68 matches
-
ar fi existat două migrații din Africa: Această ipoteză încearcă să explice de ce haplogroupul N este predominant în Europa în timp ce haplogroupul M este absent. Se presupune că dovezile migrației pe malul mării au fost distruse de creșterea nivelului mării din Holocen. Alternativ, populația europeană ar fi fost fondată de o populație de talie mică ce poseda ambele haplogroupuri, M și N, haplogroupul M pierzându-se ulterior datorită derivei genetice determinate de o reduce importantă a numărului de indivizi ai populației (fenomene
Originea africană recentă a oamenilor moderni () [Corola-website/Science/321837_a_323166]
-
stadiilor climatice identificate prin dozarea izotopilor oxigenului), 110-90 mii de ani (MIS 5,4-5,2), nici după 85 mii de ani și nici în cea mai mare a parte a perioadei interglaciare (MIS 5,1), a perioadei glaciare și a Holocen-ului. Acest lucru sugerează că climatul regiunii sudice a deșertului Negev a fost în aceste perioade de la arid până la hiper-arid. Traseu litoral din jurul regiunii vestice a Mediteranei ar fi fost deschis în cursul ultimei glaciații; speleotemele au crescut în peșterile
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
boreale, și aduce mai multe precipitații și determină un climat de savană în Sahara. Această perioadă (exceptând o scurtă perioadă uscată asociată cu Driasicul precoce) a atins un maxim spre 4.000 de ani î.Hr., în timpul fazei climatice maximale din Holocen, când temperaturile în regiunile temperate au fost cu între 2 și 3 grade mai ridicate decât temperaturile în ultimii ani. Analiza sedimentelor depuse în delta fluviului Nil arată, de asemenea, o creștere a proporției sedimentelor provenind din Nilul Albastru, sugerând
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
de km lungime, distribuite în principal în vest, sunt dovezile acestei etape. Peste acest vulcan primar se află un edificiu secundar bine conservat post-glacial numit Llullaillaco ÎI, care a fost activ în timpul istoriei umane. Multe din curgerile de lavă din holocen sunt asociate cu această fază din urmă, două dintre cele mai notabile sunt direcționate la nord și la sud de vulcan. Aceste curgeri cu aspect tineresc dacitic au fost datate a fi din pleistocenul târziu. În plus, depozitele din avalanșe
Llullaillaco () [Corola-website/Science/321920_a_323249]
-
Cu aproximativ 35.000 de ani în urmă, un colaps al vulcanului Chimborazo a produs o avalanșă de moloz, ca mărturie a acestui eveniment sunt depozitele care stau la baza Riobamba. Chimborazo a erupt apoi de mai multe ori în timpul holocenului, ultima dată la aproximativ 550 d.Hr. ± 150 de ani. Astăzi Chimborazo este considerat inactiv. Cu o altitudine de 6268 m, Chimborazo este cel mai înalt munte din Ecuador și din Anzii la nord de Peru, el este mai mare
Chimborazo (vulcan) () [Corola-website/Science/321965_a_323294]
-
emers și s-au manifestat în principal prin eroziunea torențială și transportul materialelor pe versanți sau prin descompunere chimică a rocilor. În Pleistocen sistemul morfoclimatic a permis formarea teraselor datorită alternanței perioadelor glaciare cu cele interglaciare iar în perioada actuală (Holocen) predomină pluviodenudația în defavoarea alterării chimice sau fizice. Caracteristica principală a culmilor subcarpatice argeșene este paralelismul lor pe direcția nord-sud, cu înălțimi ce urcă și coboară între 600 și 1200m. Sistemul de culmi interfluviale este complementar sistemului hidrografic și se continuă
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
transilvane), ce cuprinde un ansamblu neregulat de stânci ("Față Cătănii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Acul Cleopatrei, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul, Sfinxul"), cu forme bizare (turnuri, ciuperci, ace, abrupturi stâncoase), dispuse la baza dealului „Dumbrava”. Formațiunile geologice (atribuite perioadei holocenului) alcătuite din gresii (de culoare cenușiu-gălbuie) cu intercalații de microconglomerate, s-au format prin acțiunile repetate ale aerului (îngheț-dezgheț, vânt, temperatura), apei (spălare, șiroire) și a proceselor gravitaționale (prăbușiri, surpări) desfășurate de-a lungul timpului. Floră lemnoasa a rezervației este
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
mare dintre cele șapte cratere are un diametru de aproximativ 100 de metri, și are aproximativ 11 metri adâncime. Cinci dintre cratere, inclusiv cel mai mare, conțin lacuri. Data de formare este estimată la aproximativ 5000 de ani în urmă (Holocen). Primul meteorit găsit pentru prima dată la Morasko a fost descoperit în 1914 de către soldații germani care lucrau la construirea unei fortificații militare. De atunci, multe alte fragmente au fost găsite, inclusiv unul cu o greutate de 78 kg în
Craterul Morasko () [Corola-website/Science/323246_a_324575]
-
Sahara. Continentele și mările Pământului se mută în formele lor actuale, iar harta lumii nu s-a schimbat prea mult de atunci. Cuaternarul durează de acum 3 milioane de ani până în prezent și se împarte în două epoci: Pleistocen și Holocen. Pleistocenul a durat de acum 3 milioane de ani până acum 12.000 de ani. Această epocă a cunoscut nu mai puțin de 20 de expansiuni și retrageri ale ghețarilor. Au fost afectate în special zonele de la latitudini și altitudini
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
primitiv. La sfârșitul Pleistocenului are loc o altă extincție care a dus la dispariția multor specii, inclusiv a ultimelor specii hominide, cu excepția Homo sapiens. Toate continentele sunt afectate însă Africa nu este lovită atât de greu. Făcând parte din Cuaternar, Holocenul durează de acum 12.000 de ani până în prezent. Cunoscut drept „Epoca Omului”, Holocenul este caracterizat de dezvoltarea oamenilor. Continentele au migrat în acest timp cu maxim un kilometru. Deși din punct de vedere geologic Holocenul este o perioadă extrem de
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
multor specii, inclusiv a ultimelor specii hominide, cu excepția Homo sapiens. Toate continentele sunt afectate însă Africa nu este lovită atât de greu. Făcând parte din Cuaternar, Holocenul durează de acum 12.000 de ani până în prezent. Cunoscut drept „Epoca Omului”, Holocenul este caracterizat de dezvoltarea oamenilor. Continentele au migrat în acest timp cu maxim un kilometru. Deși din punct de vedere geologic Holocenul este o perioadă extrem de scurtă de timp, din punct de vedere al percepției oamenilor ea este lungă, întreaga
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Făcând parte din Cuaternar, Holocenul durează de acum 12.000 de ani până în prezent. Cunoscut drept „Epoca Omului”, Holocenul este caracterizat de dezvoltarea oamenilor. Continentele au migrat în acest timp cu maxim un kilometru. Deși din punct de vedere geologic Holocenul este o perioadă extrem de scurtă de timp, din punct de vedere al percepției oamenilor ea este lungă, întreaga istorie a omului ca civilizație fiind înglobată în această perioadă.
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
și Pietricica a evoluat în cuaternar în regim de glacis piemontan, format după înălțarea culmii. Prelungirea sudică a culmii, Piemontul Orbenilor, este alcătuit din prundișuri și nisipuri pliocen-cuaternare. Trăsăturile actuale ale reliefului s-au format în Pleistocenul superior și în Holocen. Culmea reprezintă cumpănă apelor dintre bazinele hidrografice ale râurilor Siret (est) și Tazlău (vest). Relieful are o structură accidentată cu înălțimi rotunjite și vârfuri conice, fragmentată în dealuri mai scunde (501 m altitudine maximă în Dealul Chicera Mare) la nord
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
în Europa, iar din pleistocen (2 milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula Sri Lanka, Sumatra, Java, Kalimantan și insulele
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
milioane de ani în urmă) au rămas în Africa. În Asia se mențin din miocenul superior. Succesiunea geologică a acestei familii este miocenul inferior - pliocenul inferior în Europa, miocenul inferior - miocenul mijlociu și pleistocenul - holocenul în Africa și miocenul superior - holocen în Asia. Această familie cuprinde trei genuri actuale, dintre care două ("Moschiola" și "Tragulus") sunt răspândite în pădurile tropicale și de mangrove din sud-estul Asiei (inclusiv în insula Sri Lanka, Sumatra, Java, Kalimantan și insulele mici adiacente) și unul ("Hyemoschus") în
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
de gheață. Partea estică este cea mai abruptă și are două coloane de gheață cu vârfurile plate, ce se ridică din mare. Insula este un vulcan-scut, deși nu se știe dacă mai este activ, și a fost categorisit ca fie Holocen fie istoric, pe baza eșantioanelor de datare de acum 100.000 până la 350.000 de ani. Vârful Lars Christensen, este un crater circular cu diametrul de . Vârful ultraprominent de 1640 m își trage numele de la Lars Christensen, cel care a
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
denumirea comună "Bucardo", a fost una dintre cele patru subspecii ale ibexului spaniol, o specie care este endemică în Peninsula Iberică. era întâlnit frecvent în Munții Cantabrici, sudul Franței și în nordul Munților Pirinei. Aceasta specie a fost comuna în timpul Holocenului și al Pleistocenului. În ianuarie 2000, Ibexul din Pirinei a dispărut complet, dar oamenii de știință au încercat să-l cloneze folosind ADN de la una dintre ultimele femele; o astfel de clonă a murit la șapte minute după naștere. Alte
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
împart istoria Terrei în fragmente care reflectă perioade de schimbări semnificative ale planetei, ca rezultat al deplasării continentelor, al impactului cu un asteroid, al unei schimbări climatice majore. În prezent, planeta se află, din punct de vedere formal, încă în Holocen, o epocă geologică ce a debutat în urmă cu 11.500 de ani, la sfârșitul ultimei Ere Glaciare. Savanții cred însă că umanitatea a modificat dramatic Pământul din nou. Pentru a stabili exact începutul acestei noi perioade, geologii caută un
"Era Omului" a început în 1610 și a schimbat total planeta () [Corola-website/Journalistic/105122_a_106414]