151 matches
-
unde se află inima și de acolo țâșnește sânge. Apoi pun capacul la loc și-l acoperă cu pământ și brazde de iarbă ca și când acolo n-a umblat nimeni. Deodată când Arnăuta înfige țepușa într-un cadavru, acesta scoate un horcăit, deschide ochii și întinde brațele să-l prindă, dar cade răpus. Câțiva oșteni se sperie și se opresc din activitate. CĂPITANUL ARNĂUTU:(strigă) Mai repede că se trezesc vampirii! Peste câteva momente în coșciuge cadavrele încep să se ridice în
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
răsună încăperea) Aici, Majestate! Vampirul tresare și se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa îi zărește pe cei doi căpitani. Arnăutu îl izbește puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșnește împroșcându-i din cap până-n picioare. În momentul următor Sasu îi bagă în gură o torță aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbate și încearcă să-i prindă, dar Arnăutu înfige și mai mult țepușa în
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
somnambul, ajutat de Leana, l-a aruncat pe Costică în ciutura din grajd, așa îmbrăcat cum era. Cînd mortul a căzut în apă, s-a auzit un zgomot înfiorător, iar lui Andrei i s-a părut că a scos un horcăit de porc înjunghiat, că s-a retras înspăimântat câțiva pași înapoi, rezemându-se de uluca grajdului. - Ce stai, omule? Să-l acoperim mai repede, Andrei. Acum se face ziuă... Au aruncat coceni, paie, resturi de lemne, iar deasupra au umplut
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
de bucurie și plăcere. - Aici, Majestate! - îi răspunse căpitanul Arnăutu. Ursuz tresări și se ridică răsucindu-se într-o parte. Spre surprinderea sa, Arnăutu îl izbi puternic cu o țepușe în inimă. Vampirul urlă îngrozitor, apoi în încăpere răsună un horcăit și sângele țâșni împroșcându-l din cap până-n picioare. În momentul următor, Sasu îi vârî în gură o făclie aprinsă înăbușindu-i urletul disperat. Vampirul se zbătu încercând să-l prindă măcar pe unul dintre ei, dar Arnăutu înfipse și
X. VAMPIRUL TRĂDAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377065_a_378394]
-
beci”, „boschetar”, „sens giratoriu”, „sadic”, „monștrii”, „kim basinger” (cu minuscule), „tokio” (cu minusculă), „dumnezeu” (cu minusculă!), „excitare” (sexuală -n.s.), „BMW”, „facebook”, „țigară”, „chiloți”, „sex prin telefon”, „playlist”, „6,7 pe Richter”, „urma sexului meu imprimată pe cearceaf”, „laptopuri fierbinți”, „horcăit”, „mutant”, „greața intră prin perete”, „funcționar public”, „schizoid”, „sanatoriu”, „fibrilații”, „ghena blocului”, „masturbare on line”, „făt bleg”, „păpuși lipsite de sex”, „pădure radioactivă”. Cuvinte și expresii generatoare de emoții profunde, nu-i așa? Constituie doar o modestă parte din cuvintele
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
să urce, traiectoriile lor fiind evident convergente. Cel care părea să fie șeful clonelor răcni câteva întrebări neinteligibile într-un microfon încorporat în gulerul uniformei, dar din megafonul de unde se veniseră primele întrebări la adresa lui Kasser nu se auzi decât un horcăit ciudat. Aeroglisoarele începură să urce din ce în ce mai repede până când deveni clar că aveau să se ciocnească. Cu doar o secundă înainte de impactul care le înghiți, două dintre nave traseră însă o salvă de rachete spre plajă. În momentul acela quinții scoaseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bucurie! Toate acestea se petrecură pentru el într-o clipă, și înțelesul clipei rămase același pînă la sfîrșit. Pentru cei din jurul lui însă, agonia mai dură două ore. În piept îi clocotea ceva: trupul slăbit tresărea. Pe urmă, clocotul și horcăitul deveniră tot mai rare. S-a sfîrșit, spuse cineva la căpătîiul lui. Auzi cuvintele și le repetă în gînd. "S-a sfîrșit cu moartea, își spuse. Nu mai există." Trase aer în piept, se opri la jumătatea unui suspin, trupul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ani mai târziu, din interiorul unei alte generații, Cristian Popescu: Ce altceva Îmi rămâne - cu talanții ăștia românești și neconvertibili În buzunar - ce altceva decât Sfânta bășcălie? Cum se moare de râs? Cum se transformă hohotul și sughițul lui În horcăit? Poate fi folosit machiajul de clovn ca mască mortuară? Mă pot prezenta la Judecata din Urmă râzând În hohote? Aș putea plânge atât de mult Încât să schimb râsul Domnului de mine - Într-un surâs? Cum te Îneci cu râsul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și contractîndu-și spasmodic răsuflătoarea, cu un soi de horcăit sacadat și șuierător. în cele din urmă, valuri de sînge închegat țîșniră, ca drojdia purpurie a unui vin roșu, în văzduhul înspăimîntat, apoi căzură în mare, scurgîndu-se pe coapsele încremenite ale monstrului. Inima îi plesnise! Ă E moartă, domnule Stubb
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma, harponiștii se siliră din răsputeri, cu întreaga lor dibăcie, să apuce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe dibuite trupul inert, lungit pe jos. Începe de la cap. Ochii sunt deschiși și gura căscată. Inima bate încă. Dar nu vorbește, nu clipește măcar, nu dă vreun semn de viață. O zgâlțâie cu putere. — Asinia! Nici un răspuns. Doar un horcăit. Miroase a sânge. Și a încă ceva. Înțepător. Coboară cu degetele pe piept... mai jos... din ce în ce mai jos... Ajunge la burtă. Fusta e ridicată și picioarele desfăcute! Țipă scurt, înfricoșată. Nu! Asta nu! — A lovit-o fulgerul, își dă cu părerea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ora asta. Tocmai atunci se auzi din nou leul. Acum scotea din adâncul pieptului un fel de geamăt care dintr-o dată deveni gutural, trimițând niște vibrații care zguduiau parcă aerul din jur. Totul se termină cu un oftat și un horcăit adânc și greu. Parc-ar fi aici, zise nevasta lui Macomber. — Doamne, nu mai suport răgetele astea nenorocite. Sunt foarte impresionante. — Impresionante. Înspăimântătoare, asta sunt. Robert Wilson se apropie rânjind și ținând În mână Gibbs-ul său scurt și urât, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un pas înapoi, pe urmă încă unul, cu mâinile încleștate pe gâtul străpuns, din care sângele țâșnea spumegând. Se opri, se clătină, apoi căzu în genunchi și rămase așa pentru câteva secunde, cu privirea stupefiată, deodată pierdută, și scoțând un horcăit oribil, gâlgâitor; în sfârșit, ochii îi deveniră sticloși și căzu mort pe pietrele pieței. După o tăcere scurtă, împietrită, din grupul fidel lui răsună un cor de strigăte furioase; ca un singur om, ei se puseră în mișcare într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trupul cel lung la lui Reinwalt, întins cu fața în sus, cu brațele desfăcute și cu o dagă înfiptă în piept. Se aplecă asupra tânărului și îi înălță capul. — Cine v-a atacat? îl întrebă. — Burgunzi, șuieră el într-un horcăit. Ne-au... luat... prin surprindere. Ceru apă, iar Balamber, cu un gest scurt, luă burduful de la Toraman și-i dădu să bea. Băiatul sorbi puțin și sughiță, apoi reluă: — îi conducea o femeie. Ea... l-a ucis... pe tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
În uniformă. La vederea uniformei militare,Tony Pavone se emoționă. Nu putea să-și imagineze de ce, dar la vederea uniformei militare, Îl treceau toate nădușelile de frică. Cu o mutră acră, colonelul scoase din gâtlejul lui plin de grăsime un horcăit amenințător. „Apropiete, borfașule...!” Tony Pavone se strădui să fie calm. Dar felul de exprimare al anchetatorului nu prevestea nimic bun, deci, Își injectă puțin curaj, ridicând tonul. „Pardon, tovarășe colonel...Vă rog, fi-ți cuviincios...!” „Mă nemernicule, cu mine nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și cu flacăra a Început să-mi pârjolească tălpile picioarelor. Fiind bine legat În curele nu am putut evita tortura, dar am rezistat. Atunci Însă când flacăra brichetei a fost ținută mai mult timp În același loc, am scos un horcăit de muribund, făcând semn să Înceteze...!” Tony Pavone Îl privi duios. „Ai dreptate bătrâne...! Dacă nu le făceai pe plac te schilodeau...! Ai ideie bătrâne, ce pedeapsă am primit datorită declarației dumitale...?” „Ați fost judecat...?” „Desigur...! Am primit, doisprezece ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sfârâie prin iarbă înaltă maimuța cheetah a murit visându-l pe johnny weissmuller asta nu are nicio legătura cu iubirea lombrosiană de la bamboo orașul este un vasilisc te face să te simți atât de viu în prezența morții! gemete spârcâieli horcăitul orgasmic întind o plasă de parcă toată fericirea din lume ar fi dispărut povestașul are nevoie uneori să asculte să strângă semințe orice detaliu va crește într-o zi ca o liană va străpunge pixelii retinei ip-urile minții nostalgie înseamnă durerea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și Normandia. Aici în Sud, tatăl lui Lung rătăcea și acum, din noiembrie trecut, dar din cauza rănii din piept, a ploilor și a frigului îndurat, nu mai avea putere să strige. Părea că pierduse drumul, respirația îi era întretăiată, un horcăit, un huiet de-a lungul traheei, rupte și ea. Lung nu auzea sunetul, n-avea cum să-l audă, dar cum se întâmplă în comunicările necunoscute de oameni, dar cărora ei se supun fără să-și explice, un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mă culc, cu toate că eram zdrobit de oboseală. Îmi pusesem pușca alături, stam pe pat în capul oaselor, ascultam, și, în tăcere, urechile îmi țiuiau și-mi umpleau tidva de vuiet. Într-un târziu, mi s-a părut că aud un horcăit greu care venea de departe parcă. L-am ascultat un răstimp cu zvâcniri tari de inimă; apoi a contenit. Totuși, din când în când, slabe rămășiți, ca niște oftări lungi, ajungeau până la mine și mă înfiorau. Orice-ați spune, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să credeți, măi băieți, că hanul era fermecat; nici să nu credeți că cerc să vă înspăimânt: e prea dimineață și mintea ne e limpede macar că am băut mai multe pahare decât trebuia. Voi, acum, o să înțelegeți ușor că horcăitul putea foarte bine să fie sforăitul unui om adormit undeva; că lumina dulce a negurilor și pâlcul de copaci de lângă rateș înjghebau figuri fantastice; că cele două stele de fosfor puteau să fie doi ochi de motan; - dar eu atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îi tot strigam eu, dar a mai urmat o serie de câteva lovituri, înainte ca el să fi pus mingea acolo unde nu o mai puteam ajunge. Am schimbat terenurile. Nu i-am întâlnit ochii. Speram să nu-mi aud horcăitul cu care înghițeam aerul. Speram că nu simte mirosul - speram că nu vede șiroaiele de sudoare care îmi brăzdau fața ca un abur fierbinte. În timp ce îmi ocupam locul în teren, mi-am ridicat privirea spre asistența aflată în acvariul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am făcut-o. Și eu cred că voiam. Trebuia s-o terminăm odată și odată... Am coborât. Portarul ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
seama, dar ziua În care a dat poruncă să fie Închisă Penélope sub cheie În dormitorul de la etajul al treilea a fost ziua În care a Început să moară. Tot ce a făcut de atunci Înainte n-au fost decît horcăituri ale autodistrugerii. În Înțelegere cu pălărierul cu pălărierul, pe care Îl disprețuise atît de mult, a plănuit ca Julián să dispară din scenă și să fie trimis În armată, unde el urma să dea ordine ca moartea lui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alunecase din pat, Încât știa pe propria sa piele ce pățește un om care stă mai mult timp Întins pe podea fără nimic sub căpătâi. A doua zi, desigur, va avea junghiuri cumplite la grumaz. De jos se auzi un horcăit. Noimann nu se alarmă nici de data asta. De fapt, intuise că femeia nu se va lăsa bătută cu una, cu două și va căuta tot felul de tertipuri pentru a-i atrage atenția asupra ei. „Horcăiți, vă rog, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o iască. Și pe măsură ce senzația de uscăciune creștea, medicul avea impresia că dinții devin tot mai fragili, iar gingiile tot mai putrede. „Zgomotul ăsta o să mă scoată din țâțâni”, gândi Noimann, transpirând din ce În ce mai abundent. De jos, scrâșnetul de dinți și horcăitul se amplificau. Acum dinții ferăstrăului dădură peste un material dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe partea stângă, cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]