304 matches
-
nr.28, operată de Inginer hotarnic Constantin Lupescu pe baza ordonanței de autorizațiune a Domnului Președinte al Onor Tribunalului de Teleorman sub nr.8339 din 15 aprilie 1894.> cu următorul conținut: <În ziua de 18 august, anul 1894, susnumitul inginer hotarnic citează un număr de 21 de autorități administrative pentru a se stabili vecinii moșiei. Au fost citați: Ștefan Bellu pentru moșia Tătărăști, Nicolae Butculescu pentru moșia Mândra, Elena Maco, născută Bălăceanu ( urmașă a familiei lui Constantin Aga Bălăceanu) pentru moșia
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
150 de galbeni. Din porunca lui Gheorghe Ghica Voievod, diacul Antohie Lută vine în Alcedarla rugămintea căpitanului Vasile Sava, a căpitanului Ion, feciorul Oprei, și a lui Vasile, feciorul Oprei, în ziua de 28 septembrie 1765 și întocmește o mărturie hotarnică care-i împacă și pe ceilalți răzeși. Alte documente, cares-au scris ulterior, au confirmat drepturile răzeșilor și legile lor nescrise: Moșia se folosea în devălmășie și se transmitea din tată în fiu, străinii nu erau admiși în stăpînirea ei. Războaiele
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
cunoscute decît acest ținut al Vasluiului”afirma N.Iorga în urmă cu peste o sută de ani.* Am luat în considerare, ca prim punct de sprijin în afirmațiile ce privesc istoria satului Pocreaca, datele extrase din monografia semnată de inginerul hotarnic V. Al. Maxinoiu, trimis de Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei în satul Pocreaca, în anul 1938, pentru a întocmi documentația și măsurătorile terenurilor agricole deținute de parohia bisericii din sat, în urma împroprietăririlor făcute prin Legea rurală din anul 1864
Pocreaca, Iași () [Corola-website/Science/301300_a_302629]
-
Gașpar Grațiani, care ea făcut danie acest sat lui Costea Buceac, care era mare Vornic de Țara de Jos. Satul mai este amintit și ca punct pe hotar pe valea Racovățului, în 1664 cînd domnitorul Gheorghe Duca întărește o mărturie hotarnică a sat. Ocăuți din Ținutul Hotin. Apoi se mai face o împărțeală de sate în ramura Canta a neamului Cantucuzino în sept. 1693. După aceasta aproape un secol nu sa mai citit despre Hlinaia. Până cînd administrația militară rusă, care
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
vânzarea unor părți din bunurile statului, din 8 aprilie 1881, deschide calea spre soluția definitivă pentru stroeșteni. La 16 ianuarie 1885, Secretarul general al Ministerului Agriculturii decide „"se vor face lucrări pentru scoaterea în vânzare"”. La 27 mai 1888, inginerul hotarnic Spiridon Demetrescu a încheiat procesul verbal de punere în posesie a celor 34 capi de lot care au cumpărat pământ din fosta „"treime a proprietății"”, urmând să-l plătească în timp de 24 de ani. În anul 1912 stroeștenii au
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
satului:Trâncă Purcaru, Stan Purcaru, Ștefan Purcaru și Nedelea Purcaru. Cartea de Hotărnicie a terenurilor delimitate la 1864 locuitorilor din comuna Bucov-Adunați, jud. Teleorman în moșia Tătărăștii de Sus a defunctului Ștefan Bellu, lucrare efectuată de Constantin P. Comănescu, inginer hotarnic din Pitești, conform autorizației Trib. Teleorman, nr.5403 din 20 mai 1911, trasează hotarele satului, după ce cheamă toți vecinii cu actele pe care le au, ca martori. Vecinii sunt:1. D-na Irina Câmpineanu (născută Irina Ștefan Bellu); 2. D
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
hotarelor amintită mai sus, proprietarii Rosti au vrut că în viitor să evite orice neînțelegere cu moșnenii vecini, să-și tragă moșia la margine “prin facere de măsurare după lege”. Moșnenii din Vișina s-au împotrivit acestei măsurători, amenințând inginerul hotarnic Porumbaru, arătând că ei au acte vechi de proprietate din 1792 și nu îngăduie să se facă vreo lucrare pe pământul lor. Deznodământul nu se cunoaște, dar inginerul Porumbaru îi credea capabili de crimă pe aceștia, deoarece vecinii lor din
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
din România, cea a universităților de cercetare avansată și educație. Universitatea tehnică ieșeană este moștenitoarea spirituală a tradițiilor învățământului tehnic superior românesc, ale cărui origini se leagă de prima școală de inginerie de pe teritoriul actual al României, Școala de Ingineri Hotarnici și Civili, creată în Moldova, la începutul secolului al XIX-lea, de către marele cărturar Gheorghe Asachi. În continuare, școala se dezvoltă în cadrul Academiei Mihăilene (1835) și, ulterior, în cadrul Universității din Iași, înființată în anul 1860. Pe 7 noiembrie 1912, în urma
Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași () [Corola-website/Science/308103_a_309432]
-
ar tine de sec. XV, nu avem. Mai intervine o informație de la 1 ian. 1574, cînd Mihăilenii, ortografiați aici Mihălcăuți, trec în posesia altui boier, a fostului vistiernic Pilipovschi. Tot pe atunci, cu denumirea Mihalcăuți, ei figurează într-o mărturie hotarnică despre moșiile Adecăuților (Bricenilor). Trec ani după ani. Se mai scurge un secol. Despre Mihăileni nu se aude nimic. Apoi, la 22 sept. 1612 aflăm că Tancu Costin, vel armaș, îi cedează fratelui său un sfert din această moșie. Peste
Mihăileni, Briceni () [Corola-website/Science/305226_a_306555]
-
cătune, aflate deja pe moșie (Caserie, Stâncuța și Capul Moșiei), din însurăței din județul Buzău, din județul Brăila și din locuitori din comunele ialomițene din jur. Lucrările de delimitare au început în 1882 și s-au terminat în 1884. Inginerul hotarnic, G. V. Cordea, care s-a ocupat de delimitarea pământului noii comune, se pare că a pus numele cărturarului ardelean Gheorghe Lazăr, deoarece acesta înființase prima clasă de ingineri hotarnici cu predare în limba română, la Sfântul Sava. Comuna s-
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
început în 1882 și s-au terminat în 1884. Inginerul hotarnic, G. V. Cordea, care s-a ocupat de delimitarea pământului noii comune, se pare că a pus numele cărturarului ardelean Gheorghe Lazăr, deoarece acesta înființase prima clasă de ingineri hotarnici cu predare în limba română, la Sfântul Sava. Comuna s-a înființat în 1931, prin separarea satului Gheorghe Lazăr de comuna Bucu. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor. A început activitatea prin efectuarea de lucrări pentru hotărnicie la proprietățile de terenuri; a continuat până la târziu, la retragerea din cauza vârstei și a problemelor de sănătate. Era considerat cel mai bun inginer hotarnic, al timpului, din Moldova. Este comis, înainte martie 1803. Ispravnic al ținutului Tecuci (august 1806). Staroste al ținutului Putna (noiembrie 1809). Agă al târgului Iași (după noiembrie 1813 ). Ispravnic al ținutului Tecuci (1815). Vornic al obștii la Iași (1816). Vornic
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
totală contradicție cu linia constructivă a monumentului), în 1971, 1979 și, mai recent, în 1985, când s-a realizat restaurarea și consolidarea temeinică a acestui valoros monument. Acest lăcaș a fost ridicat probabil pe la 1600 și atestat documentar în "mărturisirea hotarnică" din 3 septembrie 1752 cerută voievodului Constantin Cehan Racoviță de către episcopul Ioanichie al Romanului. Vechea biserică de lemn a fost înlocuită cu actuala biserică de zid între anii 1747 - 1769. Inscripția cu litere latine care s-a păstrat deasupra icoanelor
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
de oameni în mijlocul pădurii la o fântână ce se cheamă Fântâna Cerbului, lângă Podul de lut. Deci pre slugă l-au omorât, i-au tăiat capul, iar pre dânsa au dat-o la călugărie de-au călugărit-o”. Într-o hotarnică din anul 1802, un bătrân mărturisește, în legătură cu hotarul Cotnarilor: „Și numai acel drum era de Țiul și mai era un drum ce vine de Poiana Văratecului, ce-i zic acum Vladnic, iar Vladnicu au fost unde este iazul lui Agriș
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
(uneori Zanne sau Zané), (n. 20 iulie 1821 - d. 7 noiembrie 1880) a fost un inginer hotarnic (topograf), scriitor, traducător, publicist și pașoptist român din Țara Românească. În copilărie, a fost coleg cu Ion Ghica la Colegiul Sfântul Sava din București în anii 1831-1834. În timpul Revoluției de la 1848 a fost redactor la foaia guvernului provizoriu, "Poporul suveran
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
de Director al Arhivelor Statului din București. Împreună cu Dimitrie Bolintineanu și C. Costinescu a tradus romanul "Mizerabilii" a lui Victor Hugo, iar în anul 1875 a tradus "Catilinarele sau Orațiunile lui Cicero contra lui Catilina". În anul 1880, ca inginer hotarnic, Alexandru Zanne a publicat „Baremul de măsuri și greutăți”, lucrare care conține transformările în și din metri ale tuturor măsurilor și greutăților vechi românești folosite în Muntenia, Moldova și Dobrogea. A fost căsătorit cu Victoria Luzatto, care a înființat, la
Alexandru Zane () [Corola-website/Science/312706_a_314035]
-
-lea și arată că această amenajare poate fi datată în vremea lui Ștefan cel Mare sau a urmașilor săi imediați. Prima atestare documentată a satului Ipotești apare în 1586, când într-un document în limba slavonă se vorbește despre vătămanul/hotarnicul Simașco din Epotesci. Referirile din secolul XVII sunt însă mult mai numeroase. Astfel, un document din 1638 amintește de "megiașii" din Epotest, iar un altul din 1666, vorbește despre boierul Ursache care primea Ipoteștiul ca moșie. Hotarele satului Ipotești s-
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
răzeșilor din sat, iar altă parte - Mănâstirii Sf. Ioan Zlatoust din Iasi. Printr-un act domnesc al lui Grigore Ioan Calimah Voievod, din 1 iunie 1768, se stabilesc hotarele moșiei satului Boghiceni, acestea ""urmînd semnili hotarului Boghicenilor după suretul di hotarnică... di la Stefan Voiedov din velet 6997 (1489), ghenarie 9"". Printre semnele de moșie menționate figurează și toponimele existente la acea vreme: Fața Călmățuiului, Zăpodia. Moșia Oii, Valea Socilor. Fîntîna Mare. Capui Mladenului, Ruptura, Cuibul Breahnii, Mlădineștii, Dumbrava, Trifenii (căruia
Boghiceni, Hîncești () [Corola-website/Science/304348_a_305677]
-
1751, Constantin M. Racoviță Voevod întărește lui Nicolae Ilschi partea sa de Crasna, Ținutul Sucevei. La 5 noiembrie 1761, avem documentul de hotărnicie a satului Crasna: "„Din porunca luminatului prea înălțat Domnul nostru Măria sa, Grigore Ioan Voevod, am fost rânduiți hotarnici la satele sfintei Mănăstiri Putna ce au avut la ținutul Socevii, pentru care au jăluit Măriei Sali lui Vodă sfinția sa Pahomii egumenul cu tot soborul mănăstirii Putna că s-au împresurat moșiile mănăstirii de cătră unii și alții din megieșii
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
dat hotar despre amândouă părțile cu dreptate ce s-au căzut și așa să aibă a-ș stăpâni cineș parte sa, în sămnile ce s-au arătat mai sus și pe hotărâre ce s-au făcut. Am dat această mărturie hotarnică la mâna părinților călugări de Putna ca să le fie de cradință.”" La 11 martie 1762, mitropolitul Gavril Callimachi al Moldovei, împreună cu doi boieri dă mărturie pentru Crasna, ținutul Sucevei, din care: jumătate este a Mănăstirii Putna, iar jumătate a lui
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
moldoveni scăpătați, T. era fiul Ilenei (n. Ilschi) și al lui Gheorghe Tăutu, vornic de poartă. Cunoștea bine limbile franceză și greacă, avea o cultură sistematică, hrănită cu lecturi din iluminiștii francezi. Din 1815 și-a câștigat existența ca inginer hotarnic, fiind unul din primii topometri români. Tulburările din timpul Eteriei îl zguduie profund, iar înscăunarea în Moldova a lui Ioniță Sandu Sturdza, cel dintâi domn pământean după fanarioți, îi trezește speranța în renașterea națională. Cu sprijinul unchiului său omonim, este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
ani, club cu instalație cinematografică, bibliotecă, punct medical, magazin, creșă”. Însă această dată nu este corectă, doarece satul este cu mult mai vechi. Satul Stejăreni cu denumirea de Cârlanei este atestat într-un document din 16 septembrie 1616 (7125) - „Mărturie hotarnică pentru moșia Ciuciuleni din tinutul Lăpușnii alcătuită în timpul domniei lui Radu Mihnea voievod, în care este manționat schitul mănăstirii Căpriana (adică Condrița)”, în care se precizează hotarele moșiei Ciuciuleni, ce aparținea urmașilor boierului Eonașco Banaura: „...am mers tot fundul cu
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
toate semnele de hotăra pren cât s-a putut afla den veche, s-au găsit toate bune și adevărate după mărtureserele oamenii bătreni potrevit după uricul ce-l au”. Poiana Cârlanilor este menționată într-un document din anii 1544-1545 - „Mărturie hotarnică din timpul domniei lui Petru Rareș voievod, pentru moșiile mănăstirii Căpriana, pe care Nicodin dichiul a adus-o la schitul Hîncul”, ce stabilește hotarele acestei mănăstiri: „Hotarul sfintii mănăstiri Căprienii din hotarnică să începi hotarul di la Ișnovăț, ești piatră
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
menționată într-un document din anii 1544-1545 - „Mărturie hotarnică din timpul domniei lui Petru Rareș voievod, pentru moșiile mănăstirii Căpriana, pe care Nicodin dichiul a adus-o la schitul Hîncul”, ce stabilește hotarele acestei mănăstiri: „Hotarul sfintii mănăstiri Căprienii din hotarnică să începi hotarul di la Ișnovăț, ești piatră dispre răsărit și alta împotrivă, ci ești piste Ișnovăț dispre amiază-zî să hotărăști cu Mimorănii și să coboară dincoaci, în Vale lui Coste și să suia drept la dial, înspre răsărit și
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
uimi?i sunt dominate de „largile cupole" simbolizând de asemenea infinitul, universul abstract al cunoa?terii. Aceea?i viziune mitic? eminescian? confer? peisajului descris o dimensiune metaspa?ial?, metamorfozându-1 Într-un spa?iu magic În care cerul poate „Înmul?i hotarnicele clipe" num? rate Ins? de-al „stelelor imperiu" situat departe, În „nemargini", dincolo de lumea fenomenelor. Pe p?mânt Ins? domnesc ruine m?rturii ale palatelor-cet??i de odinioar?. Istoria acestora („corsi e ricorsi") evoc? str?lucirea lor, acum, acoperit? de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]