106 matches
-
curs de lingvistică, ci o ilustrare a filozofiei limbii, cu exemple din limbile indo-europene, de la sanscrită, elină toharică sau vechea gotă, până la limbile moderne. Pe atunci Simenschy făcea parte din grupul privilegiat al celor cinci specialiști din lume în limba hitită (descifrată de cehul Hrózny). Totodată era singurul nostru specialist în sanscrită, latină și elină (pe care o cunoștea în toate cele douăsprezece dialecte ale ei). Pentru fiecare limbă a publicat câte o gramatică. Ca să pricepi diferențele de vorbire dintre Moldova
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
viața și turmele de animale care erau sursa lor de bogăție, singura soluție pentru aceste neamuri de păstori a fost să-și i-a zborul către țări mai calde și să coboare către sud. Aceste populații sînt menționate în tăblițele hitite și sub numele de mosca, kaska, geska și khabiru sau habiru. Regatul Masa sau Misia fondat de geți în secolul XVll î.e.n. este menționat și în documentele imperiului neo-hitit(1450 - 1200 î.e.n.). în partea vestică, în vecinătatea Troiei. În Tora
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
secolului Xlll î.e.n. canaaniții după zicerea iudeilor și cabiru după zicerea lor neaoșă mioritică erau cunoscuți că întrebuințau fierul în construcția ca-relor lor de luptă. Ori istoria ne spune că în regiune, singurii care știau meșteșugul prelucrării fierului, după documentele hitite și egiptene erau cabirii iar ivriții i-au numit canaaniți după teritoriul pe care îl stăpîneau, deci ei erau un singur popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fierului, după documentele hitite și egiptene erau cabirii iar ivriții i-au numit canaaniți după teritoriul pe care îl stăpîneau, deci ei erau un singur popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale populație seminomade habiru scrisă după fonetica limbii hitite dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
popor numit în două feluri după năravul celor care au scris despre ei. Tot croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale populație seminomade habiru scrisă după fonetica limbii hitite dar grecii îi menționează cu numele de kabiri sau kalibi. În scrierea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva indienilor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
croncile hitite îi amintesc pe tăblițele lor și ne spun că de pe meleagurile Asiei Mici în bătălia de la Kadeș dată în anul 1296 î.e.n. în armata hitită au fost chemate și trupe ale populație seminomade habiru scrisă după fonetica limbii hitite dar grecii îi menționează cu numele de kabiri sau kalibi. În scrierea Dionysos, autorul Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva indienilor și care era condus de Dionysos, spune că primii soldați chemați la oștire au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
stabilit la întoarcere în aceste regiuni. O altă migrațiune masivă către ținutul Asiei din nordul Istrului și a Mării Ne-gre este la mijlocul secolului XVll î.e.n. cînd au fondat regatul Mașa sau Mesia la vest de Troia, amintit și de cronicile hitite ce a dăinuit pînă către secolul Vl î.e.n. Tiras este strămoșul tirageților, adică geții de pe Tiras/Nistru la întîlnirea cu lumea sciților regali care avea hotarul pe Tanais/Don. Toate aceste popoare sînt așezate în jurul Mării Negre fiind înrudite între ele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
49. 81 Claude Lévi-Strauss, Rasă și istorie, Editura Fides, Iași, 2001, p. 50. 82 Toynbee deosebește ,,societățile" de ,,civilizații". Societățile enumerate de el, în număr de nouăsprezece, sunt: occidentală, ortodoxă, iraniană, arabă, hindusă, extrem-orientală, elenă, siriacă, indică, sinică, minoică, sumeriană, hitită, babiloniană, egipteană, andină, mexicană, yucatecă, maya. Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, p. 58. 83 Jean Favier subliniază: ,,Șansele apar pentru cel care știe să facă să iasă capitalurile din sterilitatea lor naturală, care știe să coordoneze
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Troiei a unor obiecte purtând svastică, Heinrich Schliemann s-a consultat cu doi sanscritologi proeminenți din vremea sa, Emile Burnouf și Max Müller, ajungînd la concluzia că svastica a fost un simbol specific indo-european. Ulterior, descoperirea motivului svasticii printre rămășițe hitite și ale vechiului Iran au părut să confirme teoria. Ideea a fost preluată de numeroși scriitori și svastica a devenit populară în Occident, apărând în multe forme, din anii 1880 până prin anii 1920. Din 1917 a apărut și pe bancnotele
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
succesiv unul peste altul. Unul dintre primele orașe (Troia VII) este de obicei identificat cu Troia homerică. Această identitate este disputată, însă situl a fost identificat cu succes ca fiind locul unde s-a aflat orașul numit Wilusa în textele hitite; "Ilion" (care provine din "Wilion" scris cu digamma) ar fi transliterarea grecească a acelui nume. Pe lângă acest sit, acceptat de majoritatea cercetătorilor, sunt propuse și alte locații pentru oraș. Un studiu, bazat pe etimologia cuvintelor și pe studierea topografiei locului
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
și când vor fi reluate cercetările. În vara anului 2006, săpăturile au continuat sub conducerea colegului lui Korfmann Ernst Pernicka, cu o nouă licență. În anii 1920, istoricul elvețian Emil Forrer a afirmat că denumirile de orașe descoperite în textele hitite — "Wilusa" și "Taruisa" — ar trebui identificate cu Ilium și respectiv cu Troia. El a observat și că numele unui rege al Wilusei, "Alaksandus", menționat într-unul din textele hitite, e similar numelui prințului "Alexandros" sau Paris din Troia. Regele hitit
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
Emil Forrer a afirmat că denumirile de orașe descoperite în textele hitite — "Wilusa" și "Taruisa" — ar trebui identificate cu Ilium și respectiv cu Troia. El a observat și că numele unui rege al Wilusei, "Alaksandus", menționat într-unul din textele hitite, e similar numelui prințului "Alexandros" sau Paris din Troia. Regele hitit Mursili al II-lea a scris, în jurul anului 1320 î.Hr., o scrisoare regelui din "Ahhiyawa", tratându-l ca pe un egal, din care reieșea că Miletul ("Millawanda") era controlat
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
se referă la regatul Wilusa, ca aflându-se dincolo de ținutul "Seha" (cunoscut în acea perioadă ca fiind râul Caicus), și în apropiere de țara "Lazpa" (Insula Lesbos). Dovezile recente aduc greutate ipotezei că Wilusa se identifică cu Troia arheologică. Textele hitite menționează un tunel cu apă la Wilusa, în timp ce un tunel cu apă excavat de Korfmann, considerat înainte ca fiind roman, a fost datat în jurul anului 2600 î.Hr. Identificarea "Wilusei" cu Troia arheologică și a aheilor cu "Ahhiyawa" rămân controversate, dar
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
și abia începuseră incursiunile în Anatolia, stabilindu-și un cap de pod în Milet ("Millawanda"). "Wilusa" istorică era unul dintre teritoriile "Arzawa", în alianță cu Imperiul Hitit, iar referințele scrise la acest oraș sunt de așteptat mai degrabă în corespondența hitită decât în arhivele palatelor miceniene. Disputa legată de autenticitatea istorică a Iliadei a fost uneori foarte intens dezbătută. Cu cât se știe mai mult despre istoria Epocii Bronzului, cu atât devine mai clar că nu e o problemă de "da
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
al XVIII-lea țara "Amurru" făcea parte din Siria. Între anii 1500-1380 a. Chr. teritoriile canaanite au fost incluse în statul egiptean, iar ceva mai târziu, după 1380, părțile sale nordice au intrat la un moment dat în sfera autorității hitite. Potrivit relatărilor conținute în scrisorile de la Amarna, capitala provinciei egiptene a Canaan-ului se afla la Gaza. În primele decenii ale secolului al XIII-lea Egiptul își impune autoritatea militară și politică asupra teritoriului dintre Mediterană și Valea Iordanului, anexând și
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
sunt dominați de o serie de revolte în zona Canaanului și a fenicienilor care, sprijiniți și de hitiți, nu mai doreau să accepte autoritatea egipteană. Astfel, Ramses, a fost nevoit să conducă repetate intervenții armate pentru înăbușirea revoltelor. Conflictele egipteano - hitite iau capăt în anul 1258 î.Hr. când Ramses al II-lea încheie un tratat de pace cu regele hitit Hattușil al III-lea. Ramses a fost de acord să semneze tratatul cu condiția să se specifice că hitiții au fost
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
Sinii devin eroi ai epopeilor babiloniene, hurite și hitite. După moartea ultimului rege al dinastiei, Sar-Kali-Sarii, imperiul se prăbușește ca urmare a răscoalei interne și a atacurilor guților, un popor de pastori nomazi coborați din Munții Zagros, care ocupă pentru un secol cea mai mare parte a Mesopotamiei. Triburi
Imperiul Akkadian () [Corola-website/Science/304660_a_305989]
-
Epoca bronzului s-a încheiat catastrofal, civilizația intrând într-o "epoca întunecată". Popoarele Mării, alcătuite din indivizi deposedați și disperați în a obține pământ, au cotropit orașe și culturi din Egipt, Siria, Anatolia și Creta, distrugând civilizații ca cea egipteană, hitită și cea minoică. După prăbușirea epocii bronzului, supraviețuitorii aveau să rivalizeze pentru supremație în cadrul epocii fierului. Fenicienii au marcat nouă etapă a antichității prin intermediul Marii Mediterane ce a unit culturi diferite și a stat la baza formării și declinului multor
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
care locuiau zona, probabil caucaziene, sunt Moshianii, Maresianii, Makronii, Mosunoechii, Tibarenianii, Țanii (armeana: Ceanik, probabil Lăzii), si Haldianii (armeana: Hagtik). Există o mare probabilitate că originea limbii indo-europene să fie în peninsula Anatolia, limbile indo-europene cum ar fi armeana sau hitita, si limbile anatoliene fiind aici vecine (geografic vorbind) cu limbile caucaziene. Oricare ar fi realitatea istorică, este clar faptul că grecii din sectorul maritim, ei înșiși vorbitori a unei alte limbi indo-europeane, au început a coloniză zona începând cu secolul
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
-le pe cele din bronz la începutul mileniului I î.Hr. Utilizarea armelor de fier de către hitiți este considerată un factor însemnat la expansiunea rapidă a Imperiului Hitit. Lumea egeeană se pare ca a cunoscut acestă tehnologie ca urmare a expansiunii hitite, a migrației popoarelor mării iar raspândirea tehnologiei în întreaga Grecie este pusă pe seama invaziei dorienilor. Obiecte de fier au fost descoperite în China și datate cel mai devreme în dinastia Zhou (secolul VI î.Hr.). Pe platoul tibetan epoca fierului este
Epoca Fierului () [Corola-website/Science/303708_a_305037]
-
mesopotamiene. Colecțiile de tăblițe de argilă descoperite reprezintă și cele mai vechi biblioteci cunoscute din istoria umanității. Se știe ca sumerienii au fost inventatorii scrisului, adică ai primului ansamblu de simboluri care au redat limbile folosite: hurta (vorbită în Siria), hitita (în Turcia), urarteana (în Armenia), elamita (în Iran) etc. Cele mai vechi dintre aceste semne se situează în jurul anilor 3.300 î.Hr. E vorba de așa-numitele logograme, semne cuvinte ce reprezintă un obiect sau o acțiune. Pasărea, peștele, grânele
Scriere cuneiformă () [Corola-website/Science/304048_a_305377]
-
de un incendiu în jurul anilor 1180 î.Hr. Troia VII a fost mult timp văzută ca un oraș mai sărăcăcios decât Troia VI, dar după excavația din anul 1988 a fost considerată drept cea mai asemănătoare cu legendara cetate Troia. Surse Hitite îl menționează pe Akagamunaš, conducător al Ahhiyawa (țara Aheenilor) în secolul al XIV-lea î.Hr.. Este posibil ca aceste relatări să fie la baza prototipului lui Agamemnon în mitologie. "Mai vezi: Autenticitatea istorică a Iliadei" Istoricitatea războiului troian este încă
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
unei expediții grecești contra Troiei, dar puțini cred că epopeile homerice prezintă evenimentele așa cum au fost. În secolul al XX-lea, oamenii de știință au încercat să afle informații despre posibila existență a Troiei, folosindu-se de texte egiptene și hitite, din perioada estimată a războiului troian. Arhivele hitite cum ar fi scrisoarea Tawagalawa menționează existența un regat numit Ahhiyawa care se întindea dincolo de mare (trebuie să fie vorba de Marea Egee) și care controla cetatea Milliwanda, identificată de istorici cu Milet
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
că epopeile homerice prezintă evenimentele așa cum au fost. În secolul al XX-lea, oamenii de știință au încercat să afle informații despre posibila existență a Troiei, folosindu-se de texte egiptene și hitite, din perioada estimată a războiului troian. Arhivele hitite cum ar fi scrisoarea Tawagalawa menționează existența un regat numit Ahhiyawa care se întindea dincolo de mare (trebuie să fie vorba de Marea Egee) și care controla cetatea Milliwanda, identificată de istorici cu Milet. De asemenea se vorbește în una din aceste
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
presupune că a existat o epocă, numită indo-europeană comună, când numărul acestor concordanțe era foarte mare. Ulterior, datorită extinderii teritoriale, s-a produs o diversificare a limbilor indo-europene. Cel mai vechi text dintr-o astfel de limbă este unul în hitită din circa 1700 î.Chr. (textul lui Anitta). Cum PIE nu a fost atestată direct, toate sunetele și cuvintele au fost reconstruite folosind metoda comparativă. Convenția standard este de a marca formele neatestate ale cuvintelor cu un asterisc. *wódr̥
Limba proto-indo-europeană () [Corola-website/Science/298040_a_299369]