115 matches
-
extremă este victorioasă, aceasta să vireze către centru spre a lovi liniile inamice din flanc și spate. Echecrates, comandantul flancului drept ptolemaic, observând faptul că proprii săi elefanți sunt reticenți în a se apropia de mai marii lor adversari, ordonă hopliților mercenari greci sub comanda lui Phoxidas să atace trupele ușoare seleucide compuse din arabi și mezi aflate în fața lor, evitând elefanții inamici aflați mai în dreapta, în timp ce el își conduce personal cavaleria și flanchează extrema stângă seleucidă, lovind-o în lateral
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
împotriva flotei persane, deși mulți conducători greci îl dezaprobă, făcând presiuni pentru retragerea la sud de Pelopones. Spartanii, încorsetați de o tradiție militară care descuraja ideile inovatoare de genul celei propuse de Temistocle, îl trimit pe Leonidas împreună cu 300 de hopliți (infanteriști bine înarmați) să apere trecătoarea de la Termopile împotriva valului copleșitor al armatei persane. Deși incredibil, Leonidas și cei 300 de spartani ai săi reușesc să-l oprească pe Xerxes până când un trădător le dezvăluie persanilor o potecă ascunsă care
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
la fel. Vâslașii își încordează brațele nu ca sclavii de pe galerele persane, din cauza biciului, ci ca oameni liberi, hotărâți să-și apere libertatea cu prețul vieții. În avangarda flotei grecești se află cele mai bune nave, pe care se îmbarcaseră hopliții bine înarmați, purtând coifuri, platoșe și scuturi mari și rotunde. Aceștia vor fi luptătorii care, cu săbiile și lăncile lor, vor duce greul luptei împotriva infanteriștilor ambarcați ai perșilor, dotați cu armament mai ușor. În partea stângă a flotei persane
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
mii de soldați luptă corp la corp. Pintenii de bronz ai galerelor grecești distrug carenele navelor persane. Temistocle, dând lovitură după lovitură, reușește să creeze o breșă între navele feniciene cu care se confruntă. Aici s-a hotărât soarta bătăliei: hopliții atenieni împotriva marinarilor fenicieni. Departe de țărm, în condițiile existenței de spațiu de manevră, n-ar fi existat nicio îndoială în privința deznodământului. Dar Temistocle i-a silit pe adversari să se îngrămădească, iar infanteria ateniană bine înarmată a făcut restul
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
ascunsă în Golful Ambelaki. Efectul este devastator. Panica cuprinde triremele persane îngrămădite. Fără îndurare, grecii aruncă echipajele de perși peste bord și, pentru că puțini știau să înoate, pierderile sunt enorme. Insula Psytaleia, ocupată de perși, este atacată de Aristide și hopliții lui atenieni, întreaga garnizoană fiind masacrată. Pentru perși, înfrângerea se transformă în dezastru. La Salamina a luptat și Eschil, care a înregistrat și transmis teroarea și triumful acelei zile în tragedia „Perșii”. Xerxes, zguduit de teribila luptă navală purtată chiar
Bătălia de la Salamina () [Corola-website/Science/308356_a_309685]
-
estimează un total de 120.000. Engels (1920) și Green (1990) estimează că armata lui Darius la Gaugamela nu era mai mare de 100.000 de oameni. În rândurile ei erau cei 10.000 de nemuritori persani, 2.000 de hopliți greci, 40.000 de calăreți (dintre care 1.000 de călăreți din Bactria), 200 care de luptă scite și 15 elefanți de război. Hans Delbrück estimează numărul călăreților perși la 12.000. Alexandru a condus în această bătălie o armată
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate mai slabă, decât trupele lui Alexandru. Falanga lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașii persani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată și echipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de Nemuritori. Mercenarii greci erau dotați cu un scut greu și cu o suliță
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașii persani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată și echipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de Nemuritori. Mercenarii greci erau dotați cu un scut greu și cu o suliță care nu era lungă însă, decât de trei metri, iar sulițele nemuritorilor nu aveau mai mult de
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
trupelor erau mult mai ușor înarmate; armamentul specific Imperiului Persan fiind în general arcul. Cei mai mulți istorici din prezent sunt de acord că armata macedoneană era formată din 31.000 de soldați care formau infanteria grea, dintre aceștia făcând parte și hopliții greci. Pe lângă aceștia exista și o infanterie ușoară formată mai ales din peltaști, dar și din arcași. Cavaleria lui Alexandru era formată din așa numiții camarazi, dar și din cavaleria tesaliană care era la fel de bună ca și camarazii, dar Alexandru
Bătălia de la Gaugamela () [Corola-website/Science/314478_a_315807]
-
pe mare, avându-i alături de el doar pe atenieni. Mai târziu Temistocle se întâlnește cu vechiul său prieten Scyllas, care infiltrându-se între persani a aflat că Artemisia s-a născut greacă, familia ei a fost violată și ucisă de hopliți greci, iar ea a fost luată ca sclavă la greci, care apoi au lăsat-o să moară pe stradă, dar este salvată și adoptată de către persani. Pofta ei de răzbunare a câștigat atenția regelui Darius și el a numit-o
300 - Ascensiunea unui imperiu () [Corola-website/Science/331525_a_332854]
-
dintre ei. Poți construi multe minuni ca Colosul din Rhodos,Marea Biblioteca, Teatrul lui Shakespeare, Universitatea lui Newton ori poți iniția proiecte ca Manhattan Project sau cel de descoperire a leacului pentru cancer.Luptele au fost îmbunătățite în sensul că hopliții nu mai pot învinge ușor samuraii de exemplu. Sunt două modalități de obținere a victoriei: exterminarea celorlalte civilizații, strângerea punctelor bonus pentru a avea cel mai mare scorpână în anul 2020 sau cursa spațială pentru a coloniza sistemul Alfa Centauri
Civilization II () [Corola-website/Science/314577_a_315906]
-
funerare din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H.. Un alt tip de coif asemănător( însă fără creastă metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia, probabil de către coloniștii veniți din Grecia. Primul autor care a folosit termenul de ,falangă”(,φαλαγξ”) este Homer. Numele hopliților era derivat de la ,hoplon”, scutul circular pe care-l aveau, cu un diametru de aproximativ 90 de centimetri
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
metalică) era ,clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia, probabil de către coloniștii veniți din Grecia. Primul autor care a folosit termenul de ,falangă”(,φαλαγξ”) este Homer. Numele hopliților era derivat de la ,hoplon”, scutul circular pe care-l aveau, cu un diametru de aproximativ 90 de centimetri. Acesta era confecționat din lemn și acoperit cu o foaie de bronz. Aceste scuturi erau legate cu o curea de cotul stâng
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
care-l aveau, cu un diametru de aproximativ 90 de centimetri. Acesta era confecționat din lemn și acoperit cu o foaie de bronz. Aceste scuturi erau legate cu o curea de cotul stâng și ținute de mâner.Principala armă a hopliților era o lance folosită la împuns., care avea o lungime de aproximativ 2,45 metri. O armă secundară era, de obicei o spadă scurtă. Soldații luptau în formație compactă, fiecare stând unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
opt rânduri, deși existau cazuri în care puteau să fie chiar și patruzeci de rânduri. Soldații din rândul doi, îi puteau străpunge pe dușmani, pe deasupra umerilor soldaților din primul rând. Restul soldaților din celelalte rânduri nu puteau participa la luptă. Hopliții erau oameni destul de înstăriți, deoarece își permiteau să cumpere echipament scump.Adoptarea falangei de către romani nu a dus la o abandonare a modurilor mai vechi de luptă. Gărzile de corp ale regelui erau recrutate, probabil din rândul equites. O sursă
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
erau organizate în centurii, astfel că cei din ordinul evcestru serveau în cele 18 centurii de cavalerie. Fiecare clasă era împărțită în centurii de seniores și juniores, după vârstă. Această organizare a mers, probabil, mână în mână cu adoptarea tacticii hopliților, deși unii istorici consideră altceva. O dată ce a apărut noua formațiune de luptă a fost nevoie de un nou echipament: clipeus(scut rotund) și sabia. Diferențele între echipamentul soldaților din clasele I-III( probabil și IV) sunt prea mici, pentru a
Armata romană timpurie () [Corola-website/Science/321613_a_322942]
-
majoritatea trupelor pe care le avea erau de o calitate mai slabă, decât trupele lui Alexandru. Falanga lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașii persani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată și echipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de nemuritori. Mercenarii greci erau dotați cu un scut greu și cu o suliță
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
lui Alexandru era echipată cu sulițe de șase metri, numite sarissa. Pedestrașii persani erau slab antrenați și echipați în comparație cu falanga lui Alexandru și hopliți. Singura infanterie bine antrenată și echipată a lui Darius era formată din cei 10.000 de hopliți greci și din garda lui personală, cei 10.000 de nemuritori. Mercenarii greci erau dotați cu un scut greu și cu o suliță care nu era lungă însă, decât de trei metri, iar sulițele nemuritorilor nu aveau mai mult de
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
parte dintre perși erau ocupați cu descărcarea proviziilor de pe corăbii și cu acțiuni de recunoaștere în zonă, Miltiades a declanșat atacul într-un mod oarecum atipic pentru acele vremuri: în loc să înainteze lent, pentru a ține strânsă formația de luptă (falanga), hopliții atenieni și aliații lor din Plateea au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
a ține strânsă formația de luptă (falanga), hopliții atenieni și aliații lor din Plateea au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. Efectuând o manevră clasică de dublă învăluire, rândurile compacte ale hopliților greu înarmați au zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călăreților persani. Armata persană fusese înfrântă, dar flota lor rămăsese aproape intactă. Deoarecee încă persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
persista pericolul unei debarcări persane la Atena, Miltiades și ceilalți nouă "strategi" ai Atenei (comandantul suprem, "polemarhul" Callimachus, căzuse în luptă) au hotărât readucerea armatei la Atena. A fost un marș forțat dificil, având în vedere terenul accidentat și oboseala hopliților după luptă; totuși trupele au ajuns în timp util pentru a preîntâmpina o încercare de debarcare a perșilor la Faleron (lângă Atena). Această regrupare în mare viteză a atenienilor înspre cetatea lor a făcut ca perșii să renunțe la ideea
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
o nouă invazie în Grecia), pentru greci însă, bătălia de la Maraton a ramas în amintire ca o victorie cu urmări capitale. Temuta armată persană (care păruse până atunci de neînvins) a fost, pentru prima oară, zdrobită în câmp deschis de catre hopliți. La Maraton, a fost salvată nu numai independența unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. În anul următor (489 î.Hr.), Miltiades, după ce a obținut bani sub formă
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
Atenei, atacată de către perși. În Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), alături de cei 10.000 de atenieni au luptat și 1.000 de plateeni. Temuta armată persană (care părea de neînvins) a fost atunci, pentru prima oară, învinsă în luptă de către hopliții greci. Cetatea Plateea a fost distrusă în timpul războiului peloponesiac de către Teba și Sparta, în 427 î.Hr., dar a fost reconstruită în anul 386 î.Hr. În secolul al VI-lea î.Hr., pentru a evita să intre sub hegemonia tebană din cadrul primei
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
linie de bătaie între înălțimile de la Agriliki și Krotoni, la o bătaie de săgeată de forțele persane, apoi a declanșat atacul într-un mod oarecum atipic pentru acele vremuri: în loc să înainteze lent, pentru a ține strânsă formația de luptă ("falanga"), hopliții au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă.. La începutul bătăliei, perșii au reușit totuși să înainteze partea centrală a frontului, dar la cele doua aripi grecii au reușit să-i copleșească
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
fortificat tabăra așteptând atacul inamic. Aliații greci, care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara, Corint și altele. Deși era depășiți numeric, grecii au luptat cu mult curaj, iar în timpul luptei au reușit să-l omoare pe Mardonius. Moartea acestuia a precipitat deruta perșilor
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]