277 matches
-
reușit să se urce într-un copac... Nevastă-sa era cu el, dar rămăsese jos, și el a văzut și a auzit de-acolo din copac totul. L-au găsit forestierii a doua zi dimineața, albit complet și cu ochii holbați... Înnebunise! Și ce era acolo, continuă Suzy mirată, un loc obișnuit de munte, o simplă potecă, la vreo cincizeci de metri de drumul de coborâre normal de care se rătăciseră, și-i apucase seara bâjbâind după el sub ploaie și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am îmbrățișat strâns. Desigur, fiind posh, Mackenzie le cunoștea pe toate femeile din familia Edison, așa că a urmat o cascadă de sărutări și întrebări despre părinți și unchi. De unde vă cunoașteți voi două? a întrebat Lauryn, plimbându-și bănuitor ochii holbați de la mine la Mackenzie. În ochii lui Mackenzie a strălucit un semnal disperat. Nu le spune, te rog, nu le spune. Nu-ți face griji, i-am răspuns din priviri. N-o să spun nimic. Sosirea Reginei Candace și a Regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drumul. „Hei! Hai să ne jucăm!“ Când vocea cu accent american a jucăriei s-a făcut auzită, în mod misterios, în cameră, Hugo a tresărit. S-a uitat agitat către mormanul de jucării, o amestecătură colorată de ochi de carton holbați, zâmbete de plastic și membre rigide ițite în unghiuri dramatice. Imaginea asta i s-a părut lui Hugo de-a dreptul sinistră. Fără Theo care să le dea de cap, toate jucăriile alea păreau desprinse dintr-un film de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un ton stins. Wendy Începu să plângă și se sprijini de umărul lui Wyatt. Marlena se Întrebă cine era femeia căreia Harry i se adresase cu atâta familiaritate. De ce spusese despre ea că e „superbă“? Și ce era cu ochii holbați? Încă o logodnică a lui? Își dădu seama cât de puține știa despre Harry. Vera se ridică. — Hai să nu fim pesimiști. Sunt vești bune. Se pornește de la premisa că suntem Încă În viață și ne caută. Să discutăm ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
valuri. Ca un cocoș, cu mușchi slabi, rapid, aproape fragil, avea o față absolut nerezonabilă. Trebuie făcută o distincție între fața lui și cea a unei brute - nu era astfel, căci oglindea sentimente puternice. Însă era sălbatică, contorsionată, cu ochi holbați, nestrămutat de fermă și nedreaptă în gândurile ei, cu pori ce se vădeau negri prin pudra de talc cu care se dădea după bărbierit: puroiul unui supus al călăului, în condițiile în care se înțelege că nu era vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Eros țintuindu-mă la pământ cu piciorul și obligându-mă la tot soiul de lucruri imposibile. Mi-a făcut aceeași impresie pe care mi-o făcuse prima dată când o zărisem pe veranda mică de deasupra berăriei Carta Blanca, cu holbatul de Oliver și cei doi amici ai lui. Apoi m-am gândit cum arăta îmbrăcată în rochița de dantelă pe care o purtase la tribunal când Oliver îl bumbăcise pe Louie Fu. Apoi la imaginea ei din vârful munților, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Ritter, Der Tod und Der Teufel. Ca o melodie săltăreață! Di-di-dong, di-di-dong, di-di-dong, pong! Apoi... Apoi, Fratele clintește zăvorașul, îl eliberează brusc, se zmucește zărghit de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
genunchi. Fața ascuțită îi era înconjurată de un castron de budincă în stil Ioana d’Arc. — Ea e Barbara, prietena mea de la serviciu, a zis Sheba. Doamna Taylor a dat din cap spre mine cu răceală. Avea ochii mari și holbați. Bună, a murmurat. Ne-am cărat gențile pe scări până în holul principal. Călătoria a fost absolut îngrozitoare? a întrebat doamna Taylor. Sheba a ridicat din umeri. — Nu, nu, n-a fost rău. Se uita la cizmele Doctor Marten ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
marcat de o întrebare retorică a lui Esop (de fapt, o ediție din Esop) care ascultase în liniște argumentele și contra argumentele: întrebarea ce se naște e următoarea: care din cele două e mai nobilă: ființa care lenevind cu privirea holbată împrejur la două degete doar de bârlog încrezută și fudulă, nutrindu-se și crescând dintr-ale sale, preface totul în excremente și venin, dând naștere doar la otravă pentru muște și la pânză din bale; ori cea care cuprinzând cercetătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ora a doua Intelectualul ca incomod al regimului "Gâtul miniștrilor, matematicienilor, inginerilor se întinse la auzul acestui început de prelegere, asemenea școlarilor cuminți care încă nu înțeleg tot ceea ce li se spune, dar al căror instinct îi ține în bancă holbați, să se străduiască și să învețe totuși. Pentru aceasta, continuă individul, cineva s-a gândit să vină în ajutorul țăranilor și a inventat acest instrument mai ingenios decât bricegele lor. Astfel a apărut cosorul zis al lui Moceanu, fiindcă așa
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
individului, erau armă și scut, custozi ai vieții libere, filtru și opreliști în fața unei lumi din afara timpului."48 Perceperea și comunicarea cu cei din jur se face în funcție de gradul de deschidere a ochilor. Există o paletă foarte largă, de la privirea holbată, atotcuprinzătoare, pînă la pleoapele închise, menite să asigure liniștirea și ecranarea față de stimulii mediului, sau la ochii înlăcrimați, ca expresie a suferinței datorată neputinței. Poate că cel mai frecvent este observată în închisoare privirea scurtă, care fixează individul arătîndu-i acțiunea
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
să se miște. La început s-a înspăimântat. Apoi, stăpânindu-și emoția, îl ridică în spinare și ducându-l pe scară le spuse celuilalt și milițianului: Ăsta-i viu! Ce facem cu el? Milițianul și celălalt hoț priveau cu ochii holbați mortul înviat. După o clipă de ezitare milițianul decise: Dă-l, mă, deoparte, până raportez cazul! A înviat săracu’! Hoții încărcau ceilalți morți, lăsându-l pe cel înviat lungit pe ciment. La un moment dat hoțul tresări: Ia te uită
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
clătinat în amețeala bravei lumi noi Aldous Huxley, ajung la altă canapea, ochii albaștri ai vecinului ridicați dintr-o lectură, e frig, verificînd de sus controlorul ne acceptă și pe noi, descompunerea binomului cititor-scriitor, el cu revista în mînă, tu holbat, mîna citește ce scrie în cap fără inimă, la triunghiul ochi-mînă-creier vezi antropogeneză științifică: Leroi-Gourhan, André, e pămîntul era netocmit și gol, populat ca pe hîrtie! insuficiența termică face pierdute o mulțime de clădiri narative pe traseu, edificiile mari, punctele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sinistru în casă, acesta era localizat pe palierul lung de sus. În timp ce urcam ultimele câteva trepte, am auzit brusc țăcănituri prelungi. Perdeaua de mărgele fusese mișcată. M-am oprit locului. Pe urmă am înaintat mecanic, cu gura deschisă și ochii holbați. Oprindu-mă la marginea palierului, am înălțat din nou lampa, dar ultimele pâlpâiri ale asfințitului de afară, filtrându-se pe ușa deschisă a dormitorului, împreună cu lumina lămpii, alcătuiau un amalgam dens, pâclos. Am deslușit nisa umbrită, conturul arcadei, masa punctată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă așezasem chiar pe un tufiș de trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se așternea sub mine, și așteptând cu groază să aud un: „Cine-i acolo?“. Dar glasurile continuau să discute, și acum le puteam desluși foarte dar. Cât e de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci mă uit la fecioare. Iile de bumbac s-au udat și au luat culoarea pielii. Ce superb spectacol! Rămîn holbat și uit să închid gura. Mă lăcomesc să le văd pe toate. Apoi îmi dau seama, îmi fac cruce cu limba în gură și rostesc în gînd: Iartă-mă, Doamne! Să nu oprești ploaia, mai bine trăsnește-mă pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
n-au înțeles. Dar chestia cu apa Prutului... Cam scump somnul de la Prut În memoria fratelui meu Victor Sufla un vîntișor rece ca gheața care se strecura perfid spre pielea omului. Ca să provoace suferință maximă celor care urmăreau cu ochii holbați dacă mișcă sau nu mișcă plutitorul de la scula de pescuit, vîntișorul ăsta lovea acolo unde erai cel mai sensibil, adică la zestrea bărbătească. Pe malul Prutului, în apropiere de satul Manoleasa-Prut, erau trei pescari dotați cu scule ultimul răcnet. Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și în stele. Acum, în drum spre portița noastră de îmbarcare, eram foarte relaxat. Deodată, de la o masă a unui bar, două asiatice îmi fac cu mînuța. Zîmbesc, mă salută ca pe un vechi prieten. Eu însă rămîn cu ochii holbați: în fața lor, în farfurii se aflau niște tartine cît... Doamne, că rău mai sînt! Zîmbesc larg și încă o dată ne spunem "la revedere". Adică "good bye". Tamponări între confrați În perioada Ramadamului eram singur în cabinetul meu și necăjit pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
confruntat cu legenda. O fotografie mai puțin cunoscută a lui Enescu m-a impresionat În mod deosebit: nu era figura convențională, senină, olimpiană, care ni se prezintă de obicei, ci avea expresia unui om hăituit de destin, suferind, cu ochii holbați, fața crispată, pumnul strâns, privind parcă spre un viitor care nu promitea nimic sigur. Era fotografia compozitorului exilat, măcinat de Îngrijorările timpului istoric zbuciumat (secolul XX, Între cele două războaie), timp În care Își compunea creația. „Am pus În această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în veșnicie... Îndurare, Stăpâne!!! urlă, hohotește Negrilă îngrozit, holbat, târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai milă!!... Mi-a luat Dumnezeu mințile că m-am luat după aista!! și arată acuzator spre Isaia. Numai el!!... El e capul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vorbele Catrina lui Proțap. Am auzit că un bărbat din sat îmbătându se o dată bine, l-au luat cu călduri. S-a dus să se răcorească și vârtejul l-a ucis. L-au găsit pe seară umflat și cu ochii holbați ca de broscoi aruncat gol pe mal. Lumea spune că de atunci au trecut ani buni, dar sufletul lui nu se-astâmpără. Hoinărește în susul apei căutându-și liniștea. Ai dreptate, se amestecă în vorbă și Veronica lui Archip. Mama mi-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vreme în satul Ciolpani (Ilfov); acolo se pare că m-au conceput. O parte a casei, dinspre grădină, era ocupată de proprietăreasă, o domnișoară bătrână (să fi avut vreo patruzeci de ani), urâtă, cu gușă, părul breton vâlvoi și ochi holbați, înaltă, solidă, nemaipomenit de vitală și petrecăreață, în cele mai bune raporturi cu cei din clanul Cotuțiu - înțeleg prin asta mai ales tinerii -, fără să fi știut vreodată o boabă românească: Karola Vikol, unguroaică dintr-o familie de origine armenească
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și cum se coboară începe a se săruta cu oamenii, scoate și dă 40 de lei. Un mehenchiu ia frumușel banii. Zice: "Mă, aiștea-s bani jidovești, hai să-i bem și să trăiască Sevastian Moruzi." A rămas Popovici cu ochii holbați. La alegerile de la Folticeni, Popovici-Răcăciuni a luat pe sus pe Munteni și, pe la Câmpulung, i-a adus la Cornuluncii, i-a cinstit cu bere acolo, și i-a adus prin bariera Nimirceni în oraș și i-a oprit la Hoișie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la 23 iulie am avut organizat un bal iar pe data de 30 iulie, massele nu au răspuns la adunare din cauza unui film sovietic, nau răspuns la plenara noastră (repetiția nu ne aparține, n.n.)”. „Grozavul” film sovietic la care sau holbat curioși cei din „massa evreiască” a fost „Afacerea Blum”. Feiga Bercu, responsabila secțiunii „Organizatoric” a motivat vizionarea acestei pelicule de un mare număr de spectatori scriind că „...afacerea a interesat Întreaga evreime” și avea și de ce deoarece Leon Blum (1872-1950
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cazuri, rezolvate urgent favorabil pentru petiționar de justiția română aglomerată cu tot felul de interesați în aplicarea necorectă a legilor țării, servind și astăzi drept cămin de bătrâni. Când am intrat aici era un lux de am rămas cu ochii holbați, punându-mi întrebarea dacă voi avea norocul să locuiesc și eu aici. De ce gândeam așa, explicația e clară. Locuiam într-o garsonieră drăguță lângă Gara de Nord, la etajul 6, fără bucătărie, fără gaze, aveam o butelie care era și nu era
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]