113 matches
-
împărtășirii cu/ din Ființă coagulează, pe spații reduse doar pe orizontala vederii, tensiuni extreme, fulgurații și viziuni, nostalgii, deliruri mistice și cataclisme interioare care își cer o textură poetică pe măsură. O textură adesea oximoronică, alăturând stihialul tihnitului și grandiosul hipocoristicului, într-o veritabilă apoteoză senzorială, al cărui principiu de construcție este, undeva, recunoscut drept o ,"Beție de spații/ nici o-ngrădire atotputință". Față în față cu divinitatea, subiectul poetic se definește practic ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mireasma monstruoasa a nimicului. Rămâi lângă mine, Giorgio, în zilele astea în care orele, spre marea mea tulburare, parcă au împietrit (08.01.1924). Simțea prezenta morții, care îl îndeamnă să compare, naiv, cu o cruce consoana "ț" repetată în hipocoristicul Totò (Salvatore), cu care el semna scrisorile pentru cei mai apropiați prieteni: Cu jumătate de glas, ca în fața Misterului, Toto. Două cruci pe numele meu: ț o ț o (17.04.1924).211 În 1926 s-a întors în sudul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de cauză (C.F.R.: "Frumoasă, dom'le! îngheață puțul!") și, în toate situațiile, își face... datoria: Pristanda "Nouă copii, coane Fănică, să trăiți! nu mai puțin... Statul n-are idee de ce face omul acasă...". Organul masculin potent este numit cu gingășie hipocoristică ("Nu mă aștepta, prin urmare, și vino tu la cocoșelul tău.") iar actul în cauză este sugerat inclusiv prin mijloacele stilului oficial (Cațavencu, în bilețelul către Zoe: "Binevoiți dar a trece îndată pe la biroul nostru, spre a regula această afacere
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Șiria erau două fete cu numele Persida 167, iar numele de Mara este răspândit în regiune. Îl găsim într-un raport al parohiei Galșa către Episcopia Aradului din 7 aprilie 1855168. Deși, în aparență, numele nu sugerează nimic, în spatele acestui hipocoristic putem citi o adevărată legendă. Primul care a vorbit despre ea a fost Radu G. Țeposu în articolul său din 1983 Putere și trufie. În Cartea lui Ruth, soacra acesteia este cunoscută sub două nume: Noemi și Marah. Plecată din
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de mult timp (și de cele mai multe ori pe terenul altei limbi decît limba romînă) de cuvintele comune, asocierea unui nume cu o persoană fiind un act momentan, neevolutiv, convențional (dacă nu avem în vedere variantele familiare sau populare ale numelor: hipocoristicele, poreclele, supranumele, pseudonimele, formulele populare de denominare personală). În cazul numelor de locuri, discuția în legătură cu nașterea și evoluția acestora necesită mai multe perspective: originea, geneza, etimologia, etiologia. Acestea nu se regăsesc de obicei și în algoritmul de studiere a nașterii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
numele de locuri folosesc un sistem bine dezvoltat de formanți lexicali (în primul rînd sufixe și determinanți), precum și conversiunea ca formă de onimizare, în timp ce numele de persoane apelează și la aceste modalități, dar și - mai ales - la trunchiere (pentru formarea hipocoristicelor, așa cum s-a văzut mai sus în cazul „familiei“ onomastice a prenumelui Constantin), care la apelative și la numele de locuri este foarte rar folosită. Relațiile semantice (sinonime, antonime, polisemantism) sunt greu de aplicat la masa numelor de persoane, dar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Lunca Brădețului, Tisa, Paltina etc. Mai mult, numele putea fi dat, inițial, terenului prin care curgea apa și de la acesta să fi fost transferat la apă. A treia soluție pornește de la un antroponim, Omor sau Homar, derivate de la tema Hom - hipocoristic extras din nume mai lungi, ca Pahomie. E drept că motivația onomasiologică nu este nici în acest caz potrivită unui nume de rîu, dar, prin intermedierea transferului de la un loc aflat cîndva în proprie tatea persoanei denumite astfel, este plauzibilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ă/î fiind frecventă în termenii regionali) provine din antroponimul Bîrcă, răspîndit în toată țara, în diferite variante, dar mai ales la sud de Carpați (în Oltenia este atestat frecvent începînd cu secolul al XVI lea). Acesta poate fi un hipocoristic format cu sufixul (infixul) -cdin tema bîr(prezentă și în alte nume: Bîrcu, Bîrcea, Bîrga, Bîrlea, Bîrda, Bîrdea, Bîrsa, Bîrhotă etc.) sau poate fi un supranume provenit din entopicul bîrcă, bărcă (< bărc „loc cu hățișuri“, „luncă băltoasă“, „locuri mlăștinoase cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
un reper ca nuiaua?). S-a apelat și la surse antroponimice, pornindu se de la prezența destul de frecventă în documentele din secolele al XV-lea și următoarele a unor nume de persoane similare toponimului (Bîrlad, Bărlad). A fost reconstituit și un hipocoristic *Brlat (alături de scr. Brlan, Brlek, Brlic) al lui Bernardus, neatestat însă în documentele romînești, ceea ce i-a făcut pe unii cercetători să considere că antroponimele Bîrlad, Bărlad au putut proveni de la toponimul Bîrlad, nu invers. În schimb, prin combinarea temei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de derivate, la nivel antroponimic sau apelativ, enumerate mai sus. Multe dintre acestea (Bîrsan, Bîrsănești, Bîrsești, Bîrsăneasa, Bîrsanca etc.) sunt compatibile cu derivarea de la antroponime primare sau secundare. Specialiștii au găsit și originea antroponimului: un derivat cu sufixul consonantic -sal hipocoristicului Bîr (prezent și în Bîrcă, Bîrlea etc.), extras dintr-un antroponim slav mai lung (nesigur încă, dar au fost propuse Berislav, Berivoi, Berislav). S. Pușcariu crede că la baza numelui de loc ar putea sta un apelativ autohton cu sensul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Hunedoara (Brassá, Braseu, în maghiară Brasső, în germană Braschen), lîngă comuna Hajdŭ (Brassó), în județele Timiș, Neamț, Vaslui, Ialomița (Brașoveana Mare, Brașovenița, Poiana Brașovului, Brașlovița). În Serbia există toponimul Brașevo (< numele de persoană Braș, Brașa, Brajișa etc. formate de la radicalul hipocoristic Brî, extras din antropo nimele Bratoslav, Bratislav, Braislav, Bratoliub), a cărui bază se regăsește în numele de persoane Bráșić, Brașina (care este și toponim). Un astfel de antroponim poate fi dedus și din toponimul romînesc din județul Suceava, Brașca. Sufixul slav
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
omonim cu cel al văii Karasu pe care se află Cernavodă), care însă nu poate justifica apariția, inclusiv în maghiară, la inițială, a secvenței cra, și evoluția su > ș (iar identificarea cu Feketeviz, „apa neagră“, s-a dovedit greșită); un hipocoristic Cras + sufixul diminutival -ș, -aș (neatestat, din păcate). Interesant este că încă nu au fost implicate în ecuația etimologică toponimele Carasa (colină în Cîmpia Jijiei și sat în județul Botoșani), Caraslău (afluent de stînga al Oituzului), Carastelic (afluent al Crasnei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
mereu Cluj (< Cluș). Slovacii îl numesc, după romîni, Klușov (varianta ungurească Klusó, Klyussó). Deși radicalele din aceste forme par diferite, ele pot fi derivate în ultimă instanță din aceeași bază, magh. Kolos (adaptare fonetică a numelui unui martir Claudius) sau hipocoristicul slav Klós (de la Mikloș). Traducerea Claudiopolis are în vedere numele Claudius, dar nu al martirului, ci al împăratului roman. Forma cea mai veche, Castrum Clus (cu u deci), se opune derivării din magh. Kolozs (care are o), ca și traducerile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
adaptare fonetică a celei romînești. O dificultate de netrecut o constituie anacronismul intervenției sașilor, care au sosit prea tîr ziu pentru a intermedia formele menționate (atestate devreme). În aceste condiții, cea mai plauzibilă soluție este proveniența lui Cluj din Cluș, hipocoristicul slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
devreme). În aceste condiții, cea mai plauzibilă soluție este proveniența lui Cluj din Cluș, hipocoristicul slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slav al lui Nikolaus (în srb. Mikloș, Miklouș, Mikluș, după care Miklòs, dar și Niclauș). Paralele pot fi găsite la sași, care au format de la hipocoristicul Klaus al lui Nikolaus toponime ca Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Klosdorf, Kluisdorf, Kliusdorf > Cloaștărf. În slovenă este atestat hipocoristicul Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă hipocoristică de origine sud-slavă explică și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă și în Cloșani din Mehedinți). Ungurii n-au tradus Cluj în Miklovára, după uzanța limbii lor, întrucît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Klouș, din care se pot explica magh. Kolosvár, germ. Klossing sau Glossing, rom. Glasar (toponim în comuna Vas). Maghiarul Klusó ori Klyussó și slovacul Klușov pot fi explicate prin forma Kluș, hipocoristic al lui Mikluș (cf. srb. Mikluș). Aceeași formă hipocoristică de origine sud-slavă explică și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă și în Cloșani din Mehedinți). Ungurii n-au tradus Cluj în Miklovára, după uzanța limbii lor, întrucît nu și-au dat seama, din cauza vocalei u, că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și rom. Cluj (mai ales că baza mai este prezentă și în Cloșani din Mehedinți). Ungurii n-au tradus Cluj în Miklovára, după uzanța limbii lor, întrucît nu și-au dat seama, din cauza vocalei u, că este vorba de un hipocoristic al lui Miklos (cu o, așadar). La fel, germanii nu l-au tradus ca Klosburg, ci, prin etimologie populară după Kluse și Klause, drept Klusenburg și Klausenburg. Ambele soluții plauzibile prezentate indică faptul că numele romînesc le precedă pe cel
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Klusenburg și Klausenburg. Ambele soluții plauzibile prezentate indică faptul că numele romînesc le precedă pe cel maghiar și pe cel german, care l-au preluat și l-au adaptat fiecare propriului model fonetic. De altfel, I. Pătruț, a identificat un hipocoristic romînesc existent și în prezent, Cluj (comparabil cu srb. Klușici, rus. Klușin, pol. Kluch etc.), format după modelul împrumutat de la slavi, cu sufixul -j (prezent și în Borja, Dîlja, Dîrja, Dolj, Horja, Perja) de la radicalul Clu(extras din secvența medială
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pseudosufixului (rezultat din formantul turcic) a făcut ca analiza radicalului să nu mai pară importantă. În cazul lui Covurlui, ca și a alte cîteva, s-au propus anumite radicale, dar restul, majoritatea, sunt obscure etimologic, poate pentru că sunt, de fapt, hipocoristice extrase din bazele antroponimice din care au fost „prescurtate“. Emil Suciu neagă existența unui sufix -ui, -oi în limbile turcice (în care, de fapt, nu era sufix, ci cuvînt autosemantic, cu sens de sine stătător, ceea ce face ca, uneori, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
consemnează formele: Zeuwrin, Zeuriniensis, Zeurin, Zeuren, Zereniensis, Zewryn, Zeurend, Zewrum, Zewrend. Cei mai mulți cercetători cred că la origine se află un antroponim slav, *Severŭ, *Severa + sufixul toponimic -in, respectiv -ovac, -ov-ci. Sufixul -in a funcționat și în limba romînă pe lîngă hipocoristice împrumutate din slavă (ca Bratin, Budin, Dobrin, Rodin, Vlașin). De altfel, antroponimul Severin a funcționat și funcționează în limba romînă (astăzi ca nume de familie, dar în trecut și ca prenume). Forma maghiară e ulterioară, dezvoltîndu-se din cea romînă (invers
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar în bulgara și în sîrba contemporană există nume ca Iasco, Iáse, Iásev, Iasa. În Croația există și un toponim Iaska. Lingviștii bulgari consideră aceste hipercoristice (de la care s au format și toponimele) variante ale lui Ase (< Asen, Hasan) sau hipocoristice extrase din numele Iakov. Ultima variantă ar putea fi valabilă și pentru unele dintre toponimele romînești. Ibru Toponimele cu această formă desemnează două pîrîiașe, unul în județul Gorj și altul în județul Hunedoara, precum și două sate din aceleași județe. Există
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sălaj, unde a avut loc un pogrom naționalist în 1940), extras, probabil dintr-un nume ca Ipolit sau Ipate. O variantă grafică din documente Epotești poate sugera baza antroponimică Ep(u), înrudită cu numele de botez aromîne Epă sau Epu, hipocoristic al lui Epatie. Tot același tipar formativ stă și la baza numelor satelor din vecinătate, Călinești (< călinești < călinesc < Călin + esc) și Joldești (< joldești < joldesc < Joldea + -esc), de unde provin părinții poetului. Satul lui Ion Creangă, prietenul lui Eminescu, Humulești, este și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Dragotă, Capotă, Neagotă etc.), și se regăsesc în nu me roase nume de sate (Albota, Balota, Dobrota, Probota, Bîrzotești, Căpotești, Negotești etc.). Secvența finală a (< ă) este specifică toponimelor. Sufixul -otă este de origine slavă, trecînd de la adjective calificative la hipocoristice, extrase din antroponime compuse, cărora le conferă o nuanță de alint (Dragotă < Drago, extras din Dragomir, + -otă etc.). Romînii au „înțeles“ mecanismul și l-au aplicat și ei unor nume romînești (Albu+ -otă > Albotă, Șerbu+ -otă > Șerbotă etc.). În acest
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]