152 matches
-
limbii, scenă prezentată în tușe vâscoase: "Un clește rece îi apucă limba pitită în dosul dinților de jos și, cu o smucitură scurtă, i-o rupse din rădăcină. Valuri de sânge bolboceau în gura lui Mahavira, zvârcolindu-se într-un horcăit înfundat". Totul culminează cu jupuirea de viu a sărmanului moritur: în mijlocul gărzilor însetate de oroare, călăul "se apropie de osândit și trase cu vârful cuțitului o linie dreaptă de la buric până sub gât, încet, cu mare băgare de seamă să
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de umbră" a tovarășului fără nume. Prolepsa narativă este bine aglutinată, lăsând să se ghicească deznodământul: "O piatră căzu din înălțime, exact în locul în care, printre fâșii de lumini, umbra îi contura capul, se auzi un țipăt înfiorător și un horcăit care venea din jos. Se apropiară oamenii, care vedeau imaginea străinului, dar pe care nu-l puteau atinge. Pe asfalt era un lac de sânge. Nimeni n-a putut înțelege de ce numai atunci când s-a spălat pata de sânge a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să-ți fie întoarsă tot înspre viață!! Oprindu-se asupra poeziei lui T.S.Eliot, citind-o fericit parcă, Delbono stă țanțoș tocmai pe acest hotar și se joacă... Versurile acestea - pe care Pippo cântă grav, imită plânsul pruncului la naștere, horcăitul muribundului ori onomatopeele fiarelor sălbatice - sunt străbătute toate, pe muzica în care recunoști sonoritățile Cvartetului Bălănescu, fie că-i vorba de Love Scene, Waltz, Still with Me, The Young Conscript and the Moon, de un puternic fior catharctic. E un
Un vers și o vioară pentru împăcarea cu viața by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2460_a_3785]
-
cu cerneală cu penița. Deși au trecut atîția ani de atunci, știu, îmi amintesc aproximativ ca și cînd totul s-ar fi petrecut ieri, ștersăturile, nota repusă la loc azi în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
și anume în termeni acizi: "preferința estetică înduioșează omenește, dar este greșită." Nu este cruțat nici G. Călinescu, în modul în care citește cea mai reușită baladă a lui Dimitrie Bolintineanu, Mihnea și Baba, repovestind-o în termeni socotiți improprii ("horcăit cavernos", "hohot"), ceea ce nu-l împiedică pe eseist să discearnă în opera clasicului poet și un potop de compoziții dulcege. Dar, pe tot parcursul, Ilie Constantin caută capodopera, fie și în sensul de cea mai înaltă reușită a unui poet
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
poate renega cu toată gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie ( și asta, desigur, nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
poate renega cu toată gura, după ce scrisese versurile de la "Alge" și publicase, în 1933, foarte puțin cumintele Roman de dragoste. Se va strădui, ca atare, să echilibreze, cât de cât, ambele talere ale balanței: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie ( și asta, desigur, nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
purpose, iar identitatea minoritară ... rămâne subiectul cel mai discutat! Intrigați de acest mod atât de modern de a relectura literatura română, redescoperim valențele "draculiene" ale poemului Mihnea și Baba, "marea reușită a lui Dimitrie Bolintineanu", ale cărui "sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă" îl amuzaseră și pe Călinescu. Dar Ilie Constantin extinde studiul recuzitei draculice, comparând Baba lui Bolintineanu cu vrăjitoarea din Piază-rea de Iancu Văcărescu (1792-1862): "Apariția propriu-zisă a vrăjitoarei (care "neagră la față din ochi clipește/ nu se aude
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
din lamai strâmbându-se teatral din cauza acrelii, suflătorii încep să saliveze prin imitație și tot fastul orchestrei se prăbușește: "Simfonia neterminata se termină în seara aceea și mai prematur decât a întrerupt-o destinul bietului Schubert. Într-o cacofonie de horcăituri descurajate, fanfara se opri din cântat, din păcate nu dintr-odată, ci pe rând, după cum ajungeau muzicanții să observe pe mâncătorii de lamai și după cât de repede reacționau glandele lor salivare la vederea unor figuri schimonosite de acreala. Căpitanul Doppelreiter
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
două fețe ale suprarealismului, una agonică, alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul căreia glăsuia oficialitatea sovietică, tot mai puțin dispusă a tolera marja de libertate a creației: "Despre dublul aspect al suprarealismului, de horcăit al unei culturi agonice, pe patul de moarte, în aceeași măsură în care e fătul și deschizătorul uneia noi, ar trebui să se scrie (și asta desigur nu la noi în România, unde suprarealismul într-o mare măsură a însemnat
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
scenă se ivi un bărbat într-un mundir franțuzesc (care îl întruchipa pe căpitanul Opujiș) și un urs uriaș și se luară la trîntă pe viață și pe moarte.. Bărbatul îi aplică o lovitură de cuțit fiarei, care într-un horcăit agonic urină și îl sufocă. Bărbat și animal căzură pe jos... oamenii aplaudară, comedianții împărțiră spectatorilor cîte o lingură de colivă pentru sufletul răposatului și cineva constată că aceea era prima moarte a căpitanului Haralmbije Opujiș. Urma a doua. Atunci
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
textului, luminându-l orbitor, sonorizându-l excesiv și... antrenându-ne în entuziasmul sau! El subliniază cu insistență intensitatea "materială" a frisonului gotic la autorul cu pricina: "Prologul, deschizând poemul asupra unui miez de noapte în munți, are sonorități cavernoase și horcăituri de spaimă". Nada groazei - cu formule pregnante - e folosită de istoricul literar încă o dată (pe aceeasi pagina 236): "totul într-o procesiune hohotitoare". La pagina 238, Călinescu găsește într-un distih de întinsă posteritate didactica: Un orologiu bate noaptea jumătate
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
o procesiune hohotitoare". La pagina 238, Călinescu găsește într-un distih de întinsă posteritate didactica: Un orologiu bate noaptea jumătate/ La castel în poarta oare cine bate?," "un ce horcăit, cavernos". E clar, pentru el, acest tip de mirodenii orientale ("horcăit", "cavernos") se poate presară pe aproape orice preparat liric pentru a-i înteți gustul... Or, acel "ce horcăit, cavernos" nu e deloc detectabil în cele două versuri liniștit narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
mirodenii orientale ("horcăit", "cavernos") se poate presară pe aproape orice preparat liric pentru a-i înteți gustul... Or, acel "ce horcăit, cavernos" nu e deloc detectabil în cele două versuri liniștit narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi fost auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele 9 versuri ale Prologului, două ne aruncă în față o găleată de apă rece - adica de proza versificata și retorica: Când râii fac planuri cum au a reține/ în
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
carpatin" (formulă călinesciana) poate avea o desfășurare, nu mai lungă de câteva ceasuri. Strofele 2 și 3 descriu o recuzita de orori care va fi servit în multe scrieri (Bürger, Goethe ori, mai înainte, vrăjitoarele din Macbeth); nicăieri vreun "ce horcăit"... Cuvintele se aștern cu paloare, Bolintineanu asigurând mai cu seamă ritmul (foarte important): "Aci se fac misterele/ De babe blestemate/ Ce scot la morți arterele/ Și hârcele uscate.// Aci se fierb și oasele/ În vase aurite,/ Aci s-adun frumoasele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
ghem, am să aud în fine un glas care se sufocă înăuntru, și mă cheamă ca să-l salvez, blestemându-mă, implorându-mă, cerându-mi iertare, acuzându-mă de toate relele. Aceea vei fi tu, vei fi ceva, un cheag, un horcăit, un surâs. - Cum te simți? - mă întreabă capul cu părul de șerpi. - Te-ai întors! - Dar n-am plecat nici o clipă. - Mie mi s-a părut că da. - Ești tu cea care nu mă vezi. Ți-am făgăduit că rămân
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
ca prin minune de glonțul ucigaș. Episodul în care sînt descrise aceste momente supreme, nesiguranța, spaima de dinainte și după execuție, spectacolul apocaliptic al celor asasinați ("N-am mai auzit împușcături. Doar sîngele curgea din robinetele umane, se auzeau scurte horcăituri, ultimele răsuflări [...] În jur numai moarte. Și o noapte care pare să se întindă mereu ca o smoală fierbinte".), îndoielile, tatonările înainte de fuga din închisoare ("Va trebui să stau înțepenit ca un mort ca să fiu încărcat cu ceilalți și aruncat
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
au cutremurat pereții. Niște pereți jilavi, înmuiați în miasme. A țâșnit afară din clasă direct prin ușa închisă, în vreme ce țipătul i se transforma în urlet. În cancelarie se prăbuși peste masa lungă, acoperită de postav vișiniu, și leșină cu un horcăit suprem. Profesorii aflați în cancelarie constatară cu mare încântare că domnișoara Mökösch pute!" (p. 73) Cu multă dezinvoltură se mișcă Radu }uculescu pe mai multe registre stilistice. Stilul său narativ este în permanență adaptat perfect la meandrele poveștii. Autorul se
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
dușmanilor, să le reducă (prin tehnici speciale) la mărimea unui pumn și să le coase buzele; intenția torționarilor este asemănătoare, chiar dacă va fi realizată doar psihic. Multe alte zgomote, în afara urletului, își fac loc în tortură: sunt zgomote adiacente precum horcăitul de moarte ori respirația sufocată în apă. Chiar dacă aceste zgomote sunt mai izolate fonic decât urletul, ele fac parte tot din limbajul durerii. Fiecare organ chinuit, fiecare bucată de trup și de psihic emite o anumită sonoritate, care nu seamănă
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
hartă a durerii pe care lacrimile își au statutul lor. Uneori, lacrimile țâșnesc pur și simplu, indiferent de controlul victimei, alteori, deși torturat atroce, chinuitul nu mai poate plânge și nu mai poate urla, pentru că s-a preschimbat într-un horcăit de moarte. Ochii lui nici nu mai pot, dar nici nu mai vor să plângă, iar gura, nici ea. La urma urmei, lacrimile sunt rudele lichide ale urletelor și strigătelor, așa încât, atunci când plânge și țipă, victima se descarcă și semnalizează
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
de Rahmaninov. In locul dresajului cu "soldățelul de plumb", concertul care nu avusese loc în 1939... După zece ani de Siberie și domiciliu forțat, bătrânul e descoperit de "eul auctorial" într-o mică și mizerabilă gară de provincie, unde, între horcăituri sinistre de soldați și prostituate, cânta, la lumina lanternei... Adevăratul chip, cel care dădea el însuși lumină, își rememora muzica vieții. Andrei Makine. Muzica unei vieți. Traducere din franceză de Emanoil Marcu. Editura Humanitas, 2002.
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
stârni interesul masculilor. Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea orbitelor goale. O imagine a morții mult mai puternică decât scheletul cu mantie și coasă. Dar până și o cocotă ajunge să simtă că totul e demult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Ce intime procese biochimice se verifică aici? Rosa pare că vrea să prindă ceva cu mâinile ei scheletice, întoarce privirea fără ca să privească și întredeschide gura pentru a expectora. Adevărul este că nu-mi amintesc bine explicația fiziologică a acestui horcăit. Muribunda tace. Tatăl său îi ia pulsul și-i apropie o oglindă de gură pentru a vedea dacă se aburește. Nu are încă știința mijloacele eficace pentru a verifica cu exactitate când un individ a murit... Marina se ridică, taie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
culcat cu blîndețe înapoi în pat. Domnul Thaw l-a ținut strîns, în timp ce maică-sa i-a dat o pastilă de efedrină și i-a adus mai întîi lapte fierbinte, apoi whisky fierbinte, și i-a ținut cana să bea. Horcăitul speriat s-a rărit. L-au lăsat învelit într-un halat, cu picioarele încrucișate și sprijinit de mai multe de perne. în culmea fricii, în timp ce se holba la luna neînsemnată, singurul lui gînd fusese că Iadul este un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Peste zece minute, alerga spre școală pe porvîrnișul însorit al parcului, intonînd cu voce tare versete din Cîntarea Cîntărilor. Cînd se întoarse acasă în după-amiaza aceea, doamna Thaw era mai liniștită și mai nemișcată ca oricînd, respirînd cu un ușor horcăit. își apropie buzele de urechea ei și șopti insistent: — Mami, mami, am trecut la engleză. Am luat calificativul cel mai bun. Gura ei se mișcă într-un zîmbet ușor, care i se afundă apoi în fața oarbă ca apa în nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]