101 matches
-
zi) sunt reprezentate de tulburările de absorbție a calciului, magneziului și fosforului. Flatulentă determinată de creșterea aportului de fibre alimentare este tranzitorie și poate fi evitată prin introducerea unor cantități mici de fibre și progresiv crescute. Ca urmare a efectului hiperglicemiant diferit al alimentelor, s-a introdus în unele țări noțiunea de echivalentă glucidică (de 12,5 g = 50 kcal sau de 10 g = 40 kcal) reprezentând cantitatea din diferite alimente care conțin 12,5 și respectiv 10 g glucide. Un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Gabriela Radulian, Liana Turcu () [Corola-publishinghouse/Science/92270_a_92765]
-
derutante.Factorii care influențează indexul glicemic sunt concentrația în hidrați de carbon,conținutul în lipide, proteine,fibre alimentare, mărimea particulelor de amidon, gradul de prelucrare mecanică (masticația) Datele noastre nu concorda totdeauna cu cele raportate de alti autori, întrucat răspunsul hiperglicemiant la un aliment depinde în mod fundamental de valoarea glicemiei a jeun în momentul testării. La acelasi bolnav, aflat pe medicație orală, un măr de 150 g crește glicemia la o oră după ingestie cu numai 40 mg/dl, daca
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Gabriela Radulian, Liana Turcu () [Corola-publishinghouse/Science/92270_a_92765]
-
centrilor cardiomoderatori bulbari (reflexul Cushing). Anemia acută a bulbului sau măduvei excită, de asemenea, centrii vasomotori, adrenalinosecretori, iridodilatatori și intestinoinhibitori. Variațiile glicemiei și temperaturii sângelui care irigă creierul determină, prin intermediul centrilor glicoreglatori și termoreglatori diencefalici, reacții vegetative periferice de tip hiperglicemiant și hipertermizant sau invers. Prin relații intercentrale de vecinătate, se realizează aritmia cardiacă respiratorie, efectul inhibitor al deglutiției asupra respirației și ritmului cardiac, sialoreia consecutivă grețurilor și vărsăturilor etc. Manifestările organice concomitente emoțiilor sunt atribuite de asemenea unui mecanism intercentral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a nervilor simpatico-adrenergici. Acțiunea locală vasoconstrictoare a noradrenalinei eliberate este potențată de lansarea concomitentă în circulație a adrenalinei din glanda medulosuprarenală, sub influența impulsurilor sosite de la centrii vasomotori pe calea marelui splanhnic. În afara acțiunii simpaticomimetice bine cunoscute, adrenalina provoacă efecte hiperglicemiante, atât directe, rezultate din intensificarea glicogenolizei hepatice, cât și indirecte, prin intermediul complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal, eliberator de ACTH și glucocorticoizi. Stimulând indirect secreția de hormoni glucocorticoizi, adrenalina circulantă intensifică fenomenul de gluconeogeneză, în vederea refacerii substratului metabolic necesar combustiilor tisulare. Activarea complexului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
țesutul cromafin medulosuprarenalian. Primii stimulează biosinteza adrenalinei prin mecanismul activării enzimei metilante a noradrenalinei, iar adrenalina ca principal hormon medulosuprarenal, intensifică activitatea neurosecretorie a complexului hipotalamo-hipofizar eliberator de ACTH stimulator - la rândul său - a secreției de hormoni corticosuprarenali. Prin efectele hiperglicemiante conjugate, aceștia participă la creșterea glucozei sanguine și la asigurarea substratului energetic necesar reacțiilor de apărare și adaptare ale organismului la diversele solicitări stresante normale sau patologice. Hormonii glucocorticoizi naturali sunt cortizolul (hidrocortizonul) și corticosteronul. Cortizolul asigură 90-95% din activitatea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
frecvenței cardiace, lipoliză și glicogenoliză însoțită de gluconeogeneză. Receptorii beta2-adrenergici se găsesc atât la nivelul vaselor coronare, cerebrale și mușchilor striați și netezi, cât și în tiroidă, pancreas, paratiroide și aparatul juxtaglomerular renal secretor de renină. Paralel cu efectele ergotrope hiperglicemiante și cetogene, adrenalina crește metabolismul bazal de peste 10 ori mai mult decât noradrenalina. Controlul secreției medulosuprarenalei se realizează pe cale predominent nervoasă, cu participarea centrilor adrenalinosecretori intranevraxiali. Aceștia se găsesc larg distribuiți de-a lungul întregului ax cerebro-spinal, de la măduva cervico-dorsală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sens activator și catecolaminele în sens inhibitor, prin intermediul receptorilor alfa-adrenergici, IP3 și calciului și a beta-receptorilor adrenergici prin cAMP. II.7.7.2. Glucagonul Glucagonul este cel de al doilea hormon pancreatic ce participă la reglarea echilibrului glicemic în sens hiperglicemiant. Este un polipeptid format din 29 aminoacizi secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Concentrația sa sanguină este mai mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Concentrația sa sanguină este mai mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează în sens glicogenolitic și gluconeogenetic producând efecte hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este mediată în cascadă la nivel celular de sistemul adenilatciclază-cAMp după cum urmează: La rândul său, gluconeogeneza se realizează prin mecanismul activării enzimelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celulele alfa ale insulelor Langerhans. Concentrația sa sanguină este mai mică (75-80 pg/ml) decât a insulinei plasmatice bazale care variază între 100 și 800 pg/ml. Spre deosebire de insulină, glucagonul acționează în sens glicogenolitic și gluconeogenetic producând efecte hiperglicemiante. Proprietățile hiperglicemiante sunt de 30-50 de ori mai puternice decât ale adrenalinei, având sediu predominent hepatic. Acțiunea glicogenolitică este mediată în cascadă la nivel celular de sistemul adenilatciclază-cAMp după cum urmează: La rândul său, gluconeogeneza se realizează prin mecanismul activării enzimelor implicate în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, crește concentrația glucagonului din sânge de 4-5 ori. Colecistokinina și gastrina cresc, iar secretina scade secreția de glucagon. Intervenția glucagonului apare mai evidentă la animalele cu diabet aloxanic, decât la cele pancreatectomizate, datorită persistenței celulelor alfa secretoare de hormon hiperglicemiant. Componenta umorală a autoreglării secreției de glucagon este întregită, ca și în cazul insulinei, de veriga nervoasă, reprezentată de inervația vegetativă simpatico-parasimpatică a pancreasului. Simpaticul este glucagonosecretor, iar vagul inhibă secreția alfa-insulară de glucagon. La rândul lor, cele două tipuri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factori de reglare și menținere a echilibrului glicemic în limite constante. Când concentrația glucozei sanguine depășește valorile normale, secreția de insulină crește, pentru a o reduce la normal. Invers, scăderea glicemiei stimulează secreția de glucagon, prevăzut cu efecte de tip hiperglicemiant (fig. 144). În condiții normale, deși mecanismul de feedback insulinic este mai important decât cel al glucagonului, acesta din urmă devine dominant în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cazurile de consum exagerat glucidic de efort, stres psiho-emoțional etc. Hipoglicemia exercită efecte stimulante și asupra sistemului nervos simpatic, prin intermediul centrilor glicoreglatori hipotalamici. Adrenalina eliberată din glandele medulosuprarenale, activând glicogenoliza hepatică, va contribui la îndepărtarea hipoglicemiei severe. La efectul hiperglicemiant al glucagonului și adrenalinei se adaugă, în orele și zilele următoare, hormonul de creștere și cortizolul, secretați în exces ca răspuns la hipoglicemia prelungită. O mare parte din glucoza formată prin gluconeogeneză în timpul perioadei interdigestive este folosită pentru metabolismul cerebral
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
beneficiat canadienii, a făcut ca în final, extractul acestora să intre pe orbita care a dus rapid la introducerea noului hormon în tratamentul diabetului. Interesant că în timp ce grupul canadian nu a mai reușit nici o altă “descoperire” majoră, Murlin descoperă hormonul hiperglicemiant pancreatic, care a fost purificat sub formă cristalină în 1955 (33), natura sa polipeptidică fiind precizată în 1959. Glucagonul este alcătuit din 29 resturi aminoacidice, având o greutate moleculară de 3845 daltoni (fig. 2). El este secretat atât de celulele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
și farmacologic. Astfel, glucagonul este eliberat prin stimularea nucleilor ventro-mediali ai hipotalamusului, a vagului, a nervilor splanhnic și pancreatic, ori prin administrarea de agoniști alfa-adrenergici și blocanți beta-adrenergici. Acest mecanism pare a fi activ în hiperglucagonemia de stres, cu reacție hiperglicemiantă consecutivă (23-26). Dintre factorii hormonali inhibitori menționăm: insulina, somatostatinul și glucagonul însuși. Ca factori hormonali stimulatori menționăm: peptidul intestinal vasoactiv, peptidul inhibitor gastric, hormonul de creștere, catecolaminele, histamina, prostaglandina E2, neurotensina și xenopexina, L-dopa, inhibitorii diesterazici, diazoxidul, sulfonilaminele, toxina
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
cea a catecolaminelor. În plus, glucagonul are un timp de înjumătățire scurt, intervenția sa fiind de scurtă durată. Deși glucagonul intervine în corectarea unei hipoglicemii, suprimarea lui nu pare a împiedica răspunsul corector, datorită compensării realizate de acțiunea celorlalți hormoni hiperglicemianți. Eliminarea totală a secreției de glucagon prin pancreatectomie sau prin distrugerea selectivă a celulelor A, nu pare a se însoți de o tulburare clinică definită. Dimpotrivă hipersecreția de glucagon (ca de exemplu în glucagonoame) induce un diabet zaharat secundar, care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
pancreatectomie sau prin distrugerea selectivă a celulelor A, nu pare a se însoți de o tulburare clinică definită. Dimpotrivă hipersecreția de glucagon (ca de exemplu în glucagonoame) induce un diabet zaharat secundar, care dispare prin ablația chirurgicală a tumorii. Acțiunea hiperglicemiantă a glucagonului se datorește activării fosforilazei hepatice și inducerii unei glicogenolize puternice. La om, 75% din glucoza eliberată bazal din ficat este mediată de glucagon. Perfuzia cu somatostatin (care inhibă secreția de glucagon) blochează glicogenoliza hepatică, facilitând hipoglicemia. Printr-un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
eliberată bazal din ficat este mediată de glucagon. Perfuzia cu somatostatin (care inhibă secreția de glucagon) blochează glicogenoliza hepatică, facilitând hipoglicemia. Printr-un mecanism complex, glucagonul menține producția hepatică de glucoză în funcție de consumul periferic al acesteia. Un al doilea mecanism hiperglicemiant este acela al stimulării neoglucogenezei din aminoacizi, din piruvat și din lactat. Interesant de notat că, atunci când glucagonul plasmatic crește peste concentrația bazală, fără o modificare a insulinei, producția hepatică de glucoză crește de peste 2 ori în numai 15 minute
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
apariție a complicațiilor renale este crescut (13). Mortalitatea este determinată de complicațiile date de ciroza hepatică, cancerul hepatic sau de cardiomiopatie și foarte rar de către diabetul zaharat în sine. 3. Diabetul zaharat indus medicamentos Corticosteroizii sunt drogurile care au efectul hiperglicemiant cel mai puternic, fiind tratați pe larg în capitolul privitor la hormonii de contrareglare.Tratamentul diabetului trebuie ajustat odată cu începerea terapiei cu corticoizi. Adesea este necesară o creștere de 50% a dozei de insulină, iar la pacienții tratați cu dietă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
este necesară o creștere de 50% a dozei de insulină, iar la pacienții tratați cu dietă sau medicație orală se impune introducerea insulinoterapiei. Diureticele tiazidice sunt diabetogene la pacienții fără diabet sau la cei cu T2DM, dar nu au efect hiperglicemiant asupra pacienților tratați cu insulină. Se pare că depleția de potasiu ar putea afecta eliberarea insulinei. Dintre diureticele de ansă, Furosenidul nefiind diabetogen, este diureticul de elecție în T2DM (21). Contraceptivele orale conținând doze mici de estrogen și progesteron au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
tratați cu insulină. Se pare că depleția de potasiu ar putea afecta eliberarea insulinei. Dintre diureticele de ansă, Furosenidul nefiind diabetogen, este diureticul de elecție în T2DM (21). Contraceptivele orale conținând doze mici de estrogen și progesteron au un efect hiperglicemiant minim și pot fi utilizate la pacientele diabetice (vezi capitolul ..... „Diabetul asociat bolilor endocrine”). Beta-blocantele (β1 selective și neselective) maschează simptomele hipoglicemice, motiv pentru care trebuie folosite cu circumspecție la pacienții care sunt tratați cu insulină sau sulfonilureice.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
este mai rapidă decât dacă alimentele sunt înghițite. În cazul în care calea orală nu poate fi folosită, se vor administra 200-250 mL dintr-o soluție de glucoză 5-10% pe cale parenterală • Glucagon 1 mg (1 fiolă) intravenos sau intramuscular (hormon hiperglicemiant secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans din pancreas) Dacă după administrarea de glucoză simptomatologia nu se remite rapid, înseamnă ca nu hipoglicemia a fost cauza simptomelor. ALTE AFECȚIUNI ȘI MANIFESTĂRI NEUROLOGICE CU IMPLICAȚII ÎN PRACTICA DE MEDICINĂ DENTARĂ Afecțiunile
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
glicemică este asigurată de mecanisme de control multiple. Insulina se detașează printre factorii hipoglicemianți, care mai cuprind somatomedinele și într-o oarecare măsură somatostatinul. Acesta din urmă va fi totuși tratat aici, întrucât excesul său poate induce o hipoglicemie. Factorii hiperglicemianți sunt multipli. Unii dintre ei sunt de natură fizico-chimică, alții de natură nervoasă, iar cei mai importanți, de natură hormonală. În cursul unei hipoglicemii, hormonii capabili să crească glicemia sunt numeroși. Cei mai importanți dintre hormonii numiți de contrareglare (care
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
de natură hormonală. În cursul unei hipoglicemii, hormonii capabili să crească glicemia sunt numeroși. Cei mai importanți dintre hormonii numiți de contrareglare (care vor fi analizați în acest capitol) sunt: glucagonul, catecolaminele, cortizolul și hormonul de creștere (STH). O acțiune hiperglicemiantă sau diabetică poate fi evidențiată și pentru excesul altor hormoni ca de exemplu, prolactina și lactogenul placentar; ACTH-ul (prin intermediul cortizolului); hormonii tiroidieni și neurotensina. Prostaglandinele sau prezența în plasmă a unor antagoniști nehormonali ai insulinei (de regulă de natură
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
printre care menționăm: profunzimea hipoglicemiei, viteza ei de instalare și în special, durata ei. Astfel, în hipoglicemiile acute, de scurtă durată, vor interveni numai catecolaminele și glucagonul; în cele prelungite, după o scurtă perioadă de intervenție a hormonilor menționați, mecanismul hiperglicemiant este preluat de cortizon și STH. Deși unele date recente ajung la concluzia că răspunsul hormonilor de contrareglare la hipoglicemie depinde nu atât de intensitatea cataglicemiei (viteza de scădere a glicemiei), cât de valoarea glicemiei per se, acest lucru poate
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
în condiții normale este de 0,3 ng/ml, iar cea a adrenalinei de 0,06 ng/dl. Timpul lor de înjumătățire este foarte scurt, de ~ 1 minut. Adrenalina și noradrenalina sunt incluse printre hormonii de contrareglare datorită acțiunii lor hiperglicemiante. Aceasta se realizează prin două mecanisme: creșterea glicogenolizei hepatice și scăderea fluxului de glucoză către țesuturi. Cea din urmă acțiune (cantitativ mai importantă decât prima) se datorează inhibării secreției pancreatice de insulină printr-un mecanism alfa-adrenergic (4). În timp ce efectele cardiovasculare
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]