149 matches
-
scriu, că s-a întors pe prispă și în atriu drept Și-acuma tare se frământă, să plece sau să-mi stea în piept? Că a venit un zburător, de la vreo câțiva ani lumină Neobosit și călător, fără popas, fără hodină Să vadă de mi-e dorul slobod sau ferecat în atriu stâng, Să vadă de mi-e bine-n lume, dacă trăiesc sau de mă frâng. Să simtă el, cu boarea-i rece, cum plâng, când plâng, cum tac, când
CUM TAC, CÂND TAC de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378967_a_380296]
-
din 27 decembrie 2015. v-am colindat în gând ( colinda-v-ar dracii! ) să vă mâncăm pe rând coliva și colacii! să vă colinde dracii cu varga de alun, că ați tăiat copacii și prima de Crăciun! să nu aveți hodină, cum are proletarul, rămas fără uzină, și trage cu paharul! în loc să dea cu parul! să nu aveți pe masă decât răbdări prăjite, o barabulă arsă și numai zile fripte! să vă colinde cioclii și bufnița, pe-afară, să cânte ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
vă coboară-n glod, ... Citește mai mult v-am colindat în gând( colinda-v-ar dracii! )să vă mâncăm pe rândcoliva și colacii!să vă colinde draciicu varga de alun,că ați tăiat copaciiși prima de Crăciun!să nu aveți hodină,cum are proletarul,rămas fără uzină,și trage cu paharul!în loc să dea cu parul!să nu aveți pe masădecât răbdări prăjite,o barabulă arsăși numai zile fripte!să vă colinde ciocliiși bufnița, pe-afară,să cânte ca și popii,când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
atâția văzuse el umblând în jurul casei. Ceea ce-l miră, era că acei copii nu se jucau, cum ar fi fost firesc, ci, se vedea, erau trimiși de părinți încolo-încoace, să îndeplinească multe treburi. Se părea, că acei copii nu aveau hodină. Și, cum stătea Ionuț acolo, sus pe toloacă, ca o pupăză, singuratic, nemișcat, fu zărit de copiii din vale, care se uitară de la o vreme lung spre el. La un moment dat, o fetiță, care părea copilul cel mai mare
COPIII DIN VECINI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379962_a_381291]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SFÂȘIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am cioplit propriu-mi chip pe inimi de vânt, pe strigăt de lună, pe izvoare fără hodină; cum să-l mai adun într-un „pumn de nisip“?! * Mi-am dăruit sufletul fiarelor, să-i astâmpăr sfâșierea ; cum aș putea să-i mai adun rămășițele-i... de la “festinul durerii?!" * De trup, aș vrea să uit și zidurile-i
SFÂŞIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373399_a_374728]
-
înainte de cântatul cocoșilor pe care nu aveau cum să-l audă, că erau departe de orice casă de om cu suflet viu în ea. - Gata ești? Chiar vrei să facem lucru' aiesta? - Vreau să facem lucru' aiesta, că nu am hodină, n-am putere... N-am nimic fără el și de jale mi-i lumea, da' așa să-i fie și lui de amu înainte! - Știi că-l legi pentru câte zile a mai avea pe pământ și pe tot neamul
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
2015 Toate Articolele Autorului v-am colindat în gând ( colinda-v-ar dracii! ) să vă mâncăm pe rând coliva și colacii! să vă colinde dracii cu varga de alun, că ați tăiat copacii și prima de Crăciun! să nu aveți hodină, cum are proletarul, rămas fără uzină, și trage cu paharul! în loc să dea cu parul! să nu aveți pe masă decât răbdări prăjite, o barabulă arsă și numai zile fripte! să vă colinde cioclii și bufnița, pe-afară, să cânte ca
COLINDĂREŢ PENTRU ŞPARLAMENTARI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374986_a_376315]
-
Universul Prieteniei ,, Iași, la Editura PIM, anul 2015. Prefața cărții este semnată de o binecunoscută poetă și prozatoare din Galați, Cezarina Adamescu. Redactori de carte sunt: Carmen Antoaneta Marcean și Rodica Rodean. Grafica cărții are ca autor pe Maria Otilia Hodină. Autoarea aduce sincere mulțumiri, Primăriei Orașului Panciu - domnului primar Iulian Nica, pentru sprijinul acordat în apariția acestei cărți. Inestimabilele poeme cuprinse în - Aproape Unul - pline de o frumusețe aparte, mi-au dat privirilor, asemeni unor crochiuri trase în linii simple
,, APROAPE UNUL ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373800_a_375129]
-
asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
frumoasă Aidoma unui stup cu harnice albine. A tale palme crețe de la trudă Sunt ca safire așternute-n rouă, Iar fruntea stropi de muncă îți asudă Voind ca binele din lume să-l lași nouă. Măicuță sfântă, aripă de cer Hodină-ți oasele robite într-o viață, Căci ai zdrobit trupu-ți firav de fier Cărând cu poala soarele din ceață. Ești ghem de om, micuță și plăpândă Dar ai putere cât un car cu boi, Nu cere vieții tale-n plâns
MĂICUȚĂ, ARIPĂ DE RAI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375509_a_376838]
-
jilă leș e lindr; źăw Manqe te uśtavav leș. [12] The phende Lesqe o ućeniki: Răja, dake jilă leș e lindr, kerdǒla miśto. [13] De o Jezuśis dumazindă' pa lesro meribo, the von gïndinenas ke dumazinel pa lindr sar e hodina. [14] The akor o Jezuśis phendă lenqe pe facă: O Lazăr mula. [15] The ervendinaw vaś tumenqe, kaj te patăn, 'ke na homas othe. De hajdac te źăs lesθe. [16] The phendă o Tomas, kaj bićǒl Źămenos, okolavere ućenikorenqe: Te
E EV-ANGELIA PALA IWAN, O ŚERO 11 / IOAN, XI de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372035_a_373364]
-
Domn General de la județ, Să aveți în viață parte, Doar de multă sănătate. Știu că tare mult vă trudiți, Știu că tare mult osteniți, Nop?ile nu le dormiți, Doar la oameni vă gândiți, Să trăiască fericiți. Ziua nu aveți hodină, Telefoanele tot sună, De la oameni ce vă văd, Și-n Jandarmerie cred. Noaptea nu aveți tihneală, Și cu multă osteneală, La cetățeni vă gândiți, Cum să fie fericiți. Cetățeanul vreți să fie, Apărat bine de Jandarmerie, Ei să doarmă liniștiți
ARTICOL PUBLICAT DE VASILE BELE de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345934_a_347263]
-
liniile verticale în speranța evadării din spațuil strâmt, limitat al vieții. Timpul este un adevărat „călău” ce urmărește tăcut fiecare pas al poetei. „Mi-am cioplit propriu-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigăt de lună // pe izvoare fără hodină... // cum să-l mai adun // într-un „umn de nisip”?!... și concluzionează fără a cădea în patetism lamentabil: „Zadarnică trudă // să-ți făurești un chip // pe retina timpului // pe zborul clipelor // și sfâșietoarea rugă... a nenăscutului.” ( Sfâșietoarea rugă a nenăscutului
BIANCA MARCOVICI CRONICĂ LITERARĂ LA VOLUMUL VALENTINEI BECART DOUĂ LACRIMI DE CER , EDITURA ALFA, IAŞI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 422 din 26 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346840_a_348169]
-
distrugere. Satul Boiereni a fost inundat de trei ori și aprins de două ori, iar stejar ori sămânță de-a lui, în hotarul satului, nici că s-a pomenit să fie. Potop mare s-a abătut asupra satului, oamenii neavând hodină, liniște și pace sufletească văzând că puterea blestemului dăinuie peste satul și neamul lor. Tot atunci locuitorii satului s-au prins să țină post în fiecare zi de vineri de peste an, iar pentru că moșii și strămoșii să aibă liniște cerească
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
un cristal ! tăceau umil ascunse, ferite de arțag un muc de lumânare și un chibrit pribeag cu licărul anemic avut de mii de ani. rugau în șoaptă focul să`nvingă pe tirani. cine-n hățiș de umbre mă tulbură-n hodină ? întreabă sfântul soare pitit dup`o colină. au n-o să credeți oare, că cei din stirpea voastră au harul și puterea, lumina s-o sporească! doar marele maestru de licăr și scântei, văpaia prinsă-n ruguri, întoarse către ei o
GÂLCEAVĂ-NTRE IZVOARE DE LUMINI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376653_a_377982]
-
înspre izvoare, Amarnic asuprești pe fiecare. Moraru-și va seca pe loc uiumul, S-or pierde pești-n mâluri cu duiumul, Iar în livadă, fructele-or să sece, La fel și câmpul fără apă rece; La păsăret îi vei strica hodina, Nici rufe nu mai spală gospodina, Iar ciurda când o fi să se adape, Va fi doar smârc aici în loc de ape; Adu-ți aminte scalda de plăcere A țâncilor și-a sălciei mângâiere ! Cum poți să schimbi deodată legea firii
LEGENDA RÂULUI DE DOR (ALTRUISM) de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376743_a_378072]
-
asta alta mai deșartă! Pentru ea în viață nu există hamuri, Cain și cu Abel încă se mai ceartă... Aud pretutindeni putredele-ovații, Partea cealaltă pururi e de vină, Se urăsc părinții, din nimicuri frații, Nici în cimitire nu mai au hodină! Goana după ranguri, goana după-avere, Cine e întâiul la împărțit covrigul? Mi-e vederea toată plină de durere Și în suflet lacom îmi pătrunde frigul... Câteodată-mi vine din cuvânt să fug, Frunzele brumate picură din ramuri, Printre ele vântul
URA DINTRE NEAMURI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373159_a_374488]
-
pe tine-o să te-atingă Dorul nins din ochii mei, Doruleț, cel dinspre munte, Care umblă iar hai-hui, Murmură un râu sub punte, Cel de care îmi tot spui, Dorul meu dinspre lumină, Crește noaptea, ziua scade, Veșnicul fără hodină, Dorul meu, cel cumsecade, Care-l simți cum îți cuprinde Gândul ca un sfânt șuvoi Și se-aud venind colinde, Vin de-a valma peste noi... Referință Bibliografică: Se aud venind colinde... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SE AUD VENIND COLINDE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377775_a_379104]
-
aș fi fost.” Versul profetic al lui Goga se încarcă aici de ideologie. Tonul oracular, tentativele demiurgice din Cântece de pierzanie sunt convertite în jubilație revoluționară. Chivără Roșie reprezintă alegoria-cheie a primei epoci de entuziasm, când duhul revoluției „Umbla fără hodină / Prin zloată, prin ploaie, prin tină, / prin munții sâlhui / În casa orișicui / Văzut-nevăzut...” Istoria transilvană își află întruparea în epopeea răscoalei lui Horea. Abstract vorbind, el poate fi și ipostaza ideală a poetului, ce se regăsește solidar cu istoria („La
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
repezit paloșul din mână ! Îl putea ucide din a doua lovitură, dar l-a luat În pieptul calului și l-a cărduit departe. În vremea asta oștile cotropitoare fugeau mâncând pământul. Apoi, pe la asfințitul soarelui, moldovenii s-au așternut la hodină, pe coasta dealului. Acum să-l judecăm pe han-tătar ! a strigat Ștefan cel Mare, În fața cortului așezat sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de glasuri. Să-l trecem prin sabie... au
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
plantă toxico-nar- cotică ce nu se dă în mâncare nici măcar animalelor domestice. Ea trebuie arsă, după cum zice evanghelistul Matei. în spațiul românesc, neghina este asociată cu agitația și cearta : „în leagăn mi-ai pus neghină,/ Să nu am în veci hodină”, se spune într-un cântec din folclorul transilvănean. Zicătoarea populară „a semăna neghină” înseamnă „a provoca discordie”. Nu întâmplător numele grecesc al plantei, zizania, a intrat în limba română în forma zâzanie (sau chiar zizanie), cu sensul de „ceartă, neîn-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în zare, Chipu-ți drag nu-i și n-apare, Pași făcuți pe drum mergând Mi te- aduc pe rând în gând. La tot locul de-nchinare Rog pe Domnul de iertare Și-ți aprind mereu lumină Colo sus să ai hodină. De te-ai dus cu vre-un păcat Eu îl rog pe Împărat Să te ierte de - ai greșit Că eu mult te am necăjit. Ca un vânt nesuferit Duc un dor nestăpânit Căci în lunga așteptare Chipul tău tot
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
își făcuse de cap o viață întreagă. Dusese pe oameni numai în răcnete și-n sfârcul harapnicului. Și pe toți îi domolise, îi frământa ca pe niște robi. Și de la acela, de la bătrân, i se trăgea pușcașului meseria aceasta fără hodină, de pescar și vânător, de care nu fusese niciodată bucuros, dar care la sfârșit îi intrase în sânge cu miasmele, cu frigurile, cu duhurile bălții. Și de la acela i se trăgea și durerea cea mare din tinereță- despre care el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rob; răcneam și înjuram până ce răgușeam, de-a valma cu Neculai Dragoș vătaful și cu feciorii boierești. La amiază mă repezeam acasă și îmbucam în fugă mâncarea; iar sara, trudit, lăsam calul să mă ducă domol, în pas legănat, spre hodină. Pe întinderi nu adia nici cea mai ușoară suflare de vânt, și sus, pe muncelul sterp, cele două mori negre stăteau încremenite, tăind cu spetezele linii negre pe cer. Îl știam și pe Neculai Dragoș singur. Avusese el o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dulceață. Altfel nu-i ea deșteaptă, da’ dulceți a învățat a face.... Dacă vreți, vă face și dumneavoastră... —Bine, Neculai, să-mi facă și mie. Ne apropiam în tăcere de muncel. Șandramaua vătafului sta nemișcată. Cealaltă moară se învârtea fără hodină, își vântura spetezele pe cerul pustiu al răsăritului. Vă rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]