114 matches
-
patru milioane. George, hotărât zicea că mai mult de trei nu dă, fiindcă nu-i unul dintre ăia plini de bani. Replica m-a făcut să izbucnesc în râs: "Asta văd și eu, că doar ați venit cu bicicletele - zice hoțomanul. Să știi că amândoi avem mașini, mersul pe bicicletă este o plăcere pentru noi, a răspuns George. Nu știu cât a fost de convins Poșoarcă de ăsta, dar nu mai conta. S-au mai târguit, la un moment dat era cât pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
cu voi rău; fără voi și mai rău. Diavolițe! Uit și de ruptoare, și pe ce lume mă aflu, uit... Sărăcuții de voi! îl căinează ea ironică, batjocoritoare. Năpăstuiții! Oropsiții!... Haida-de! Cum o mai sucești, cum o mai învârtești... Mare hoțoman ești unchiule! Țamblac râde încă, dar se potolește. Apoi, șovăitor, căutându-și cuvintele, încearcă s-i explice: Uite, vezi tu Marie... Cum să spun... Nu neg, Ștefan mai păcătuiește. "Numai cine n-a greșit, să arunce piatra"... Dar, cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Genunchi Pițu, Gura Pițu, Grumaz Pițu". N-ar fi o operație ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul frate mai mare, deoarece există "coduri multe ce pedepsesc partea în locul întregului, organul păcătuitor în locul totului individual - islamul rigorist laba hoțomanului taie, sub alte latitudini se smulge limba sperjurului sau ochiul pînditorului și se scurtează apendicele nasului pretendentului la coroană". Locul nașterii: "Ťinsulať ubucovineană a Căjvănii", topos izolat, ai cărui locuitori descind din Ardeal, neutilizînd graiul local și posedînd o acută
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
despre eroi care ucid corporații). 2. Înțeleg că am redescoperit statul ca agent economic responsabil, după ce ne-am luptat viril cu catastrofa generată de el în comunism și tranziție. După ce statul a distrus mineritul a noi vrem să punem canadienii hoțomani pe fugă ca să oferim statului gestionarea responsabilă a resurselor? După ce statul a poluat în voie Roșia Montană a noi vrem să dăm statului răspunderea eco pentru zonă? Popor constant, ce poți spune. 3. Nu înțeleg cu ce vom rămâne după ce
Un deputat tranșant: DA mineritului, NU hipsterilor by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35343_a_36668]
-
au sticlit în ochii fermecați, iar buzele i s-au întredeschis, deși nu era în stare să scoată un cuvânt. Ea și-a trecut mâna, care zăngănea de brățări, prin părul lui, și i-a spus că-i un mic hoțoman. - Sărută-mă, i-a cerut. Dar buzele lui refuzau să se aplece spre ale ei. Stephen dorea doar să simtă cum îl strânge puternic în brațe, și se voia mângâiat încet, încet, încet. În brațele ei se simțise brusc puternic
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
în provincie, în înțelesul de haimana (...), om chefliu, berbant (...), desmățat, desfrânat, libertin, om fără căpătâi" etc. De altfel, această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, Curtea domnească, părăsită, devenise "un fel de adevărată «Cour des Miracles»". După același autor, "la 1796, «Craii de Curtea-Veche» reapar sub numele de «Craii de Curtea-Arsă», adică beciurile curței ot
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
sferă de sticlă, din cele care produc zăpadă de polistiren dacă le scuturăm, dar în care, dacă nu le scuturăm, nu se întâmplă nimic. Ei bine, pe vremea aceea exista pe acolo o piață de mărfuri în fiecare sâmbătă, iar hoțomanii de noi profitam de învălmășeală ca să șterpelim niscai portofele, fructe, plăcințele și alte produse care, schimbate apoi pe mărunțiș, ne dădeau oricum câte ceva. Totul mergea de minune până ce, într-o dimineață în care adunaserăm o sumă bunicică, au apărut în
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
părinții pe care nici nu i-a cunoscut și care lucra ucenic la potcovărie, era tâlharul uliței. Se strecurase sprinten de pe scară pe un stâlp iar, de acolo, pe marginea acoperișului. Mânios, Mehală luă bastonul și, fără să-l simtă hoțomanul, se furișă pe lângă stâlp. Tâlharul băgase adânc mâna în una din ferestrele hulubăriei și îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spui tu cu vorba asta? Vreau să spun că, dacă pofetești să afli ceva, mai întâi trebuie să întrebi. Iar tu nu m-ai întrebat , pentru ca și eu să te întreb pe tine. O cam dai pe după chersâc, Dumitre. Mare hoțoman ai rămas... Nici nu-i nevoie să te întreb, pentru că tu știi ce ai de făcut din clipa asta... Numai că...în fruntea șirului de care va fi tot Hliboceanu, iar în urmă va merge Mitruță. Noi... la mijloc. Bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de secară! strigă copilul. -Ce vorbești, copile? Domn șef, nu-l luați În seamă, eu nu l-am văzut niciodată pe acest copil. Și firicelul cel verde creștea.Și creștea verde și frumos și Înfrățea cu fiecare minciună spusă de hoțoman. Șeful de post tăcea și asculta cum se certau cei doi și privind serios, numai el observă ce se Întâmplă cu plantele cele verzi care creșteau și se infrățeau și se Întindeau ca un lan unduios În bătaia vântului. Ce
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
maestrul Pacheco la cap cu o lovitură imparabilă, aruncându-i pălăria cât colo. De atunci, dușmănia dintre cei doi era mortală: unul Îl denunțase pe celălalt tribunalului Inchiziției, iar celălalt Îl Încondeiase pe primul fără pic de milă În Viața hoțomanului pe nume Pablos, care deși avea să fie publicată peste alți doi-trei ani, circula În copii manuscrise prin tot Madridul. — Iată-l pe Lope, zise careva. Toți se descoperiră când Lope, marele Félix Lope de Vega Carpio, apăru mergând Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
furișeze până la tine, pe care nu le poți citi decât așa, în vis, de care trebuie să mă împiedic și să dau socoteală, în care trebuie să mă regăsesc pe mine în tine, afurisită treabă să apari tiptil ca un hoțoman cumsecade ca un tâlhar drăgăstos care face plecăciuni care spune bună seara care se golește pe sine ca să se umple de tine care dă iama peste tine se cuibărește în tine care te fură cu totul care are nemaipomenitul tupeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot ce am. Așa mi se-ntîmplă când joc cu Olimpia. Nevasta e piază-rea. Vasiliad, foarte atent, mușcând cu dinții dintr-un țigaret de os, ședea înfundat în evantaiul lui de cărți și arunca hoțește numai privirile la ceilalți. - Lucrezi muțește, hoțomanule, îl mustră Stănică, amical,ești vulpe bătrână, las' că te știu eu. Câștigi mereu, de un ceas. Ai luat banii lui moș Costache degeaba, și acum ne cureți și pe noi. - Stănică, nu vorbi atât, și joacă, dacă joci. Aruncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ratat, un locotenent în retragere din fosta echipă a lui Rogojin, care dă lecții de box. Acum, după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
imediat după miezul nopții, deși eu de unde să știu cum conduce el mașina? Oare este vitezoman? Nu cred. Părea a fi un om foarte calculat, meticulos, calm, sincer și, trebuie să recunosc, educat. Păi, sigur! Cu asta m-a cucerit, hoțomanul!” , recunoscu Laura pentru sine, zâmbind. „S-a manifestat permanent atent, delicat, fără să se forțeze în vreun moment. Oare nu sunt toți bărbații la fel ca el? Nu par a fi, dacă mă uit bine la manifestările unora prin locuri
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de confidentă... Nu primise niciun apel, niciun mesaj. „Ufff! De ce îmi faci asta, Tinule drag? Nu ai înțeles că în tine am văzut pentru prima oară bărbatul adevărat? Nu ai înțeles că acum te aștept și ... A! Nu scapi tu, hoțomanule! Mai întâi va trebui să-ți ceri iertare pentru acele acuze nejustificate. Cum ai putut să-mi vorbești așa la telefon? Înțeleg că ai fost supărat, dar... nu crezi Marian Malciu că merit atenție totală în orice situație? Iată, la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care-l vindea la preț de merinde, și chiar primise galoanele de Comandor. Atunci, de ce-l apucase strechea? Nimic neobișnuit, amice: italianca Îl Înșela cu contele Fosco. Și, colac peste pupăză, Sangiácomo a descoperit Înșelătoria abia după moartea celor doi hoțomani. Știi doar ce răzbunători și chiar ranchiunoși sunt calabrezii. Ce-au avut și ce-au pierdut! Comandorul, pentru că nu se mai putea răzbuna nici pe femeie, nici pe farsorul consular, s-a răfuit cu fiul lor, Ricardo. Când să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
factură, ăla să se piarză În zare, că io crez că s-a dus În patu lui, care-i la Tolosa. Purcelușu tău ți-e confidențial, Nelly; pedalam d-acu unii mai mult, alții mai puțin, cu nerăbdarea lu Marele Hoțoman dă Biciclete, da, cum mandea nu renunț nicicând să subliniez la moment că luptătoru a fost inervat și să aglomerează ale mai beznite pronosticuri, apare naintașu fenomen și marchează un goal; pentru patrie - Monstru; pentru tagma noastră În adevărată descompunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
roată. — De-acu-s gata! gemu el scurt, cu spaimă. Cu mânile prinse de schițe, îngenunche în noroi, ș-o undă de sânge i se sui pe buzele palide. Chiar atunci și chihaia se repezi din tufe. - Strigă gros: Ce-i, măi hoțomanule?... Apoi se opri lângă car, uimit: —Tu erai, mă Ile? - Ce este? - Cucoane, aista-i Ile Covataru... Da’ ce are? Nu vezi ce are? strigă stăpânul. Văd că a îngenunchiat și dă ochii peste cap... Amândoi se uitau la om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai dezvoltat. Pentru ea este suficientă și o jumătate de ora. Iar când se întoarce acasă, dă fuga la castronul cu apă. - Ai obosit? o întreb. - Da! îmi răspunde, răzându-mi cu ochi mulțumiți. La fel se întâmpla și cu hoțomanul de Garçon. Numai că el răspundea întrebării punându-mi lăboaiele pe piept. Și Nana are înclinații spre limbile străine. Atunci când pe Ga- rçon îl strigam folosind apelativul Grivei, el știa că despre persoa- na lui era vorba. La fel și
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
încurca mai tare. Totuși obținea rezultatul dorit. Pusese pe Nory în mișcare. I - Chiar mâine mă duc la Lina și domnul doctor are să cânte Bach, vrea nu vrea. Amorul nu ologește. îi rămâne destul timp ca să joace tontoroiul, după cum cântă hoțomanul de Lică năstășicăi lui de fată! Așadar, asta era ceea ce vrea Nory să spună. . . . Pentru ca să poată sta cu Mini de vorbă, Nory bruscă pe nemțișor, care, cunoscând clientela, nu se grăbi măcar cu o foarfecă. Nici nu era nevoie de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și urechile clăpăuge ascunse sub pletele proaspăt retezate. A doua siluetă părea mai scundă, dar de la o iscodire mai atentă se vădea a fi un tânăr extraordinar de înalt, cu picioarele rășchirate, pistruiat, cu părul cânepiu și cu un ochi hoțoman care-ar fi făcut să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute“. Așa începe primul episod din cele 230 ale romanului O sută de ani de zile la Porțile Orientului. O satiră dură la adresa dictaturii „Preacuviosul“ călugăr Metodiu, însoțit de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
i le cumpăra Întotdeauna Karl când mergeau la oraș. De partea cealaltă a Încăperii, pe tejghea, era o cutie mică, maronie. Grăsimea infiltrată formase pete pe carton, țări imaginare pe o hartă fantastică a lumii. Lasă prăjiturile alea În pace, hoțoman mic, a strigat cineva. Adam s-a Întors spre persoana care Îl acuza de furt, o femeie dolofană cu o aluniță la colțul gurii care o făcea să pară că zâmbește În bătaie de joc. — Dar eu am bani! Doar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
leau făcut împreună în sat, până când drumurile lor s-a despărțit. Apoi el a povestit două întâmplări cu un șofer de la depozitul de lemne, care-i făcea probleme. Îl sancționase de câteva ori, dar nu-l lecuise. Acesta era un hoțoman, dar și un om care se ținea de făcut glume la cei din jur, Chiar și lui care era șeful său. Îl chema Gălușcă. Când nu avea muncitor care să-l însoțească la adusul lemnelor dintr-o pădure, vindea din
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]