159 matches
-
rol de limbă nobilă. S-au păstrat multe tăblițe datând din sec. 19-14 î.e.n., descoperite la "Boğaz Köy", în Turcia. Textele reprezintă cea mai veche atestare a unei limbi indo-europene. Fazele prin care a trecut limba hitita sunt: hitita veche, hitita mijlocie și neo-hitita. Verbele în limba hitita sunt flexionare în legătură cu două clase: conjugarea ,mi” și conjugarea ,hi”. Există două diateze( activă și mediopasivă), două modurui( indicativ și pasiv) și două timpuri( prezent și preterit). Există și câteva nume verbale, numite
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
multe tăblițe datând din sec. 19-14 î.e.n., descoperite la "Boğaz Köy", în Turcia. Textele reprezintă cea mai veche atestare a unei limbi indo-europene. Fazele prin care a trecut limba hitita sunt: hitita veche, hitita mijlocie și neo-hitita. Verbele în limba hitita sunt flexionare în legătură cu două clase: conjugarea ,mi” și conjugarea ,hi”. Există două diateze( activă și mediopasivă), două modurui( indicativ și pasiv) și două timpuri( prezent și preterit). Există și câteva nume verbale, numite infinitiv 1 și 2, supin și substantiv
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
și două timpuri( prezent și preterit). Există și câteva nume verbale, numite infinitiv 1 și 2, supin și substantiv verbal, la fel ca si participiul, de sens pasiv cu sensul de verb tranzitiv și activ cu sens pentru verbele intranzitive. Hitita este cunsocută ca având un sistem verbal mai simplu decât alte limbi indo-europene, precum sanscrita sau greacă antică. Verbul avea următoarele sufixe: -,-ahh-” care înseamnă ,ceea ce înseamnă cuvântul de bază” sau ,a duce la aceeași structură”. Exemple de astfel de
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
-mi, *-și, *-ti.Despre conjugarea hi, Jay H. Jasanof este de părere că derivă din sistemul proto-indo-european al verbelor cu ,i-” la prezent și cu *ē/é la apofonie. are cinci vocale scurte: a,e,i,u și ú , iar hitita veche avea trei foneme vocale lungi. ab-casă aka-a ridică aku- a bea alpă--nor annanu-a învăța ant-cald appa-după, înapoi, din nou appezziyan-după ars-a curge asawar-incintă arsaniya-a invidia ardăla-zicală, proverb arrūsa păwar-a merge asessar-populație,cult aska-: casă atta-: tata attalla-patern au-
Limba hitită () [Corola-website/Science/314852_a_316181]
-
() a fost un preot și teolog creștin ortodox, orientalist și traducător român. A tradus texte însemnate cuneiforme, hitite, arameice, feniciene - canaaniene și ebraice în limba română. a făcut studiile medii la Liceul „Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele, și apoi la Seminarul Central teologic din București, pe care l-a absolvit în 1926 cu diferență de liceu și bacalaureat
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
de activitate o serie de lucrări despre Vechiul Testament. Negoiță a fost pentru o perioadă, unicul cunoscător al scrierii cuneiforme în România. În anii 1970-1990 a publicat în seria Bibliotheca Orientalis studii privitoare la culturi ale Orientului Antic - feniciană, asiro- babiloniană, hitită, conținând traduceri în limba română ale textelor semițiilor antici și ale hitiților, și despre manuscrisele de la Marea Moartă și la data serbării Paștilor. Din cauza calității sale de preot, în anii regimului comunist cărțile publicate de Editura Științifică și Enciclopedică în
Athanase Negoiță () [Corola-website/Science/337657_a_338986]
-
, fiul lui Pithana, a fost rege al Kussarei, un oraș încă neidentificat. A domnit în secolul 17 î.Hr. și este autorul “textului lui ”, primul text cunoscut scris într-o limbă indo-europeană (limba hitită). Textul lui Anitta spune că Pithana (tatăl lui Anitta) a cucerit Neša (azi Kültepe, în Turcia), care a devenit un oraș important al regatului Kussara. După ce a ajuns rege, Anitta l-a învins pe regele Piyusti și i-a cucerit
Anitta () [Corola-website/Science/312819_a_314148]
-
a blestemat locul. Mai târziu Hattusa avea să ajungă capitala Imperiului Hitit. Numele lui Anitta mai apare pe o inscripție de pe un pumnal descoperit la Kültepe și, împreună cu cel al tatălui său Pithana, pe diferite alte inscripții, precum și în tradiția hitită.
Anitta () [Corola-website/Science/312819_a_314148]
-
al XVIII-lea țara "Amurru" făcea parte din Siria. Între anii 1500-1380 a. Chr. teritoriile canaanite au fost incluse în statul egiptean, iar ceva mai târziu, după 1380, părțile sale nordice au intrat la un moment dat în sfera autorității hitite. Potrivit relatărilor conținute în scrisorile de la Amarna, capitala provinciei egiptene a Canaan-ului se afla la Gaza. În primele decenii ale secolului al XIII-lea Egiptul își impune autoritatea militară și politică asupra teritoriului dintre Mediterană și Valea Iordanului, anexând și
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
49. 81 Claude Lévi-Strauss, Rasă și istorie, Editura Fides, Iași, 2001, p. 50. 82 Toynbee deosebește ,,societățile" de ,,civilizații". Societățile enumerate de el, în număr de nouăsprezece, sunt: occidentală, ortodoxă, iraniană, arabă, hindusă, extrem-orientală, elenă, siriacă, indică, sinică, minoică, sumeriană, hitită, babiloniană, egipteană, andină, mexicană, yucatecă, maya. Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, p. 58. 83 Jean Favier subliniază: ,,Șansele apar pentru cel care știe să facă să iasă capitalurile din sterilitatea lor naturală, care știe să coordoneze
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și natura zămislește în timpul înoirii de primăvară, dînd naștere roadelor ei bogate. Aceste «căsătorii sacre» ale zeițelor naturii au constituit într-o serie de reprezentări momentul cel mai important din ritualul sărbătorilor de primavară”. Zeiței Hator îi corespunde, în mitologia hitită, Telepinus, divinitate androgină consacrată tot spiritului vegetației. Și acest personaj se mînie din senin, adică fără „cauză” antropologică și pleacă departe, pierzîndu-i-se urma. O transpunere în limba română a acestui mit se datorează lui Constantin Daniel și lui Ion Acsan
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
transpunere în limba română a acestui mit se datorează lui Constantin Daniel și lui Ion Acsan, în cartea lor comună, Tăblițele de argilă, de mai multe ori citată în paginile mele despre Miorița. Narațiunea a fost reprodusă ulterior în Gîndirea hitită în texte (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986), din seria „Biblioteca Orientalis”, îngrijită de Idel Segall. De data aceasta, răspunderea traducerii și-o asumă Constantin Daniel împreună cu Athanasie Negoiță. Se constată diferențe minore între redacția primă, din 1981 (colaborarea lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
spiritul acțiunii se menține viguros. Toma Alimoș a fost doborît, nu și moartea. E. Corespondențe iarăși Maica bătrînă își găsește multe asemănări, în manieră premioritică, rudimentară, latentă, peste munți și peste secole. Un punct de referință îl constituie o statuetă hitită, descoperită în localitatea Bóghazköy, cu 2000 de ani înainte de eră. Reține atenția îndeosebi o statuetă în chip de Mutter Erde, aflată în pelerinaj și făcînd exerciții magice. Legenda planșei precizează că bătrîna purta fusta “din smocuri de lînă”. Arheologii ne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
gîndit când a fost identificat microcosmosul în relație integratoare cu macrocosmosul: omul, în individuația sa, este un microcosmos și, totodată, o parte din totalitatea macrocosmică. O altă față a morții în logica patronatului o ilustrează mitul lui Telepinus din literatura hitită. În acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl abordăm din perspectivă antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
opune, pe de o parte, limbile în care ordinea cuvintelor este liberă (sau mai exact limbile în care locul elementelor este în primul rînd determinat de segmentarea frazei în temă - remă) și restul limbilor. În prima categorie ar intra vedica, hitita, greacă, latină și alte limbi indo-europene vechi sau majoritatea limbilor slave. În aceste limbi ordinea cuvintelor este determinată în primul rînd de gradarea dinamică a expresiei. În schimb, în limbile izolante (analitice) ale Europei occidentale de astăzi, segmentarea tema - remă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
astăzi), unde limbile indo-europene ar fi apărut în urmă cu 8000-9500 de ani, o dată cu transformarea triburilor de vînători-culegători în popoare de agricultori și apoi prin răspîndirea lor în căutarea de noi terenuri agricole. Unele ramuri indo-europene arhaice au dispărut: - anatoliene: hitita, luviană, liciană, lidiana, palaică. Vorbite în Anatolia (Asia Mică, Turcia de astăzi), în mileniile II-I i.C. Cea mai cunoscută dintre ele este hitita. A fost descifrata în 1916; caracter indo-european arhaic, de mare importanță în studiul comparat al
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
răspîndirea lor în căutarea de noi terenuri agricole. Unele ramuri indo-europene arhaice au dispărut: - anatoliene: hitita, luviană, liciană, lidiana, palaică. Vorbite în Anatolia (Asia Mică, Turcia de astăzi), în mileniile II-I i.C. Cea mai cunoscută dintre ele este hitita. A fost descifrata în 1916; caracter indo-european arhaic, de mare importanță în studiul comparat al limbilor indo-europene; reprezintă cele mai vechi atestări ale unei limbi indo-europene (mii de tăblițe din secolele XIX-XIV i.C., cu texte juridico-administrative și religioase); au
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
timpuriu din grupul indo-european inițial, migrînd spre est alături de populații germanice, italo-celtice, baltice etc. S-au învecinat apoi cu strămoșii anatolienilor și grecilor. Notate cu o scriere proprie de origine indiană (brahmi). Limba fără oclusive sonore și aspirate; asemănări cu hitita, traco-frigiana și armeana. - traco-iliro-frigiene: ilira, traca, dacă, frigiana. Unii lingviști asociază albaneză grupului traco-ilir și armeana grupului traco-frigian. Traco-dacă (după unii și ilira) este considerată un substrat al limbii române (între 80 și 200 de cuvinte, unele comune cu albaneză
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
New Comparative Grammar of Greek and Latin, Oxford University Press, New-York/Oxford, 1995. Simenschy, Th.; Ivănescu, Gh., Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1981. Simenschy, Theofil, Gramatică limbii sanscrite, Editura Științifică, București, 1959 Simenschy, Theofil, Limba hitita și rolul ei în gramatică comparată, Imprimeria Națională, București, 1944. Skomal, S.N.; Polomé, E.C. (editori), Proto-Indo-European. The Archaeology of a Linguistic Problem. Studies în Honor of Marija Gimbutas, Institute for the Study of Man, Washington D.C., 1987. Szemerényi, Oswald J.L.
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
familia indo-europeană, ramura indo-iraniană, grupul indian central; SOV devanagari (hindi, hindustani), persano-arabă adaptată - nasta'liq (urdu) 142. hiri motu O Papua-Noua Guinee, alături de engleză și tok pîșin este un pidgin bazat îndeosebi pe motu (limba austroneziana, malayo-polineziană, grupul oceanic) 143. hitita LM, Asia Mică (Anatolia, Capadochia) mîl. ÎI i.C.; textele hitite (cîteva mii de tăblițe din sec. XIX - XIV i.C.) reprezintă cele mai vechi atestări ale unei limbi indo-europene familia indo-europeană, ramura anatoliană; limba centum silabarică cuneiforma akkadiana 144
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
persano-arabă adaptată - nasta'liq (urdu) 142. hiri motu O Papua-Noua Guinee, alături de engleză și tok pîșin este un pidgin bazat îndeosebi pe motu (limba austroneziana, malayo-polineziană, grupul oceanic) 143. hitita LM, Asia Mică (Anatolia, Capadochia) mîl. ÎI i.C.; textele hitite (cîteva mii de tăblițe din sec. XIX - XIV i.C.) reprezintă cele mai vechi atestări ale unei limbi indo-europene familia indo-europeană, ramura anatoliană; limba centum silabarică cuneiforma akkadiana 144. hopi N SUA (Four Corners, N-E Arizonei); lingvistul american Benjamin
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
203, 227, 231, 242, 243, 245, 248, 250, 267, 268, 274, 282, 285, 325, 335, 339, 340, 344, 346, ~ fijiana 322 hindi-urdu (hindustani) 142, 143, 152, 153, 268, 312, 322, 335, 340 hiri motu 200, 227, 228, 268, 286, 330 hitita 77, 148, 151, 268, 309 hmong-mien (miao-yao) 121, 123, 188, 189, 190, 191, 192, 324, 337, 342, 351, proto-~ 190 homo, ~ erectus 16, 140, ~ habilis 140, ~ sapiens 16, ~ sapiens sapiens 140 hopi 268 huastecă 268 hună 182 hurită 268 I
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
despre religia venerării numerelor, chiar dacă în Canaan și lumile antice mai recente nu se regăsesc credințe asemănătoare. Toate civilizațiile din Orientul Mijlociu au înflorit într-o cultură unică. Discurile cu aripi ale soarelui regal și emblema divină a portalurilor din palatele hitite, de pe stelele egiptene și pecețile canaanene, la fel ca în arta assiriană și babiloniană se întâlnesc și în Biblie. În cartea profetului Malahia scrie despre soarele virtuții care se va ridica cu tămăduirea în aripile sale624, ceea ce sugerează o iconografie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Putem considera ca un demers prealabil arta rupestră a oamenilor epocii glaciare, în care imaginea devine treptat semn prin schematizare. Apoi această imagine-semn evoluează; din pictografie iau naștere toate vechile sisteme de scriere: cuneiformele sumeriene, apoi mesopotamiene, hieroglifele egiptene, creto-minosiene, hitite, caracterele chinezești; este stadiul ideogramelor, în care reprezentările nu sugerează numai obiecte, ci și idei abstracte. Într-o etapă posterioară, scrierea se armonizează treptat cu limbajul, pentru a ajunge la semnele fonetice care sînt simboluri ale sunetelor; există mai întîi
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
rămas cu o parte din contribuția triburilor înrudite, de aproape sau de departe, cu geto dacii și slavii, provenind din Caucaz și Orientul Mijlociu. În România, aportul R1b, specific romanilor, dar și unei părți a geto dacilor, este preponderent de origine hitito armeană, în timp ce R1a, specific și dacilor, dar și slavilor, este de origine iraniană. Și totul devine explicabil dacă ne gândim la faptul că geto dacii și slavii au reprezentat elitele care s-au sacrificat, preluând sarcina apărării pământurilor noastre. A
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]