620 matches
-
picură mir în zori. Ascultă-mi gândul ce trece cu aripile-n frunze Lasă-mi sufletul... să-ți vorbească, Pe portativul vieții dansul unei muze În cuvinte nerostite să-ți zâmbească. In fiecare zi sărută-mi fruntea cu petale Trubadur hoinar în verde frac Dizolvă-mi noaptea rece cu soare În parfum de lămâiță și flori de liliac. Valentina Geambașu 17.04.2016, Foto internet Referință Bibliografică: ÎN FIRCARE ZI / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1959, Anul VI
ÎN FIRCARE ZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382186_a_383515]
-
ochiul stâng, încercănat de vreme, dând strălucire soarelui din sufletul tău,Mama ! CEL MAI POTRIVIT MÂINE Spre miezul nopții luna urca scântind Prin geamul meu albastru se vede cerul tivit cu stele M-aș pierde în coaja unui copac, aș hoinarii prin fiecare frunză, Dar pe genele mele se așază târziul. Ajută-mă luna! Da la o parte fiecare strat al acestui târziu În curând va fi mâine! Cel mai potrivit mâine. Referință Bibliografica: DIN CÂND ÎN CÂND... / Mihaela Mircea : Confluente
DIN CAND IN CAND... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382205_a_383534]
-
iar statul potent joacă rolul de părinte protector; fugari care se ascundeau de familiile lor - de soții, soți, părinți; îndrăgostiți nefericiți, deconcertați, melancolici și veșnic înghetați. Cei pe care îi urmărea legea, fiindcă nu reușiseră să-și achite creditele contractate. Hoinari, vagabonzi. Nebuni care după o nouă recidivă a bolii erau duși înapoi la spital, de unde - prin forța unor dispoziții incerte - erau deportați în țara de origine. Numai un indian lucra acolo permanent, de ani de zile, însă la drept vorbind
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
după moartea vieții pe Pămănt, vom începe un nou experiment pe Pămănt. Darwvin (pe un ton ferm): Domnule extraterestru, dacă accept toate teoriile dumitale despre viața și omul de pe Pămănt, nu mă mai întorc în cavou și plec cu sufletul hoinar prin Univers dar să nu iei viața de pe Pămănt, mai ales a omului, cu frumusețea lui inelectuală și splendoarea lui fizică, sigur Universală! Evelin: Vă promit că vă fac o vizită la cimitir și vă comunic hotărărea mea. Darwvin: Domnule
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o refuz pe Ela. Ce să-i scriu unei femei? Evelin ia fotografia și scrie, semnează și o înapoiază. Ela citește cu voce tare: “Ela, cu toată simpatia pentru o femeie pentru care bucătăria este mai importantă decăt nemurirea. Un hoinar al Universului: Evelin”. Superb! O păstrez după icoană. Evelin: După icoană?! Ela: Pentru mine ești un zeu! și locul unui zeu este lăngă icoană! Animație generală. Ei, acum să văd ce autografe îmi dau Robo și Cosmos; le întinde căte
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
gîndim, toate basmele. Regula e că unul, cineva, trebuie dedus (sic!) din grup. El va fi diferitul, prîslea, voinicul, urma care scapă turma. La Barbu, e mai curînd un mijlociu, între două neamuri, "răsad mai rău" care "mă brodisem șui, hoinar." Urmează însoțirea cu "ceata noastră de pitici", și căutarea unui semblable. Nu va fi, pentru vocea care recunoaște că "eram mult mai prost pe-atunci...", armăsarul mîncînd jeratic, ci "melcul prost, încetinel...". Încetul, chiar dacă place ochiului - ce miracol nu se
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
neieșite din prunduri vreodată erau sînii ei. Pletele unduiau fum de veșnicie. Ardea tot". Viața și opera lui Dimitrie Stelaru se amestecă în-tr-una și aceeași legendă. Și pare greu pentru indiferent cine, critic ori cititor, să se țină de urma hoinarului, mai ales că el singur lansează interdicții categorice: "Să nu te apropii de sufletul meu/ Cînd sînt plecat" sau diafane avertismente: ŤE atît de înalt visul,/ Că treptele lui au putrezitť".
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
iar neîncrederea sau limitarea lor nu are cum să desființeze ceva ce depășește puterea lor de decizie. Este ceva care există pur și simplu. Și este mai mult decât au ei chef să accepte. Eu am apărut în univers ca hoinar și ca lup albastru, și nimeni nu va avea cum să înțeleagă vreodată că acest lucru este absolut esențial, în directă legătură cu acele adevăruri la care nu oricine are acces... Așa a fost: am găsit solzii aurii, am întâlnit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
esențialul adevărului tău propriu. Dar adevărul universului este nesfârșit și mult mai greu de descoperit... și pe acela trebuie să-l afli, de fapt, pentru a fi un lup albastru liber cu adevărat... Ia stai puțin. Eu știam că-s Hoinarul. Acum am devenit Lup Albastru? Nu ai devenit acum. Erai deja dinainte. Și până când voi fi lup albastru? Vei fi un lup albastru... deocamdată... și întotdeauna. Atunci când vei mai uita că ești lup albastru, îți vei aminti... uneori, vei fi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
lumină, și ajunsesem la Platoul Adevărului. M-am gândit, privindu-mi imaginea din oglinda înghețată, care avea menirea de a încremeni adevăruri esențiale și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul Albastru, că adevărul spiritului meu avea această atribuție ireală și în legătură directă cu absolutul, nu m-ar fi crezut aproape nimeni. Poate nu m-ar
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
să cerceteze împrejurimile. Eu am rămas să privesc întunericul. Și tocmai când mi se părea că avea să sară ceva din tufe, ori Pantera, ori vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat Hamsterii zburătăcind roată în fața mea. Eu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar Unii cred că bogăția stă în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația lui Caesar Alții riscă totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un aglomerat sertar Ura noastră
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
aducă a glas de bucium sau cântec de ciocârlie... Dar ̀înainte de a părăsi locurile vrăjite să luăm o fărâmă din albastrul zării care, ascunsă sub pleoape, ne va picura ̀în suflet liniște și pace. Invitație la drumeție... Albumul „Hoinar ̀în jurul Iașului” ne invită la drumeție în jurul fostei capitale a Moldovei pentru a cunoaște „frumuseți și locuri care sunt numai ale noastre” cum spunea Mihail Sadoveanu și despre care Vasile Ilucă spune: „Împrejurimile Iașului au fost și au rămas
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
cauți”... Numai că n-a fost chiar așa. Am ciocănit la ușă și apoi am intrat în încăperea clădirii principale, unde se aflau câteva persoane, într-un fel de adunare. Toți ochii s-au îndreptat spre mine. Eu mă numesc Hoinarul, i-am anunțat, folosind porecla datorită căreia jucasem jocul cu îndrăzneala. Caut solzi de dinozaur. Știți unde-i găsesc? Nu știm, mi s-a răspuns. Dar dacă mai aștepți, poate vom întreba prin sat și-ți vom spune. Am ieșit
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
din oraș. Ea s-a mai gândit câteva clipe, simțeam că ar fi vrut să mă întrebe mai multe, însă a spus într-o doară: A început ședința înăuntru? A început, din câte am văzut eu... Erau adunați. Eu-s Hoinarul, m-am prezentat văzând că se uita atentă la mine, și ea mi-a spus numele ei, cu o oarecare sfială, fără să-și piardă însă zâmbetul: Iasomia. Nu știu de ce, în acel moment nu m-am mirat că avea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Ați hotărât când va avea loc expediția? am întrebat adunarea. M-au privit atenți, și câteva clipe a fost o tăcere generală. Mai întâi să treacă ploaia, mi s-a răspuns într-un târziu. Dar tu pe unde-ai fost, Hoinarule? N-am prins autobuzul, m-am apărat eu de întrebările lor. A plecat chiar din fața mea. Așa că am venit pe jos, am adăugat scuturând din nou umbrela și încercând să nu privesc în direcția locului unde se găsea Iasomia, deși
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
unde-o să le pui? Nu te-ai gândit deloc?... Ce-ți pasă ție, ia vezi-ți de drum, i-a răspuns Portocala netulburată, fără să-i dea atenție, senină și ocupându-se cu alegerea altor flori de pe marginea cărării. Hoinarule, spune-i să nu mai adune flori! mi a zis Ghidușa privind spre mine ca și cum eu aveam putere de decizie incontestabilă. Ne încetinește și o să fie seară până ajungem la pădure! Lasă florile, Portocală! i-am zis eu, dar cealaltă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
admirație cum ținea puiul de tei, care deja se înviorase și prospera, influențat imediat de energia ei călduroasă, viața însăși îl luase în grijă, și aveam convingerea că avea să-i fie mai bine decât oriunde în altă parte... Uite, Hoinarule, m-a atenționat ea, are rădăcina bună. Așa se pare... Mă bucuram de faptul că mă aflam acolo. Era atât de bine, încât aproape uitasem de solzii de dinozaur și de faptul că trebuia să continuăm expediția. Copiii își găsiseră
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
gândească la nimic, o ajunsese și pe ea oboseala. Aveți nevoie de ajutor? i-am întrebat pe Hamsterii care înălțaseră deja scheletul unui adăpost. Nu, ne descurcăm. Nu-i mare lucru, mi-au răspuns ei. Mai bine stai cu mine, Hoinarule, mi-a spus Ghidușa, pe jumătate somnoroasă și oarecum răsfățându-se, privilegiată că avea atenția mea exclusivă. Ca să nu mă pierd în întuneric. Da, că vine un om negru să te pape! au râs Hamsterii. Da, de unde știți voi! s-
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva ani pentru ca stilul lor de viață - cel puțin la scara întregii capitale -, să dispară definitiv, crîșmele unui București de cheflii hoinari, e prins și el în catalog, cu nelipsita răutate dintre paranteze: Unele localuri au și câte-o grădiniță cu grătar la poartă, unde stă unul cu cleștele în mână și strigă de topește pământul: - Arde și frige, arde și frige
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
ținutul pe distanțe bune, faci mâinile ochean la ochi și te uiți peste lac, departe, pe malul de dincolo, unde e seară, zărești un prințișor care seamănă mult cu tine, ba, ce să mai, ești chiar tu, dansezi cu broaștele-țestoase hoinarul de galapagos dezbrăcate de carapacea lor, strigi la tine, dar tu cel de dincolo nu te auzi pe tine cel de aici, ești în toiul petrecerii cu muzica dată la maximum. șase în al doilea loc: nu vezi nimic în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
știu. MICUL PRINȚ: Bine , dar spuneai că ești geograf. GEOGRAFUL: Întocmai, numai că nu sunt și explorator. Duc mare lipsă de exploratori. Nu geograful caută orașele, fluviile, munții, mările, oceanele și pustiurile. Geograful e o persoană prea importantă ca să umble hoinar. El nu-și părăsește biroul, ci vin exploratorii la dânsul. Le pune întrebări și-și face însemnări după amintirile lor. Pe urmă geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. MICUL PRINȚ: Asta pentru ce? GEOGRAFUL: Pentru că dacă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dansez Pe muzică de suflet Încerc mereu să mă-ncadrez Să fie cu răsunet. În lumea-n care eu visez Am doar imagini bune Iar eu din somn când mă trezesc E-atât de multă lume ... ! Eu sunt adult, copil hoinar {i mie viața-mi place. Nu am nici limite, nici hotar În dorul meu de pace. Am hotărât să fiu normal Dar fără suparare, Am cam ieșit din tipar Aleg altă cărare ... ! Nu mai aștept ca cei de sus Să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ce frig s-a lăsat. -Crăciun fericit, Antoniu. Ce se aude? -A căzut o stea pe acoperișul șandramalei lui Ben -Ce boschetar râios! O să-i prepar un borș din spini de trandafiri acrit cu lămâie. O adevărată trufanda! Ascultă Kawabata, hoinar neghiob, azi e Crăciunul. S-a născut Domnul nostru Iisus Christos. Să nu-l sperii cu fața ta de boschetar cu dinți ruginiți și ochi de vrăjitoare. E prea târziu ca să arăți lumii, un chip curat, de prunc proaspăt Îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aia curată ca un cub de gheață. Nu te bucura, noi nu putem ajunge acolo, suntem prea bătrâni, iar tu, pe deasupra ești și cam bolnav. Sigur, ar fi o țară bună pentru noi. Am putea respira aer curat, am fi hoinari de lux sau, cine știe? ne-am Înscrie Într-o asociație internațională a luptei Împotriva poluării planetei sau poate am intra Într-un sindicat al cerșetorilor. Am primi de pomană coroane islandeze și, ca să ne Încălzim, câteva geizere, fiindcă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]