103 matches
-
mod normal filtrate și reabsorbite în tubii proximali, cum este proteina de legare a retinolului (retinol-binding protein, BRP). Aceste date confirmă constatările experimentale anterioare privind efectul insulinic de scădere a capacității de reabsorbție tubulară proximală. Un alt efect important al hiperinsulinemiei asupra proceselor de transport tubulare este creșterea reabsorbției sodiului, atât al nivel proximal cât și mai ales în tubii distali. Mecanismul scăderii natriurezei de către insulină s-a dovedit a fi independent de efectele metabolice ale insulinei (de scădere a kaliemiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
mai ales în tubii distali. Mecanismul scăderii natriurezei de către insulină s-a dovedit a fi independent de efectele metabolice ale insulinei (de scădere a kaliemiei sau glicemiei) [154]. Rolul antinatriuretic al insulinei este important în patogeneza HTA la pacienții cu hiperinsulinemie: sindromul dismetabolic, T2DM. 3.4.2. Rolul hiperglicemiei în patogeneza bolii renale diabetice a. Efectele intracelulare directe ale hiperglicemiei S-a dovedit faptul că expunerea prelungită a celulelor mezangiale la concentrații crescute de glucoză și mai ales la variații bruște
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
în sensul unei predominențe accentuate a ATR1; aceste date au condus la dezvoltarea unei noi clase de medicamente, blocantele selective ale ATR1 (sartani), care și-au demonstrat efectele renoprotective atât experimental cât și în BDR clinică. 3.4.6. Rolul hiperinsulinemiei și al insulinorezistenței periferice în patogeneza BDR Insulinorezistența periferică are la bază mecanisme celulare complexe care acționează atât înainte cât și după legarea insulinei de receptorii celulari, însă defectele post-receptor par a avea o semnificație patogenetică mai mare la pacienții
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
defectele post-receptor par a avea o semnificație patogenetică mai mare la pacienții hiperglicemici, iar dintre acestea cel mai important este scăderea ratei de sinteză a glicogenului muscular printr-o alterare a activității glicogen-sintetazei musculare (probabil determinată genetic). Relația dintre insulinorezistență/hiperinsulinemie și hipertensiunea „esențială” în cadrul sindromului dismetabolic este foarte importantă pentru patogeneza BDR la pacienții cu T2DM (dar și la cei cu T1DM, la care hiperinsulinemia este „iatrogenă”). Mecanismele concurente prin care hiperinsulinemia poate contribui la geneza HTA sunt redate în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
glicogenului muscular printr-o alterare a activității glicogen-sintetazei musculare (probabil determinată genetic). Relația dintre insulinorezistență/hiperinsulinemie și hipertensiunea „esențială” în cadrul sindromului dismetabolic este foarte importantă pentru patogeneza BDR la pacienții cu T2DM (dar și la cei cu T1DM, la care hiperinsulinemia este „iatrogenă”). Mecanismele concurente prin care hiperinsulinemia poate contribui la geneza HTA sunt redate în Tab. III-6; la baza acestora stau procese moleculare complexe, prin care insulina modulează tonusul și reactivitatea vasculară. Insulinorezistența periferică asociază, pe lângă scăderea captării și utilizării
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
glicogen-sintetazei musculare (probabil determinată genetic). Relația dintre insulinorezistență/hiperinsulinemie și hipertensiunea „esențială” în cadrul sindromului dismetabolic este foarte importantă pentru patogeneza BDR la pacienții cu T2DM (dar și la cei cu T1DM, la care hiperinsulinemia este „iatrogenă”). Mecanismele concurente prin care hiperinsulinemia poate contribui la geneza HTA sunt redate în Tab. III-6; la baza acestora stau procese moleculare complexe, prin care insulina modulează tonusul și reactivitatea vasculară. Insulinorezistența periferică asociază, pe lângă scăderea captării și utilizării tisulare a glucozei, scăderea vasodilatației insulino-induse și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
astfel s-ar putea explica fatigabilitatea, modificările somnului și anorexia. Printre tulburările metabolice ar putea fi incluse creșterea ratei metabolice de repaus, creșterea ratei de catabolism proteic (cu negativarea bilanțului produșilor de catabolism azotați și pierderea de masă musculară), precum și hiperinsulinemia, cu consecințele sale importante asupra metabolismului lipidic. Un mecanism intermediar important pentru inducerea acestor tulburări este răspunsul hormonal „de stress” la stimulul proinflamator reprezentat de citokine, și anume supraactivarea sitemului simpatic central. Acest răspuns se manifestă în special prin creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
aport reprezintă aproximativ 20% din rația calorică recomandată, ceea ce are efect pozitiv la pacienții cu denutriție (creștere în greutate); pe de altă parte, absorbția glucozei din peritoneu poate avea și importante dezavantaje, dintre care cel mai frecvent este la non-diabetici hiperinsulinemia, iar la pacienții diabetici creșterea necesarului de insulină (vezi în continuare). De asemenea, aportul crescut de glucoză este responsabil cel puțin parțial de hipertrigliceridemia semnalată frecvent la acești pacienți. Dislipidemiile sunt prezente frecvent la pacienții cu DP, tipul anormalităților lipidice
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
concentrație serică a GH-ului de 6-10 µg/L antrenează lipoliză și cetoză la pacienții diabetici, dar nu și la subiecții sănătoși; - perfuzia intravenoasă ce realizează concentrații serice de 10-50 µg/L ale GH-ului a determinat pe termen scurt hiperinsulinemie fără hiperglicemie sau modificări semnificative ale lipidelor plasmatice iar prelungirea perfuziei a antrenat hiperglicemie a jeun, hiperinsulinism și creșterea concentrației acizilor grași liberi (14); - clampul hiperglicemic cu perfuzie continuă de GH timp de 14 ore sugerează că situs-ul insulinorezistenței este
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
etiologia T2DM. Numeroase studii sugerează că homeostazia glucozei este rezultatul reglării sinergice de către T3 și insulină a transcripției genelor implicate în metabolismul glucidic și lipidic. Deficitul cronic de triiodotironină ar fi responsabil de alterări metabolice caracteristice diabetului zaharat, respectiv: insulinorezistență, hiperinsulinemie, hipertrigliceridemie, obezitate centrală (11). În practică, diabetul este asociat relativ frecvent cu hipo- sau hipertiroidia. Hipertiroidia agravează un diabet preexistent prin creșterea degradării insulinei și accelerarea gluconeogenezei. La rândul său, diabetul zaharat dezechilibrat îngreunează diagnosticarea hipertiroidiei printr-o falsă reducere
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
sindromul Down) este asociată relativ frecvent cu prezența T1DM și a tiroiditelor. Acest fapt sugerează ca anomaliile cromozomiale influențează procesele autoimune sau că susceptibilitatea de a dezvolta boli autoimune poate asocia dezordini cromozomiale (22). III. TULBURĂRILE METABOLISMULUI CALCIULUI ȘI FOSFORULUI Hiperinsulinemia a fost descrisă în hiperparatiroidismul primar, asociată cu valoarea calcemiei; hipofosfatemia la rândul ei poate induce alterarea sensibilității la insulină și deci contribui la insulinorezistența din hiperparatiroidismul primar. În hiperparatiroidismul secundar nu s-a evidențiat un efect direct al parathormonului
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
pe celulele canceroase pancreatice umane [112]. De asemenea, la pacienții diabetici există o scădere a nivelurilor adiponectinei care are proprietăți antiinflamatorii [113], condiție care ar favoriza dezvoltarea cancerului de pancreas. Un alt studiu a sugerat faptul că la pacienții cu hiperinsulinemie, existența hiperglicemiei și mai ales creșterea nivelului de acizi grași liberi pot contribui la dezvoltarea cancerului pancreatic [114]. Chiar dacă studiile anterioare, pe baza asocierii statistice diabet-cancer au considerat diabetul un factor de risc al cancerului pancreatic, alte studii contrazic această
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
139]. Mecanismul posibil este reprezentat de faptul că țesutul adipos produce cantități excesive de hormoni estrogeni implicați în etiopatogeneza unor serie de cancere (sân, endometrial, etc). În sângele lor există nivele crescute ale insulinei,IGF-1 (insulin-like growth factor) care determină hiperinsulinemie și rezistență la insulină, care pot să contribuie la dezvoltarea anumitor tumori. Scade adiponectina (efect antiproliferant și antiinflamator, scăzând secreția IL-6, TNFalfa) și crește nivelul leptinei, cu efect de stimulare a proliferării. Persoanele obeze au de multe ori o stare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
au de multe ori o stare inflamatorie cronică care este asociată cu creșterea riscului de cancer. Alte posibile mecanisme sunt alterarea răspunsului imun și creșterea stresului oxidativ. Obezitatea, mai ales cea de tip central duce la modificări metabolice ce includ hiperinsulinemie, rezistență periferică la glucoză și diabet zaharat tip II, care s-a dovedit a fi asociat cu un risc crescut de cancer pancreatic [100,103]. Colita ulcerativă și boala Crohn Unele studii au arătat o creștere de 7 ori a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]
-
în care se întrerup mecanismele feed-back negative dintre celula beta pancreatică și țesuturile insulinodependente. A. Metodele directe de evaluare a insulinorezistenței Clampul euglicemic hiperinsulinemic Este cea mai frecventă metodă de evaluare a acțiunii insulinei ”in vivo”. Ea are următorul principiu: hiperinsulinemia (de aproximativ 50-80 microU/ml), creată prin administrarea insulinei exogene la o rată constantă scade până la zero producția hepatică de glucoză în paralel cu creșterea utilizării periferice a glucozei; cantitatea de glucoză exogenă necesară de administrat pentru menținerea euglicemiei este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
condiții de platou glicemic și insulinemic, atins după 2 ore de perfuzie, rata de infuzie a insulinei fiind ajustată în permanență prin determinări frecvente la 5-10 minute ale glicemiei (29, 34). Ca și variante se pot induce diferite nivele de hiperinsulinemie sau se pot face măsurători în condiții de hiperglicemie. Clampul hiperglicemic realizează o creștere bruscă a nivelului glicemic peste valorile bazale, fie printr-o infuzie continuă de glucoză cu o rată progresiv descrescătoare, fie prin administrarea unui bolus i.v.
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
la 4 ore dacă este necesar), iar la cei conștienți se va administra oral, 300 mg la 4 ore. Octreotidul: analog sintetic cu durată lungă de acțiune al somatostatinului, este utilizat ca tratament adjuvant al hipoglicemiilor induse de sulfonilureice. Reduce hiperinsulinemia secundară administrării în exces de sulfonilureice, reducând și cantitatea de glucoză necesară pentru menținerea euglicemiei. Aceste medicamente nu sunt deocamdată disponibile pe scară largă la noi în țară și de aceea administrarea lor este foarte limitată. 10. Prognostic și mortalitate
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
pacienții diabetici sunt multiple. Ele se grevează ușor pe defectele endoteliale produse de hiperglicemie și redate în Tabel 6. Deși asocierea acestor factori cu insulinorezistența a fost documentată atât clinic cât și experimental, este greu de atribuit apariția lor numai hiperinsulinemiei. Un argument important pentru o asemenea asociere ar fi rolul mitogen al insulinei. În virtutea acestei funcții, hiperinsulinismul ar putea induce expresia unor molecule de adeziune celulară sau a unor factori de creștere implicați în proliferarea structurilor vasculare. 6. Insulinorezistența și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
dăunătoare. O excludem ca variantă viabilă. La fel de ilogică ni se pare și interpretarea obezității nu ca o componentă a sindromului insulinorezistenței, ci ca un factor de risc pentru ea (!) (1). Raționamentul ar fi următorul: obezitatea nu ar fi consecința insulinorezistenței / hiperinsulinemiei, ci „o variabilă fiziologică care scade captarea periferică a glucozei” (1). Autorii mai adaugă faptul că nu toate persoanele insulinorezistente sunt și supraponderale / obeze și nu toți supraponderalii / obezii sunt insulinorezistenți. Punctul nostru de vedere este diferit. Obezitatea (ca tulburare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92263_a_92758]
-
glicemiei se va face în sângele venos arterializat (saturație în oxigen> 90%) prin încălzirea mâinii (de la a cărei venă se face recoltarea eșantioanelor de sânge) într-o cutie termoreglată la aproximativ +600C. Această măsură este necesară deoarece, în condiții de hiperinsulinemie, diferența arterio-venoasă în nivelele glicemiei poate atinge 20 - 35 mg/dl. Pe tot parcursul investigației se înregistrează valorile glicemiei și cantitatea de glucoză administrată. Pentru ușurarea acestor înregistrări se fac următoarele calcule: La un subiect de 74 Kg, pentru un
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92229_a_92724]
-
nateglinid, comparativ cu glibenclamid. În ceea ce privește efectul asupra glicemiei preprandiale ce succede administrării, acesta este foarte redus, iar efectul de scădere a HbA1c în monoterapie este de circa 0, 5-1%. Între avantajele nateglinidului se citează reducerea nivelurilor hiperglicemiei postprandiale odată cu reducerea hiperinsulinemiei, precum și reducerea riscului de hipoglicemie preprandială, comparativ cu preparatele sulfonilureice. Efectul secretagog limitat în timp îl face apt de a putea fi utilizat și la pacienții obezi. În Tabelul 4 sunt prezentate câteva date utile pentru folosirea în tratamentul DZ
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92268_a_92763]
-
celule și prin producerea și apoi exportul extramitocondrial al glutamatului. Nu este de mirare că tulburarea secreției de insulină este strâns legată de metabolismul energetic din mitocondriile β-celulare (3, 24). 4. EFECTUL INSULINEI EXOGENE ASUPRA SECREȚIEI INSULINICE ENDOGENE La om, hiperinsulinemia indusă de perfuzia exogenă de insulină, în condiții de euglicemie, scade concentrația plasmatică a peptidului C, sugerând că hiperinsulinemia per se inhibă secreția de insulină. Mecanismul inhibitor este foarte sensibil, de vreme ce scăderi glicemice mici, de la 5,1 la 4,9
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
este strâns legată de metabolismul energetic din mitocondriile β-celulare (3, 24). 4. EFECTUL INSULINEI EXOGENE ASUPRA SECREȚIEI INSULINICE ENDOGENE La om, hiperinsulinemia indusă de perfuzia exogenă de insulină, în condiții de euglicemie, scade concentrația plasmatică a peptidului C, sugerând că hiperinsulinemia per se inhibă secreția de insulină. Mecanismul inhibitor este foarte sensibil, de vreme ce scăderi glicemice mici, de la 5,1 la 4,9 mmol/l sau de la 4,7 la 4,4 mmol/l, conduc la o scădere a secreției de insulină
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de proinsulină, incomplet prelucrată. Aceasta poate reflecta fie o rată scăzută a conversiei proinsulinei în insulină în interiorul granulelor secretorii, fie o scădere a timpului de rezidență a granulelor în celulele β. În acest fel, ceea ce se determină în circulație ca hiperinsulinemie s-ar putea datora producției mai mari de proinsulină, la rândul său aceasta reflectând o disfuncție β-celulară instalată precoce în cursul diabetogenezei (14). 6. CARACTERUL OSCILATOR AL INSULINOSECREȚIEI ȘI SECREȚIA INSULINICĂ BIFAZICĂ: DOUĂ CARACTERISTICI DISTINCTE Concentrațiile de insulină serică oscilează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
de glucoză în mușchi este datorat și efectului vasodilatator al insulinei asupra vaselor musculare. Insulina promovează în mușchi atât oxidarea glucozei cât și depunerea ei sub formă de glicogen (acesta din urmă ocupând, cantitativ, primul loc). În condiții practice, însă, hiperinsulinemia se asociază cu hiperglicemia. În aceste condiții, hiperglicemia și creșterea insulinemică extremă pot mări rata utilizării glucozei până la 25 mg/kg corp/zi (normal ~ 5 - 7 mg/kg corp/min). Și în acest caz, cea mai mare parte a glucozei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]