103 matches
-
puțin în ultimele 10 săptămâni de sarcină. O altă explicație a accelerării creșterii fetale din trimestrul doi de sarcină, ar fi legarea în exces a insulinei și/sau proinsulinei fetale de receptorii somatomedinei, cu inducerea unui efect promotor al creșterii. Hiperinsulinemia fetală este, de asemenea, implicată în apariția întârzierii în maturarea pulmonară fetală, prin producție inadecvată de surfactant, ca și în întârzierea trecerii de la sinteza de hemoglobină fetală, la cea adultă. Rezervele fetale de oxigen pot fi și mai mult alterate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
la acești copii raportându-se și prezența anticorpilor antiinsulinici. În concluzie, se poate spune că apariția tulburărilor metabolismului glucidic, la copiii mamelor cu DZ în sarcină, se datorează unei „malprogramări” a sistemelor metabolice și neuroendocrine fetale, indusă de hiperglicemia și hiperinsulinemia mediului intrauterin. Aceste tulburări se pot agrava cu înaintarea în vârstă, crescând riscul apariției DZ. Îngrijirea atentă a gravidei diabetice este necesară pentru a evita sau reduce creșterea morbidității la nou-născut și copil, prin prevenție primară. Totodată, este necesară supravegherea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
în care se întrerup mecanismele feed-back negative dintre celula beta pancreatică și țesuturile insulinodependente. A. Metodele directe de evaluare a insulinorezistenței Clampul euglicemic hiperinsulinemic Este cea mai frecventă metodă de evaluare a acțiunii insulinei ”in vivo”. Ea are următorul principiu: hiperinsulinemia (de aproximativ 50-80 microU/ml), creată prin administrarea insulinei exogene la o rată constantă scade până la zero producția hepatică de glucoză în paralel cu creșterea utilizării periferice a glucozei; cantitatea de glucoză exogenă necesară de administrat pentru menținerea euglicemiei este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
condiții de platou glicemic și insulinemic, atins după 2 ore de perfuzie, rata de infuzie a insulinei fiind ajustată în permanență prin determinări frecvente la 5-10 minute ale glicemiei (29, 34). Ca și variante se pot induce diferite nivele de hiperinsulinemie sau se pot face măsurători în condiții de hiperglicemie. Clampul hiperglicemic realizează o creștere bruscă a nivelului glicemic peste valorile bazale, fie printr-o infuzie continuă de glucoză cu o rată progresiv descrescătoare, fie prin administrarea unui bolus i.v.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
neuroni, mediatori chimici și peptide stimulatorii sau inhibitorii. Calea melanocortinei, prin intermediul căreia acționează central leptina (Blucher și col., Diabetes, 2004) a fost demonstrată ca operantă prin anularea genei POMAC (pro-opio-melanocortinei) la șoareci, prin inginerie genetică. Acești șoareci dezvoltă rapid hiperfagie, hiperinsulinemie și obezitate. În plus, agoniștii receptorilor melanocortinei pot influența expresia receptorilor adiponectinei, mediind astfel apariția insulinorezistenței (Blucher și col., Diabetes, 2004). Intervenția peptidelor produse periferic și acționând central de tip Grelină (68) sau Agouti (83) au fost studiate ca potențiali
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
și ușor de identificat. 7. Particularități fenotipice la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare. Una din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
toleranței la glucoză se decelează numai prin efectuarea unui test de toleranță la glucoză pe cale orală (28). O situație similară se întâlnește și în cazul administrării exogene de steroizi (21). 2.2. Hormonul de creștere Acromegalia se poate asocia cu hiperinsulinemie, intoleranță la glucoză și scăderea eficacității insulinei exogene sau endogene. Cel mai adesea hiperinsulinismul compensator este capabil să împiedice apariția unor deteriorări marcate ale toleranței la glucoză, iar dacă aceste modificări metabolice apar, sunt moderate ca intensitate, doar un procent
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
glicemică). Creșterea adipozității este urmată de scăderea producției acestei proteine, predicționând puternic instalarea tipului 2 de diabet. 3. Sindroamele insulinorezistenței severe Sindroamele cu insulinorezistență severă (sau extremă, cum se mai spune) includ o serie de entități clinice rare, caracterizate prin hiperinsulinemie plasmatică mare (valori depășind 100 μU/ml), datorată rezistenței marcate a țesuturilor țintă la aefectele insulinei. În general, aceste sindroame rare sunt de natură genetică și se întâlnesc mai frecvent în anumite populații (africani, sud-americani) și se datorează moștenirii unui
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
a calciului precum și scăderea concentrației plasmatice a magneziului și parathormonului. În diabetul zaharat de tip 2 majoritatea studiilor atestă un conținut mineral osos similar sau chiar mai mare decât la populația nediabetică la aceleași grupe de vârstă. Mecanismul probabil este hiperinsulinemia, știindu-se rolul insulinei de promovare a calcificării. Sunt implicați și alți factori metabolici, cel mai discutat fiind supraponderalitatea. (2) Hiperostoza difuză este mai frecventă în populația diabetică decât în populația generală (13-49% față de 1,6-13%), iar după vârsta de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
vârsta de 50 de ani este prezentă aproape la toți diabeticii. Cu toate acestea, majoritatea autorilor nu o consideră ca fiind o complicație specifică a diabetului. Hiperostoza este mai frecventă în diabetul zaharat de tip 2, o posibilă explicație fiind hiperinsulinemia prezentă în aceste cazuri. Au fost identificați și alți factori predispozanți: obezitatea, hiperlipoproteinemia, hiperuricemia, acromegalia (ceea ce sugerează o eventuală implicare a hormonului de creștere în acest proces). Nu există nici o corelație între hiperostoză și vechimea diabetului. (3) Creșterea prevalenței și
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
receptorului insulinic; acizii grași care inhibă pătrunderea glucozei în țesuturile periferice insulinodependente; TNFα, care inhibă fosforilarea receptorului insulinic și expresia transportorului de glucoză Glut 4. Insulinorezistența determină acumularea intrahepatocitară a lipidelor (mai ales a trigliceridelor) prin două mecanisme: lipoliza și hiperinsulinemia. Lipoliza determină direct creșterea nivelelor serice ale acizilor grași liberi, care sunt preluați apoi de către hepatocite. Hiperinsulinemia crește sinteza intrahepatocitară a acizilor grași prin stimularea glicolizei și favorizează acumularea trigliceridelor în hepatocite prin scăderea producției hepatice de apolipoproteină B100. Cantitatea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
insulinic și expresia transportorului de glucoză Glut 4. Insulinorezistența determină acumularea intrahepatocitară a lipidelor (mai ales a trigliceridelor) prin două mecanisme: lipoliza și hiperinsulinemia. Lipoliza determină direct creșterea nivelelor serice ale acizilor grași liberi, care sunt preluați apoi de către hepatocite. Hiperinsulinemia crește sinteza intrahepatocitară a acizilor grași prin stimularea glicolizei și favorizează acumularea trigliceridelor în hepatocite prin scăderea producției hepatice de apolipoproteină B100. Cantitatea mare de acizi grași intrahepatocitari induce un deficit relativ al β oxidării mitocondriale și peroxizomale, care are
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
nivelurilor de ATP și o creștere a secreției de insulină. De asemenea, s-au constatat și valori crescute ale insulinemiei și scăzute ale glicemiei comparativ cu lotul de control. Testele de toleranță la glucoză și clampul hiperglicemic au evidențiat că hiperinsulinemia și hipoglicemia sunt determinate de creșterea secreției de insulină stimulată de glucoză. Nu s-a constatat nici o alterare a insulinosensibilității, ceea ce indică faptul că lipsa expresiei UCP2 afectează primar insulinosecreția (9). 4.2. Hiperproducția de UCP2 contribuie la dezvoltarea diabetului
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
concentrație serică a GH-ului de 6-10 µg/L antrenează lipoliză și cetoză la pacienții diabetici, dar nu și la subiecții sănătoși; - perfuzia intravenoasă ce realizează concentrații serice de 10-50 µg/L ale GH-ului a determinat pe termen scurt hiperinsulinemie fără hiperglicemie sau modificări semnificative ale lipidelor plasmatice iar prelungirea perfuziei a antrenat hiperglicemie a jeun, hiperinsulinism și creșterea concentrației acizilor grași liberi (14); - clampul hiperglicemic cu perfuzie continuă de GH timp de 14 ore sugerează că situs-ul insulinorezistenței este
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
etiologia T2DM. Numeroase studii sugerează că homeostazia glucozei este rezultatul reglării sinergice de către T3 și insulină a transcripției genelor implicate în metabolismul glucidic și lipidic. Deficitul cronic de triiodotironină ar fi responsabil de alterări metabolice caracteristice diabetului zaharat, respectiv: insulinorezistență, hiperinsulinemie, hipertrigliceridemie, obezitate centrală (11). În practică, diabetul este asociat relativ frecvent cu hipo- sau hipertiroidia. Hipertiroidia agravează un diabet preexistent prin creșterea degradării insulinei și accelerarea gluconeogenezei. La rândul său, diabetul zaharat dezechilibrat îngreunează diagnosticarea hipertiroidiei printr-o falsă reducere
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
sindromul Down) este asociată relativ frecvent cu prezența T1DM și a tiroiditelor. Acest fapt sugerează ca anomaliile cromozomiale influențează procesele autoimune sau că susceptibilitatea de a dezvolta boli autoimune poate asocia dezordini cromozomiale (22). III. TULBURĂRILE METABOLISMULUI CALCIULUI ȘI FOSFORULUI Hiperinsulinemia a fost descrisă în hiperparatiroidismul primar, asociată cu valoarea calcemiei; hipofosfatemia la rândul ei poate induce alterarea sensibilității la insulină și deci contribui la insulinorezistența din hiperparatiroidismul primar. În hiperparatiroidismul secundar nu s-a evidențiat un efect direct al parathormonului
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
sau cu mult mai maredecât cea întâlnită la persoanele nediabetice). S-a observat că rezistența la preluarea glucozei în timpul efortului fizic poate persista, în ciuda normalizării insulinemiei prin administrarea de insulină, ceea ce sugerează că stresul afectează homeostazia glicemică, chiar în prezența hiperinsulinemiei. De aceea, pe baza observației că blocada β-adrenergică îmbunătățește preluarea glucozei, se consideră că administrarea în timpul stresului sever a unui tratament tranzitor cu β-blocante poate îmbunătății homeostazia glicemică (45). La pacienții subinsulinizați răspunsul glucagonului la efortul fizic este exagerat, iar
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
îmbunătățire semnificativă a profilului lipidic (crește raportul HDL-colesterol/colesterol total, scade trigliceridele), a tensiunii arteriale și determină modificări în distribuția grăsimii corpului, cu scăderea preponderent a grăsimii viscerale (32). De asemenea, scade riscul de boală macrovasculară aterosclerotică, știut fiind că hiperinsulinemia, insulinorezistența și/sau creșterea masei adipoase intraabdominale sunt determinanți principali ai aterosclerozei în T2DM, pe care efortul fizic îi poate atenua. La acestea, se adaugă efectele efortului fizic de ameliorare a unor parametri legați de coagularea sângelui, observându-se îmbunătățirea
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92227_a_92722]
-
cell adhesion molecule), P-selectina, E-selectina, al căror nivel plasmatic se corelează cu nivelul CRP (134). În ceea ce privește relația dintre CRP și sindromul de rezistență la insulină s-a constatat că nivelul crescut de CRP corelează semnificativ cu rezistență la insulină, IMC, hiperinsulinemia, indexul sensibilității la insulină, HTA, hipertrigliceridemie, nivelul scăzut de HDL colesterol (65). Țesutul adipos este o sursă importantă de ÎL-6 și TNF? care stimulează la nivelul hepatocitului sinteză de CRP fapt dovedit prin nivelele crescute de CRP la persoanele obeze
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
o citokină majoră, produsă în primul rând în țesutul adipos, care acționează direct sau prin intermdiul TNF-? inducând insulinorezistența (115, 154). Rolul său în inducerea reacției inflamatorii “de intensitate joasă” (115) este bine definit (154). Nu trebuie uitat însă că hiperinsulinemia (întâlnită în sindromul insulinorezistenței, inclusiv în unele etape ale evoluției T2DM) poate crește producția de ÎL-6 (115), întrucât se știe că insulină este un imunostimulator puternic (26). Producția de ÎL-6 poate afecta metabolismul lipidic din celulele musculare, după cum și lipidele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
adeziunii și agregabilității plachetare și reduce proprietățile proagregante ale unor agoniști (PGE1, PGE2); - insulină are efecte antiinflamatorii, la nivelul monocitelor fiind identificați receptori pentru insulină. Insulinorezistența, întâlnită la majoritatea persoanelor cu T2DM, este caracterizată prin alterări multiple metabolice și celulare, hiperinsulinemia exercitând efecte pe secreția de neuropeptide, pe celulele musculare netede, celulele endoteliale, eritrocite, plachetele sangvine și leucocite. Eritrocite În reglarea eritropoiezei la om intervin variate citokine și factori de creștere, rolul cel mai important fiind atribuit eritropoietinei, hormon esențial pentru
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
utilizată în tratamentul unor boli hematologice, datorate rezistenței la eritropoietină sau concentrației inadecvate de eritropoietină. În ceea ce privește relația în vivo dintre insulină și nivelul eritrocitelor, Barberi și colab. au evidențiat în 2001 (9, 10) existența unei relații între numărul eritrocitelor și hiperinsulinemie și/sau insulinorezistența. Mai mult, ei au observat o puternică corelație între parametrii hematologici și principalele componente ale sindromului de insulinorezistența, sugerând că nivelul crescut al eritrocitelor reprezintă un nou component al sindromului de insulinorezistența. Deoarece numărul și masa eritrocitelor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
de insulina liberă, blocând acțiunea acesteia, ceea ce antrenează o hipersecreție insulinică pancreatică compensatorie. Totuși gradul de legare a anticorpilor de insulină este variabil, variație ce ține de factori necunoscuți. În momentul în care gradul de legare scade, va apărea o hiperinsulinemie plasmatică ce va determina apariția hipoglicemiei. În acest moment peptidul C poate prezenta valori variabile. Titrurile de anticorpi pot fi foarte mari, ducând la hipoglicemii severe care apar impredictibil. O cauză rară de hipoglicemie este reprezentată de prezența în serul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92236_a_92731]
-
glicemiei se va face în sângele venos arterializat (saturație în oxigen> 90%) prin încălzirea mâinii (de la a cărei venă se face recoltarea eșantioanelor de sânge) într-o cutie termoreglată la aproximativ +600C. Această măsură este necesară deoarece, în condiții de hiperinsulinemie, diferența arterio-venoasă în nivelele glicemiei poate atinge 20 - 35 mg/dl. Pe tot parcursul investigației se înregistrează valorile glicemiei și cantitatea de glucoză administrată. Pentru ușurarea acestor înregistrări se fac următoarele calcule: La un subiect de 74 Kg, pentru un
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92229_a_92724]
-
reducerea și mai mult a perfuziei cerebrale [9]. La această grupă de pacienți se indică prudență. Diabetul zaharat crește riscul de AVC prin mai multe mecanisme: arterioscleroză la nivelul arterelor mari, afectarea lipoproteinelor plasmatice, accelerarea formării plăcii de aterom prin hiperinsulinemie. Deși controlul DZ nu s-a demonstrat a fi asociat cu reducerea riscului de AVC, totuși duce la reducerea complicațiilor microvasculare (retinopatie, nefropatie, neuropatie) [10]. Fumatul crește riscul de AVC ischemic cu 25- 50%, acest risc scade substanțial la 5
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Dana-Mihaela Turliuc, Andrei Cucu, Alexandru Chirirac, Sergiu Gaivas, Ion Poeată, Nicolae Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/92122_a_92617]