177 matches
-
atrofiere a hipocampului prin lezarea unor neuroni specifici care servesc pentru înregistrarea pe termen lung. Alți cercetători au arătat efecte similare la soldați, în funcție de durata participării lor la lupte. GRAFIC VERT: Volumul hipocampului (în ml) ORIZ: Luni de luptă Atrofierea hipocampului în funcție de stres (luni de luptă) (adaptare după Bremner et al., 1995) Concluzie Aceste aspecte confirmă observația populară că o mare nefericire (de exemplu, pierderea partenerului) ne poate îmbolnăvi și chiar ne poate cauza moartea. Cercetările medicale au realizat astfel o
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
internă a emisferelor cerebrale, în jurul hilului cerebral. Mai este numit rinencefal sau creier visceral și este format din zone ale scoarței cerebrale și structuri subcorticale, grupate în trei regiuni: allocortexul, porțiunea cea mai veche a scoarței cerebrale, format din circumvoluția hipocampului, lobul piriform cu uncusul și lobulul; juxtacortexul este un al doilea inel de substanță cenușie corticală, care face tranziția între allocortex și neocortex format pe fața internă din cortexul cingulat (girus cinguli) și anterior de lobul orbito-insulo-temporal, iar posterior de
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
al doilea inel de substanță cenușie corticală, care face tranziția între allocortex și neocortex format pe fața internă din cortexul cingulat (girus cinguli) și anterior de lobul orbito-insulo-temporal, iar posterior de presubiculum; structurile subcorticale principale ale sistemului limbic sunt: amigdala; hipocampul; nucleii septali. Sistemul limbic are conexiuni numeroase cu structurile învecinate în mod deosebit cu talamusul, hipotalamusul și formația reticulată, iar acesta nu reprezintă exclusiv proiecția aferențelor olfactive, limitată la tuberculul olfactiv, a cortexului piriform, periamigdalian sau a nucleilor corticomediali ai
VII. Viziune fundamental nouă asupra sitemului limbic și a integrării centrale a durerii boală/fericirea plăcere. In: Fitoterapie clinică by Olga I Botez, Gabriela Anastasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2098]
-
cerebrale. Consumul îndelungat de alcool în cantități mari se asociază cu sindromul Korsakoff deoarece pacienții alcoolici își neglijează alimentația, fapt ce conduce la un deficit de tiamină. Evoluția tulburărilor amnestice depinde de cauza acestora. Dacă apare un atac la nivelul hipocampului, pierderile de memorie includ evenimente ulterioare atacului, pe când amintirile anterioare atacului rămân intacte. Dacă pierderile de memorie sunt determinate de alcool sau alte toxine, debutul amneziei e mai insidios iar la unii pacienți pot fi afectate și amintirile îndepărtate. Primul
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
pupilare, aritmii cardiace, câteodată areflexie osteotendinoasă [55]. La vârstnic au loc atrofia emisferelor cerebrale și a cerebelului, cauzele fiind predispoziția genetică și scăderea fluxului sangvin cerebral. Depopularea neuronală și gliala are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Depopularea neuronală și glială are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Rezultatul este instalarea demenței; in functie de etiologie există mai multe tipuri de demențe: Alzheimer (cu determinism genetic), vasculare, posttraumatice, de cauza infecțioasă, anoxice, toxice
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
a cerebelului, cauzele fiind predispoziția genetică și scăderea fluxului sangvin cerebral. Depopularea neuronală și gliala are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Depopularea neuronală și glială are loc în cortexul cerebral (în special ariile asociative) și hipocamp. Rezultatul este instalarea demenței; in functie de etiologie există mai multe tipuri de demențe: Alzheimer (cu determinism genetic), vasculare, posttraumatice, de cauza infecțioasă, anoxice, toxice, carențiale, dismetabolice. Psihopatologic, în sindromul demențial au loc scăderea atenției (amneziei antero- retrogradă) și alterarea
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
o serie de experimente pentru a afla care sunt efectele unui hormon, ghrelina, asupra creierului. Ghrelina este un hormon intestinal eliberat atunci când ne este foame: urcă din tubul digestiv spre creier și se fixează mai ales în centrul memoriei, numit hipocamp. S. Diano a arătat că acest hormon crește numărul conexiunilor între neuroni, astfel încât capacitățile de memorare în această zonă a creierului sunt mai mari. S. Diano a arătat că atunci când le este injectată grelină șoarecilor de laborator, memorează mai multe
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
negativitate simplei expuneri endomorfine eroare fundamentală de atribuire stimă de sine expunere selectivă la informație F frecvență a imaginilor fundamentală a vocii G gestică așa-zis „adaptatoare” metaforică care punctează gyrus fusiform orbitofrontal median H emisferă dreaptă stângă euristica disponibilității hipocamp I inferențe semantice influență socială infra-umanizare inițiere la violență L legătură „para-socială” M mascul dominant memorie de lucru mod asociativ central de tratare al informației deliberativ morfină distanță față de victimă N narativ auto-referențial neotenie Nucleus accumbens P persuasiune și amintiri
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
tensiunii rezultate din introducerea informațiilor enciclopedice în textul romanesc: dorința de completitudine este marcată de prezența descrierilor negative, sub forma, încă o dată, a unei enumerații: (25) Și dacă n-am reușit să văd nici miraleți, nici baliștrii, nici tetrodoni, nici hipocampi, nici juani, nici centriscii, nici blenii, nici surmuleți, nici labrii, nici eperlani [...] sînt nevoit să dau vina pe viteza vertiginoasă cu care naviga Nautilus prin aceste ape pline de tot felul de comori. J. Verne (26) Aici se oprea misiunea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mentală), ambele tipuri având la bază memoria. Totuși, învățarea mișcărilor este condiționată și de funcționalitatea analizatorilor și de utilizarea eficientă a rezervelor energetice. De asemenea, neurofiziologii au constatat că învățarea motrică nu este condiționată, așa cum este cea cognitivă, de activitatea hipocampului (Melnic și colab., 1993, p. 235). În altă ordine de idei, învățarea motrică presupune trei laturi care trebuie vizate în procesul de exersare, și anume: învățarea perceptivă, învățarea decizională, învățarea efectorie (Arnold, 1985, citat de Manno, 1996, p. 160). Așadar
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
neurosecretorii hipotalamo-mezencefalice, hipotalamo-epitalamice, hipotalamo-epifizare, hipotalamo-amigdaliene etc., care asigură migrarea neurohormonilor hipotalamici la distanță spre diferite structuri subcorticale. S-a precizat astfel că conexiunile aferente și eferente ale hipotalamusului sunt atât intrinseci hipotalamo-hipofizare, cât și extrinseci cu structuri cereberale diverse ca: hipocampul, amigdala, talamusul, tegmentul trunchiului cerebral și chiar unele arii corticale. I.2.1.4. Alte structuri vegetative centrale Organele ependimare (subcomisural, paraventricular și subfornical), care conțin numeroase celule secretorii, au fost denumite de Roussy și Mosinger glande neurocrine ale encefalului
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
gastrice. Antagoniștii H2 sunt inhibitori puternici ai hipersecreției gastrice. Receptorii H3 sunt autoreceptori presinaptici, a căror stimulare diminuă eliberarea de histamină de la nivelul terminațiilor histaminergice centrale și periferice. În creier, receptorii H3 sunt localizați în cortexul cerebral, nucleul caudat și hipocamp. Stimularea lor de către histamină, metil-histamină și dimetil-histamină este antagonizată de tioperamină. Având localizare pre-sinaptică, receptorii H3 permit histaminei să participe la controlul propriei sale eliberări de la nivelul fibrelor histaminergice. Inactivarea histaminei se realizează în două etape. Într-un prim moment
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de hormoni hipofizari. Extranevraxial, neurotensina produce, ca și substanța P, vasodilatație locală, hipotensiune și creștere a permeabilității vasculare. Peptidul vasoactiv intestinal (VIP). Format din 28 de aminoacizi are distribuție centrală și periferică difuză. La nivel cerebro-spinal se găsește în hipotalamus, hipocamp, amigdală și neocortex. Atât la nivel central, cât și în întreg tubul digestiv, plămâni, aparatul genital și pancreas, VIP este eliberat împreună cu acetilcolina, îndeplinind rol de cotransmițător al acesteia. În afara proprietăților neuromodulatoare, VIP îndeplinește rol și de mediator chimic activator
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
manifestări funcționale emoționale sau de expresie, al căror substrat nervos este reprezentat în mare parte de sistemul limbic (rinencefal) în strânsă legătură cu hipotalamusul și talamusul, la care sosesc aferentele senzoriale specifice (circuitul Papez). Dacă girusul cinguli și cornul Ammon (hipocamp) asigură interfața sistem limbic-hipotalamus, în ceea ce privește coloritul afectivo-emoțional al comportamentului alimentar, aceleași structuri limbice împreună cu alte formațiuni ale rinencefalului (nucleul accumbens, amigdala) realizează interfața cu manifestările motorii ale acestui comportament. Neuronii de proiecție corticală ai analizatorului vizual potențați de locus coeruleus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aceasta se adaugă sistemul ascendent dopaminergic din substanța neagră spre caudat-putamen, ce inițiază activitatea și orientarea animalului spre aliment. Vederea unui aliment preferat determină alertarea cortexului vizual și codificarea formei acestuia de către cortexul infratemporal; amigdala codifică principalele calități ale alimentului, hipocampul îl localizează în spațiu și memorie, iar cortexul frontal determină selecția bazată pe activitatea de integrare a tuturor acestor date efectuate de către celulele neuronale corticale stimulate. Decizia de a acționa este probabil trimisă de nucleul dorsal caudat, ce declanșează un
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se realizează efectele de tip H2 (gastrosecretorii), inhibate de burimamidă și metiamidă. La nivel central, histamina îndeplinește atât rol de mediator chimic hipotalamic, cât și de modulator al activității și metabolismului cerebral. Activarea adenilatciclazei de către histamină a fost observată în hipocamp, hipotalamus și neocortex. Unele antidepresante par să acționeze prin blocarea adenilatciclazei sensibile la histamină. Inactivarea histaminei endogene și exogene se realizează fie prin metilare, cu ajutorul imidazol N-metil transferazei prezente în cantități mari în mucoasa gastrică, fie prin dezaminare oxidativă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
setei prin concentrații mult mai înalte și în situații extreme, cum sunt deshidratarea intensă și hipovolemia severă. Comportamentul la sete implică, de asemenea, activitate motorie și memorare. Unele din structurile nervoase răspunzătoare de aceste funcții, precum nucleul olivar și respectiv hipocampul, prezintă receptori pentru Ang II, dar mecanismele de intervenție ale acesteia nu sunt încă precizate. II.8.2.2. Endotelinele (ET) reprezintă un grup de polipeptide endoteliale vasoactive (Yanagisawa și colab., 1988), formate din 21 de aminoacizi. Cele patru izoforme
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
spre ușă, care se deschidea f ăcînd loc altei perspective. Ce palat era acesta? Și unde, în stânca moale a creierului, își săpa odăile și galeriile? într-unui dintre cele șase straturi ale neocortexului? Mai adânc, în talamus sau în hipocamp? în cărnița ușor fumurie a zonei lui Broca? în fascicolul Vicq d'Azyr? Sau poate, mai curând, în declanșatorul magic al somnului cu vise, în șaua de sidef numită locus ceruleum? Și până unde coborau fundațiile lui? în creierul primitiv
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
apucam nici măcar să-ți dau interviul ăsta. I.M. Ești credincios, evlavios, ateu? R.P. Pot răspunde ca Thomas Paine: „Mintea mea este propria-mi biserică”. Acolo mă duc să aprind lumînări, viii În stînga, morții În dreapta sau invers, oricum se-ntîlnesc În hipocamp, acolo mă rog, meditez, pup crucea și-așa mai departe. Pot da și răspunsul clasic: „Am o relație specială cu Dumnezeu”, deși nu există așa ceva. Lui Dumnezeu nu-i plac relațiile speciale, El e de modă veche. Sau pot răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așază amintirile, micile episoade autobiografice. Dereglezi și viața, și povestea ei. Trebuie să fi auzit de «narațiunile arestate»...“ „Da...“, am mințit dezinvolt. „Noi le declanșăm, prin scurtcircuitarea secțiunii amigdaliene. Semnalul cade, tăiat de la rădăcină. Informația nu trece mai departe, spre hipocamp; prin urmare, nu mai poate fi conștientizată. E ca și cum ai dormi de viu. Retezăm realitatea și o reținem o vreme, ruptă de proprietarul ei. La momentul potrivit, o cedăm altui proprietar. De regulă, celui care dă mai mult. Omul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de argint Golgi a descris ciclul de viață al lui Plasmodium vivax și Plasmodium malariae, care provoacă malaria. A descris și tubul distal al nefronului, unitatea de bază a rinichiului. A reușit să obțină cele mai clare ilustrații histologice ale hipocampului uman prin metaoda sa de colorare. Pentru descoperirile sale primește Premiul Nobel împreună cu Santiago Ramón y Cajal, în 1906. Santiago Ramón y Cajal (1852-1934), histopatolog spaniol care se dedică studiului structurii microscopice a creierului. Rămâne cunoscut prin două trăsături dominante
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
diferitelor tipuri de celule nervoase (descrie celulele interstițiale numite Cajal, la conjuncția neuromusculară), descoperă conul de creștere al neuronului și contiguitatea în creier (și nu continuitatea). De asemenea, el elaborează "doctrina neuronală" (organizarea reticulară a sistemului nervos). Circuit neuronal în hipocampul șobolanului Circuit neuronal în creierul mic Structura retinei În 1906 primește, împreună cu Camillo Golgi, Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în domeniul sistemului nervos. Franz Nissl (1860-1919), neuropatolog german, lucrează ca psihiatru la spitalul universitar din Heidelberg, condus de Profesorul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
LIVIU REBREANU Centrii motivației sexuale și procreația Hipotalamusul este considerat centrul motivației sexuale fără ca rolul său preponderent față de mecanismele extrahipotalamice să fie dovedit cu certitudine. Lezarea structurilor hipotalamice poate duce la hipersexualitate (unele leziuni de lob temporal, de amigdală, de hipocamp induc prin efect pubertatea precoce); unele stimulări electrice determină răspunsuri sexuale parțiale (erecții, ejaculări etc.), iar în cursul actului sexual, în sistemul limbic, apar modele EEG caracteristice (importante în evaluarea pervertirii sexuale). Leziuni mici apărute la nivelul hipotalamusului, implantări locale
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
au fost identificate mutații în gena UBE3A. Gena este amprentată la nivelul creierului și codifică pentru ubiquitin protein ligaza având rol în „marcarea” proteinelor care urmează a fi degradate. Gena este exprimată predominant în celulele Purkinje ale cerebelului și în hipocamp, iar amprentarea prezintă specificitate de țesut: gena se exprimă matern la nivelul creierului și are expresie bialelică în restul țesuturilor (Clayton-Smith și colab., 2003). O parte dintre mecanismele genetice responsabile de apariția PWS-AS se regăsesc și în determinismul sindroamelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la care fusese refractar) acționau. El uita toate evenimentele cotidiene de îndată ce se desfășurau, nu stoca nicio informație, dar inteligența era păstrată. Memoria anterogradă era absentă în totalitate, memoria retrogadă parțial, dar memoria de lucru era păstrată. Ablația lobilor temporali eliminase hipocampul, amigdala și ariile tranzitorii, ceea ce MacLean considera sistemul limbic sau creierul emoțional. Amprenta memorială a hipocampului devenea, pe măsură ce observațiile se adunau, tot mai evidentă. Chirurgii evitau, cât se putea, să lezeze hipocampul în operațiile pe lob temporal. Hipocampul a fost
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]