57 matches
-
cu toate spontaneitățile sale. Interesat deopotrivă de tactilitatea materiei și de iconografie, sculptorul creează forme bizare, de dimensiuni în general mici, în care coșmarurile medievale și frustrările contemporane se întîlnesc cu o egală energie fabulatorie. Lupta cu animalitatea, cu tenebrele htonice, cu tentațiile și cu slăbiciunile noastre morale, iată care ar putea fi semnificația imediată a hibrizilor lui Petru Galai. Pierderea identității, surparea individului în colectivitate și proliferarea materiei în detrimentul ordinii spirituale constituie scenariul narativ în perspectiva căruia sculptorul își premeditează
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
a fost folosită ca si dispozitiv apotropaic sau de înlăturare a spiritelor rele, cunoscut sub numele de "Gorgoneion". Cele trei gorgone — Medusa, Stheno și Euryale— erau fiicele zeităților marine Phorcys (sau "Phorkys") și ale surorii sale, Ceto (sau "Keto"), monștri htonici. Genealogia lor este împărțită cu cea a Grâielor, după cum prezintă Eschil în "Prometeu înlănțuit": Lângă ele, cele trei surori, înaripatele Gorgone Cu șerpi în loc de păr - disprețuind muritorul— Unele referințe clasice consideră Gorgonele ca fiind un trio; Jane Ellen Harrison consideră
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
științifice care afirmă că religia geților ar fi fost politeistă, precum erau și religiile celorlalte popoare indo-europene și că geții nu reprezintă excepția istorică. În afară de discuția despre monoteismul sau politeismul geților mai există o a două discuție care privește caracterul htonic, subpământesc, sau uranian, celest, al zeității. Toate discuțiile despre pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care îl menționează când vorbește despre geți. Alte surse sunt mai ales Strabon și Iordanes care, chiar dacă adăugă multe amănunte, îl copiază pe
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
a „"reactualiza raporturile dintre geți și zeul lor, așa cum fuseseră ele inițial, când Zalmoxis se afla printre ei"”, constituind, astfel, o „"repetiție simbolică a întemeierii cultului"”, similară, doar din punct de vedere funcțional, cu reactualizarea Căii Crucii în creștinism. Caracterul htonic al zeului a fost evidențiat de anumiți autori antici, precum și de către mulți savanți moderni, care l-au pus pe acesta în relație, pe de o parte, cu Dionis și Orfeu, și, pe de altă parte, cu personaje mitice sau puternic
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
acestora la creștinism, idee ce se află în opoziție cu opinia conform căreia religia geților ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alți istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăției morților, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat și cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor și al fulgerelor. Mitul lui Zamolxis este redat diferit în numeroasele relatări antice, dar posibil ca varianta lui Herodot să fie cea mai apropiată de varianta reală, datorită
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
este o noțiune mitofolclorică, indicând - în concepția despre lumile duble (universurile paralele) - universul transuman sau parauman, mai rar lumea infernală. În sens larg (totdeauna o noțiune htonică) nu este niciodată cerul, cu locuința zeilor solari sau atmosferici: dimpotrivă, numai subpământul, uneori teritoriu nu negreșit subteran, dar nici de suprafață; numai în acest sens, Infernul (Hades, Yudu, Chi-Xibalba, Sheol) poate fi uneori celălalt tărâm. În mitologia generală sunt
Tărâmul Celălalt () [Corola-website/Science/306254_a_307583]
-
peșteră din muntele Kogaion („Peștera”); revine în fruntea poporului dac („Epiphania”) pentru o ultimă izbândă („Furtuna cu trup de balour”), iar în final trăiește în amintirea tot mai confuză a muritorilor („Călătorul prin nori”, „Epilog”). Zalmoxe apare atât ca zeu htonic („Peștera”, „Epilog”), cât și ca divinitate a cerului („Călătorul prin nori”, „Epilog”). Un alt personaj, „călătorul prin nori”, îi reprezintă pe șamanii dacilor, eventual legați de cultul lui Zalmoxe („"de-i solul lui Zalmoxe, de-i solul nimănui, (...) ce-i
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]