formă frecventă de a caracteriza superlativ, prin hiperbolă, o mulțime. O căutare pe internet oferă date relevante privitoare la frecvența și specializarea contextelor în care apare locuțiunea adjectivală și adverbială fără număr. Decisivă pentru deprecierea stilistică pare să fi fost prezența sintagmei în titlurile și în refrenele câtorva
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
anumită subtilitate dobîndită prin îndelungat exercițiu ridică însă textul, pe neașteptate, la altitudini nebănuite. În tratatul său de versificație, ocupîndu-se în treacăt de figurile poetice, Conachi analizase metafora (numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
numită chiar așa) și comparația („asemăluirea”). Figura lui preferată va fi însă hiperbola, utilizată sub cele mai variate forme; iar din aria semantică va predomina metonimia - obsedantă și ea, mai ales cînd este vorba de ochi ca imagine a iubitei. Hiperbola dă naștere celor mai specifice versuri ale poetului; în ea se concentrează spiritul lui Conachi (dacă de spirit poate fi vorba), concomitent jelania și galanteria, excesul verbal și atitudinea ceremonioasă. „Rob îți sînt și voi să-ți fiu,/ Căci iubindu
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
făceam în necurmata-mi apropiere de dânsa, fără să pot atinge niciodată linia impecabilă a mersului ei. Eram întocmai câinele acelui geometric (?) antic, care însoțea în goană din ce în ce mai puțin încovoiată fuga în linie dreaptă a stăpânului său; un ram de hiperbolă care mergea să-și întâlnească tovarășa de țel tocmai la infinit. Tocmai nicăieri.” Imaginea asimptotei e pe cât de sugestivă, pe atât de inoperantă, de vreme ce buzele celor doi sfârșesc prin a se uni, pe nepusă masă, într-o prozaică și „lacomă
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
unei societăți devenită sclavă a progresului tehnologic. Singurele momente de respiro și de normalitate sunt cele în care poetul se referă la iubirea pentru soția sa. Cu puține excepții și acestea sunt văduvite de intimism. Tonul este adesea excesiv de patetic, hiperbola cosmică, figura de stil preferată, sentimentele se înscriu într-o vijelioasă universalitate. Fire aprigă de ardelean învățat cu greul, Ion Zubașcu pare a-și struni cu greu energiile retorice, chiar dacă unele dintre explicațiile sale poetice (de nimeni solicitate) sunt inutile
Poetul cetățean by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6693_a_8018]
-
sub influența acestora este posibil (repet, e o supoziție) ca psihicul poetului să reacționeze. Supradimensionarea, repetițiile numeroase și finalul lui Miradoniz, "vătuit", "amnezic", iată trei expresii stilistice ale filosofiei compoziției sau/și ale curei medicamentoase. Să le luăm pe rând. Hiperbola îmbracă haina imaginilor vizuale (castelul zânei e făcut din stânci, coloanele din munți), a comparației ("O vale cât o țară e grădina/ Castelului Miradoniz", "florile/ Ca arborii-s de mari"), a metaforei ("păduri/ De flori") într-o revărsare impetuoasă, tropicală
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
libovului: "Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă, / Azi sunt neputincios ca o mătasă, / Doar sufletul îmi lunecă prin casă / Pe marile covoare și așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre materie, o sporește, o intensifică. Hiperbola e maniera d-sale de-a se adresa unei materialități suverane, în care efemerul clipei poate atinge delirul: Ne vom plimba-ntr-o brișcă dublă,/ Eu bun și gras, tu rea și suplă. // Și vom opri la mii de baruri
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
jerbă de ditirambi umflați dincolo de tivul oricărei cuviințe, la care se adaugă o euforie suspectă, pornită dintr-o umoare care și-a pierdut busola. De aceea, pe Nietzsche îl savurezi în tinerețe. După o vîrstă, nemaiputînd să intri în spiritul hiperbolelor de piramidă, nu te mai atrage decît stilul lor. Îi urmărești dansul prozodic, salturile lexicale, ruperile de ritm, dar în nici un caz sensurile. E ca un copil talentat căruia îi admiri grația mișcărilor fără a-i mai putea lua în
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]