71 matches
-
chinul pe care i l-a pricinuit fiul în ziua de Rusalii se resemantizează. Forța blestemului poate fi explicată printr-o apartenență magică a figurii materne la dimensiunea feminină a zânelor (cvasi) malefice, fapt ce implică și legătura cu forțele htoniene figurate de șarpe. Călușarii, prezențe inițiate, „se bucură de ocrotirea Irodiadei”, zâna ielelor, și prin dansul ce imită zborul ființelor mitologice ei înconjoară printr-o horă benefică victima, circumscriind cercul lor stihiilor. În balada din antologia lui G. Dem. Teodorescu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mit prin baia în lapte este o formă a consacrării, insolența împăratului pasiv a fost pedepsită de calul năzdrăvan, funcția acestor animale fiind adeseori justițiară în basme, unde femeile rele sunt cel mai frecvent ucise prin schingiuirea de către un cal htonian, care nu a văzut lumina soarelui până în momentul execuției. Pe de altă parte, calul năzdrăvan revine la forma sa miraculoasă printr-o abluțiune în lactic solicitată viteazului: „-Atunci scaldă-mă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Acasă mi-l aducea,/ Grajdi de piatră mi-l băga.” Remarcăm că locul în care este găsit calul este un spațiu scos din geografia fenomenală, „pustiu”, deci inaccesibil. Bidiviul este asociat aici forțelor telurice care vor fi sporite prin atribute htoniene, căci flăcăul îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente sacre: „De mâncare ce i-ș da?/ Da grâu roșu vânturat,/ Cu banița măsurat./ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de bere ce mi-ș da?/ Da vin roșu strecurat/ Cu vechița măsurat./ De-așa mult nu-l va ținea/ O săptămână o lună plină”. Ca și somnul eroului din basme, pregătirea calului reprezintă o acumulare de energii de natură htoniană ce stau sub semn pozitiv și au capacitatea de a anihila forțele haosului. Debutul inițierii este obligatoriu „joi de dimineață”, fapt ce asigură încărcătura magică a actului. Important este gestul întoarcerii din drum, care am văzut că apare și în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru; între fata sălbatică și Iovan există „elemente de legătură prin prezența acelor componente htoniene” de natură ofidiană. În basme, Ileana Cosânzeana este instanța superioară ce transformă trupul în piatră, pretextul pedepsei pentru intruziunea în sacru îndeplinește o funcție rituală. Deși prevenit asupra puterii ei cauzatoare de transmutație ontologică, eroul nu poate evita absorbția în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
le-a lepădat, de trei ori lea-nghițât, dă trei ori le-a lepădat și l-a făcut mai mult mândru și frumos după cum era” (VoiaDâmbovița). Mama pajură este ipostaza solară a devorării, în timp ce mama șarpe transferă prăzii sale temporare energii htoniene: „Mă-sa, când s-a dus să-l sărute, l-a șî înghițât. Atunci, bătrânu șî șarpele, când a șuierat o dată, i-a dat bătrânu o palmă după ceafă la mă-sa șî l-a făcut mai mândru șî mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
insolite prin apele ieșite din matcă creează sugestia stăpânirii stihiilor prin traversarea înotând. Glasul fetei și țesutul în mijlocul leagănului (el însuși o formă de legare) vor supune în totalitate forțele haotice ale începutului. Bourul are cel mai frecvent o cromatică htoniană: „Malin, malin, bouș niegru,/ El ’mi’noată, ’n coarni poartă,/ Poartă ’un leagăn di mătasă.” (ZozuleniTransnistria), „Printre brazi printre molivi/ Miau tunatu un bohor negru/ Dar de înalte coarne își poartă/ Poartă un leagăn cine șade” (Porumbacul-de-Sus - Sibiu), „Bour negru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
potopului, precum și ivirea florilor aducătoare de fete. Ipostaza de fons et origo a mării primește în acest text excepțional o dimensiune dinamică, ce însumează totalitatea acțiunilor cosmocratoare. Vom cita extensiv colinda pentru imaginea deosebită a arborelui lumii ce face legătura htonian - acvatic - uranian și pentru adresarea directă a mării către pom: „Acolo-n josu, mai din josu,/ Din prunduțul mării,/ Mândru-i mărul rămuratu,/ Cu ramurile în pământu/ Cu vârșoare sus pe soare,/ Cu d-odrese jos pe mare./ Rupse marea de-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea, a-nceput să-l tragă în capcană” (Chilii - Olt). Hierofania induce ieșirea din spațiul mundan și deschide procesul inițiatic sub semnul feminității sacre, ce participă la actul regenerator la nivel mistic. Zâna mireasă ia o formă uraniană, spre deosebire de natura htoniană a ciutei în care se ascunde viitoarea soție. Cele două dimensiuni paralele respectă planul originar al prezențelor feminine ce au în comun restabilirea fecundității universale. Zâna pasăre pedepsește feciorul neascultător prin retragerea din universul cunoscut, însă plecarea ei poartă deja
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
di fier, sî ti pui în cercuri, sî pui pi cap - tot din fier șî când s-a roadi opincili și cărjile, atunci ai sî mă găsești” (IzvoareSoroca). Neofitul este îmbrăcat într-o „armură” completă pentru călătoria dincolo. Origi¬nea htoniană și infernală a fierului provoacă o coborâre în adâncuri a neofi¬tului, un fel de recluziune în mișcare printr-o circumscriere totală în metalul dur și nocturn. Tânăra capătă o nouă identitate prin intrarea în armura întunecată și transcende spațiile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
conturează o conștiință specializată la nivel ritual, fără de care trecerea în nivelul superior nu este posibilă. Gestul indicat de a trânti de pământ poate scoate din morți (adică îl aduce de pe tărâmul sepulcral) calul măiestru și pregătește armele. Cumularea energiilor htoniene prin gestul violent al izbirii de sol poate fi o stilizare a motivului înghițirii de către Terra Genetrix, un abandon temporar menit să revigoreze prin cufundarea în matricea telurică. Obiceiul îngropării în incintă pentru a nu se irosi încărcătura numinoasă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mormântul tatălui împărat constituie contextul a trei hierofanii cabaline. Calul de aramă, de argint și cel de aur îi dau feciorului fire de păr din coadă și se pun astfel la dispoziția lui. Venit de dincolo de mormânt, calul cumulează forțe htoniene și psihopompe, dar transmite și experiența acumulată a tatălui, inițiatul care i-a premers feciorului în actualizarea tiparului cosmogonic. Motivul calului de la mormânt a evoluat în forme artistice subtile, de la oasele îngropate în grajd, până la imaginea calului din colinde și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin mijlocirea anima¬lieră. Ființa ivită din miezul pământului, „armăsar sălbatic, care nici nu văzuse soarele” (Voia - Dâmbovița), reprezintă forța în formă primară, invocată de oameni pentru a purifica dimensiunea profană. Bourul aflat în tovărășia eroului are, de asemenea, puteri htoniene, atestate de legendele omenirii. „Vechii perși, de pildă, credeau că pământul se sprijină pe coarnele unui taur (...). Cutremurele de pământ se produceau atunci când, obosit, taurul arunca pământul de pe un corn pe celălalt”. Influența asupra stabilității terestre se exercită prin intermediul simbolului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
simbolului viril al coarnelor și într-un basm din Izvoare, Soroca: „eu am puteri sî-nfig coarnili-n pământ, pământu sî cutremuri”. Seismul este provocat de puterea supraîncăr¬cată a fecundității telurice, coarnele bovine fiind apanajul „Marii zeițe a fecundității”. Perechea bourului htonian cu omologul său solar completează imaginea hierogamiei uranian-teluric și provoacă recolta mitică: „noi nu sîntem boi să arăm căte-o brazdă. Noi sîntem vânt și pe unde mergem noi, crește grâu și să coace” (Fărcașele - Olt). Bourul din colinde, a cărui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pă cuțâtele ălea, că nu poț’ să te sui. Ălea intră”. Armura folosește puterea apotropaică a fierului pentru a contracara nocivitatea spațiului sacru, contondent tot prin mijlocirea metalului sacru de origine uraniană (el „a fost considerat căzut din cer”) sau htoniană („confirmă datele embriologiei tradiționale”). Muma pădurii îi dă eroului, întrun basm cules de G. Dem. Teodorescu, vase care au un efect opus mediului sacru și formează un microclimat numai pentru neofit: cofa încălzește în mijlocul gerului năprasnic, sticla răcorește pe arșița
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acea „provocare indirectă” pentru flăcău, familiară din colinda leului: „- Cine-n lume s-ar afla/ Cetatea să-mi prididească!” (Atârnați). Flăcăul ales respectă și aici tiparul inițiatic prin apelarea la ajutorul năzdrăvan al murgului staționar în grajdul de piatră. Forța htoniană a acestuia este invocată și captată de ritualul pregătirii lui: „Cu țesala-l țesăla,/ Cu gebreaua mi-l ștergea” (Ibidem, p. 63). Respectarea ceremonialului magic asigură reușita „expediției” flăcăului, fapt ce creează o inversare a forțelor: fata este cea care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl ucide pe tatăl său, Laios; Eteocle îl ucide pe fratele său, Polynice - exprimă aceeași relație cu sens invers, însă: raporturi de înrudire subestimate sau devalorizate. A treia coloană se referă la monștri și distrugerea lor -Cadmus ucide dragonul, monstru htonian, care trebuia distrus pentru ca oamenii să se poată naște pe pământ; Edip ucide Sfinxul, care se străduiește, prin enigme care privesc natura omului, să răpească viața victimelor sale omenești - al doilea termen îl reproduce pe primul, care se referă la
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
un caracter esoteric, care presupunea inițierea și prin mitul Persefonei denotau credința în nemurirea sufletului. Conform surselor, misterele eleusine se celebrau încă din sec. al VII-lea î.Hr.. Antichitatea lor este confirmată și de descoperirile arheologice. Pe lângă cele două zeițe htoniene, misterele au fost sărbătorite mai târziu la Eleusis și Dionis, numit acolo Iachos, era prezent drept reprezentant al forței creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, iar urmele sale se găsesc și în Egipt. Sacerdoțiul eleusin era
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
din Tracia, Heracle a încredințat paza acestora lui Abderos. Nefericitul tânăr nu a reușit, însă, să le îmblânzească și a sfârșit prin a fi devorat de ele. Devenit erou eponim al cetății, Abderos este considerat un exemplu tipic de personaj htonian dătător de viață, a cărui moarte și coborâre în glie asigură fertilitatea unui loc și bunăstarea locuitorilor săi. O explicație alternativă a eponimiei orașului este furnizată de Pomponius Mela, care consideră că Abdera a fost sora regelui mitic Diomede. Etimologia
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații ale formei pământești, factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau mai puțin identice cu forțele naturii, le lipsește antropomorfismul caracteristic în general zeilor greci. Gorgonele, de pildă, fiice ale unor divinități marine, aveau „mâini uriașe din aramă, cu gheare
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
cu degetele întinse - și adeseori cu degetul mare în sus - este frecvent reprezentată în America Centrală precolumbiană, atât pe basoreliefuri cât și în glibtică. Primul ei înțeles, numeric, este 5. Ea este simbolul zeului zilei a cincea. Acest zeu este, însa htonian, de aceea, mâna devine, în arta mexicană, un simbol al morții. Într-adevăr, o găsim alături de capete de mort, de inimi, de picioare sângerânde, alături de scorpion, de cuțitul sacrificial cu tăiș de obsidian sau de cremene. În limba yucatec, acest
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]