418 matches
-
fel încât să aibă un rol bine determinat în funcționarea întregului. Analogia dintre societate și organismul biologic include aceeași viziune. Paradigma societății ca sistem de roluri, atât de populară în sociologie la un moment dat, se fundează pe o opțiune holistă. Nu este întâmplător că este adesea utilizată metafora „piesei”: societatea este o „piesă”, indivizii sunt distribuiți în diferite roluri ale acesteia, conflictul global al piesei fiind însă primar în raport cu rolurile particulare ale personajelor. Holist poate fi analizată nu numai societatea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
subsisteme ale acesteia. O întreprindere poate fi considerată ca un sistem finalist care se autoorganizează în așa fel încât să maximizeze realizarea finalităților sale. Teoria actuală a organizațiilor este fundată, în cea mai mare parte, în mod clar pe opțiunea holistă. Individualismul metodologic pornește de la presupoziția inversă a holismului, și anume că singurul sistem orientat efectiv și complet de finalități proprii este individul. Societatea nu reprezintă decât rezultanta acțiunilor individuale. Ea este deci un suprasistem, în terminologia propusă aici, și nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cel mai pregnant, cu finalitățile cele mai puternice. Logica societății trebuie să fie privită ca derivând și fiind mereu subordonată logicii acțiunii individuale. Polemica lui Durkheim cu Spencer asupra cauzelor diviziunii muncii (Durkheim, 1926) este ilustrativă pentru diferența dintre strategia holistă și cea individualist-metodologică. Punctul de vedere al lui Spencer, sprijinit într-o oarecare măsură pe lucrările economiștilor clasici englezi (Adam Smith), este tipic holist. Schematic, el este următorul: diviziunea muncii duce la o creștere a productivității și deci a bogăției
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
productivității și deci a bogăției; creșterea bogăției duce la o creștere a fericirii colectivității; fiind, în ultimă instanță, orientată spre creșterea fericirii membrilor săi, societatea va adopta și stimula diviziunea muncii. După cum se poate observa, explicația propusă de Spencer este holistă și funcțională. Diviziunea este un instrument de creștere a fericirii colectivității și este adoptat de către aceasta din acest motiv. Punctul de vedere al lui Durkheim este tipic pentru individualismul metodologic. Două obiecții sunt formulate de către sociologul francez. În primul rând
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
unui produs, subprodus sau funcții mai specializate.Dezvoltarea industriei moderne, bazată pe o tot mai adâncă diviziune a muncii, nu este efectul unei orientări globale a colectivității spre un tip de organizare mai bun, care să maximizeze finalitățile globale (perspectiva holistă), ci rezultatul neintenționat al orientării mulțimii indivizilor spre maximizarea profitului individual, ce dezvoltă acele activități tot mai specializate în care concurența este mai redusă. Cele două opțiuni - holismul și individualismul metodologic - au fiecare în parte justificări solide, dar și limite
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să se transforme în sisteme cu finalități proprii, a căror logică globală se suprapune, interferează și modifică logica sistemelor componente. Puține sunt cazurile în care suprasistemele sociale rămân simple efecte emergente ale agregării acțiunilor sistemelor componente. Absolutizarea punctului de vedere holist generează însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a fi un asemenea nivel. Nu întâmplător, holismul s-a dezvoltat
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
oscilatorie. Societatea este un sistem care se constituie simultan atât „de jos în sus”, cât și „de sus în jos”. Ea nu este nici un sistem global puternic integrat și ierarhizat, în care componentele sale sunt simple subsisteme, ca în viziunea holistă, dar nici o simplă rezultantă a acțiunilor indivizilor, un suprasistem, ca în viziunea individualismului metodologic. Societatea trebuie privită ca o ierarhizare circulară de sisteme, cu două intrări: individul și colectivitatea. Colectivitatea, la rândul ei, are mai multe niveluri: începând cu familia
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că societatea trebuie considerată ca o pluralitate de sisteme care se integrează, se modifică și se subordonează reciproc. Nici un nivel de organizare nu este absolut: toate sunt relative. Teoriile întreprinderii tind să se fundeze, în cele mai multe cazuri, pe o perspectivă holistă. Întreprinderea este privită ca un sistem, și nu ca un suprasistem, fiind preocupată de maximizarea finalităților sale globale, de perfecționarea organizării sale, de integrarea mai eficace a membrilor săi. O asemenea abordare este justificată doar în parte. Dacă vrem să
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atât, încât obiectivele lor sectoriale sunt puse mai presus decât obiectivele globale ale organizației. Pentru aceasta pot fi formulate două tipuri mari de explicații, în perspectiva considerării întreprinderii ca sistem sau ca suprasistem; ambele probabil corecte, completându-se reciproc. Explicația holistă: subsistemul neavând viziunea obiectivului de ansamblu, acesta fiind mai îndepărtat, mai puțin definit operațional pentru el, se va centra pe subobiectivul care îi este delegat, până la a-l opune obiectivului general. Explicația individualismului metodologic: membrii subsistemului (departamentului) sunt recompensați în funcție de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și pentru că interesele lor particulare sunt mai strâns dependente de importanța acordată subsistemului militar decât de bunăstarea generală a colectivității. După cum se poate observa, cele două tipuri de explicații implică soluțiidiferite: dacă departamentalizarea reprezintă efectul centrării excesive pe subobiective (perspectiva holistă), soluția o reprezintă accentuarea obiectivului global, înțelegerea subobiectivului în contextul acestuia; dacă, dimpotrivă, cauza rezidă în relația mai strânsă dintre subobiectiv și interesele particulare ale membrilor subsistemului (individualism metodologic), soluția va fi căutarea unei modalități de legare a intereselor particulare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conducere. Crizele de autoritate și dorința de acumulare și exercitare a unei puteri absolute pot fi într-o măsură semnificativă expresia și a unor tendințe individuale. În fine, o ultimă problemă este necesar să fie examinată în privința relației dintre perspectiva holistă și cea metodologic-individualistă: este sau nu rezultatul analizei sociologice invariant în raport cu cele două abordări? Cu alte cuvinte, considerarea unei realități sociale ca sistem sau ca suprasistem duce, în ultimă instanță, la concluzii similare? Problema este reală, punându-se în practica
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la concluzii similare? Problema este reală, punându-se în practica explicativă. Un răspuns clar îl găsim la Georg W.F. Hegel sub forma faimoasei„șiretenii a istoriei”. Această soluție afirmă o coincidență tendențială între cele două tipuri de logică: logica holistă a sistemului și logica suprasistemului. Indivizii, sugerează Hegel, călăuziți de interesele lor particulare, fără o înțelegere a logicii de ansamblu a dinamicii colective, vor produce până la urmă prin acțiunea lor efecte macroscopice în concordanță cu această logică. Logica globală se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
contemporane: evoluția organizării tehnologice a muncii, a diviziunii muncii în ultimă instanță. Soluția invarianței rezultatelor analizei în raport cu perspectiva adoptată s-ar formula astfel: presupunem două colectivități care evoluează în aceleași condiții de mediu și tehnologice, dar una după un model holist - pornind de la interesele și necesitățile colectivității își planifică o dezvoltare tehnologică adecvată acestora -, iar cealaltă, după modelul individualismului metodologic - producătorii individuali, pentru a-și maximiza profiturile, caută să inoveze, să dezvolte continuu tehnologia; ambele colectivități vor trece prin aceleași faze
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acțiunii colective. Am putea Înțelege mai bine emergența mișcărilor sociale, nașterea și natura conflictelor necesare pentru a le pune În practică, procedeele de asigurare a consensului sau a ordinii sociale. Procesul de socializare se Înscrie Într-un raționament de tip holist sau tributar unor interpretări În termenii individualismului instituțional. Socializarea este analizată potrivit unei paradigme funcționaliste - În termenii rupturii de conformism și apariției comportamentelor deviante - sau potrivit unei paradigme interacționiste, punând În evidență contextul multidimensional. Socializarea poate fi, de asemenea, percepută
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fugii în Bulgaria) convertesc deruta măruntă în sentențe fundamentale. Efectul decurge din contrastul dintre, pe de o parte, derizoriul ambianței imediate și bonomia vicleană, ludic-disperată, a unor formulări (fals) liniștitoare și, pe de altă parte, zbuciumul mistuitor al unei anxietăți holiste, dotată cu oarecare coloratură social-politico-culturală și contextualizată geopolitic, în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
a democrației și a libertăților individuale (Weber, Pareto, Tocqueville). Conceptul de societate pe care l-au propus iluminiștii și urmașii lor a fost: a) bazat pe o analogie organică, adică societatea ar fi similară cu un „organism” ca totalitate (societatea holistă), în care sunt diferențiate „organe” aflate în relație unele cu altele (H. Spencer); b) universalizat până acolo încât erau umbrite diferențierile teritoriale sau naționale dintre sisteme sociale; c) asociat cu „istorii” discursive alternative care nu comunicau între ele mai deloc
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
accent pe drepturile și libertățile individuale. Totuși, societatea și individul s-au aflat la iluminiști mereu în relații asimetrice, pentru a da predominanță societății, totalității sau „conștiinței colective” (sociale). Societatea indusă de și derivată din proiectul iluminist este o societate holistă. Societatea, la rândul său, a fost analizată cu referire la anumite instituții sau seturi instituționale: industria și industrialismul, birocrația și raționalitatea administrativă a statului național, relațiile de proprietate, distribuție și consum din societatea capitalistă, drepturile și libertățile individuale și democrația
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de o „apocalipsă nihilistă”, atât de puternic instituită de Fr. Nietzsche, pentru a dezvolta un „argument sociologic mai complex și testabil empiric”, distanțat astfel și față de filosofiile secolului al XVIII-lea sau al XIX-lea, și de o viziune monolitică, holistă și deterministă asupra societății. Apelând la dialectică, optează pentru specificarea „contradicțiilor” ce apar între diferitele domenii ale societății, respectiv a... disjuncției dintre tipul de organizare și normele solicitate de domeniul economic [pe de o parte] și normele autorealizării, care dețin
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Durkheim), când pragmatic și constructivist (ca Tocqueville sau Weber), dar cu o puternică notă mesianică. Sigur că putem menționa încă o dată că abordarea dialectică a contradicțiilor între varii componente ale societății au oferit lui Bell șansa distanțării față de determinismele lineare, holiste și evoluționiste atât de frecvente în sociologia vremii. Așadar, societatea postindustrială, care abia se contura în vremea lui D. Bell, risca să se bazeze pe o mare scindare între raționalitatea ce domina în lumea economică și iraționalitatea tot mai extinsă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
am preferat să le selectez pe acelea care ar evidenția cât mai pregnant distincția fiecărui stadiu al modernității. Tabelul 2.4. Instanțe constitutive ale modernități și schimbării asociate Stadii ale modernității Instanțe constitutive Societate Modernitatea inițiatoare Decomunizare Modernitatea consacrării Societatea holistă Modernitatea reflexivă Societatea individualistă Spațiu socia Despărțirea de comunitate Statul național Continuumul local-regional-global Grupări sociale Apariția diviziunilor în colectivitățile comunitare Clasele sociale Diminuarea (până la eliminare) a rolului claselor sociale și constituirea asociațiilor de interese schimbătoare Agenții (actorii) în societate Societatea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
societăți, pentru a demonstra cum individualizarea și explozia căutărilor de identități au devenit procese atât de frecvente și de reprezentative în perioada actuală a modernității, încât participăm într-o societate tot mai individualizată și mai diferită de mai vechile societăți holiste. Întrucât analiza instituțională propusă este focalizată pe actorii individuali, referirile la familie și la relațiile de gen mi s-au părut indispensabile. Viața noastră cotidiană se desfășoară în cea mai mare parte în funcție de ocupație și familie. Ocupația este circumscrisă structurii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau al poveștii. Rolul său cel mai important se manifestă altundeva, într-un domeniu unde de obicei nu este situat: condițiile de acțiune în modernitate. Pentru a înțelege acest rol al identității, de condiție a acțiunii, se pot compara „societățile holiste”, în care structurile trasează căile de acțiune într-o asemenea măsură, încât „acțiunea individuală este socialmente structurată și pusă în mișcare”, cu societățile actuale, în care individul trebuie să-și definească propria identitate, să reflecteze și să facă o multitudine
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trebuie să-și definească propria identitate, să reflecteze și să facă o multitudine de alegeri practice înainte de a acționa. „Sinele nu poate conferi sens acțiunii sale dacă nu știe cine este.” Tale quale, putem spune că tranziția de la o „societate holistă” la una ce corespunde modernității noastre actuale în ipostaza de „societate individualistă” coincide cu o destructurare socială ce oferă alternative și moduri individuale de acțiune. A exista într-o astfel de societate individualistă, în care comunitățile, clasele sau categoriile sociale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
celor întârziați în construcția identitară și afectați de maladia depresiei psihice sau a confuziei valorice este încă foarte mare. Inegalitățile nu par să stagneze sau să intre în recesiune, ci mai degrabă cresc și iau proporții endemice. 3.4. Societatea holistă și societatea individualizată. Câteva implicații metodologice M-am referit până acum la individualizare și identitate fără a evoca vreo implicație teoretică și metodologică de tip sociologic. O voi face în această secțiune, odată cu evidențierea unor enunțuri mai generale. Am remarcat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sine. Alteritatea și individualitatea, altul semnificativ și inventarea sinelui individual ne apar astfel din ce în ce mai mult în interacțiune, dar și în distincție. Pe de altă parte, pentru societate, individualizarea este procesul cel mai important prin care se realizează trecerea de la societățile holiste la societățile individualizate. Întreaga perioadă istorică a dezintegrării comunităților și a construirii și dezvoltării statelor naționale, corespunzând stadiului „modernității organizate”, poate fi privită și ca o epocă a triumfului societății holiste. Este societatea în care „totul” (i.e. statul național sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]