140 matches
-
, Pan (pseudonim al lui Pantelie Tărăbâc; 27.VII.1937, Malovăț, j. Mehedinți), poet, prozator și traducător. Este fiul Mariei (n. Hurduc), moașă, și al lui Alexandru Tărăbâc, învățător. A urmat școala primară în comuna natală (1943-1947) și Liceul „Traian” din Turnu Severin (1947-1954). Absolvind Facultatea de Medicină din București (1961), a profesat medicina generală și pediatria în mai multe localități din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287658_a_288987]
-
Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului, pe ungurește, pe latinește precis. Atunci și-a amintit că știe și o boabă pe românească; când e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și ce mișcare se petre ceau înăuntrul său în timpul acestei tăceri și al acestui repaus pe care și-l impunea. Domnul Joubert își schimba mereu dieta și regimul, hrănindu-se astăzi cu lapte, mâine cu carne tocată, lăsând să fie hurducat în trap săltat pe dru murile cele mai pline de hârtoape, sau cerând să fie tras la pas, pe aleile cele mai line. Când citea, smulgea din cărți filele care îi displăceau. În felul acesta, își făcuse o biblio tecă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
volees.. Alexandru Budac : Nu iese California Dreamin din tiparele minimaliste ? Aș spune că filmul lui Cristian Nemescu este pur și simplu spumos. în plus, aduce în prim-plan citatul filmic jucăuș într-o manieră inedită pentru cinematografia românească. Bomba californiană hurducându-se pe trepte, scena de amor care culminează cu supraîncărcarea rețelei de electricitate și explozia conductelor de apă, clasica replică Ill be back ! spusă de un demnitar, ca să dau câteva exemple, fac parte dintr-o memorie cinefilă vastă, or
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
monastirea Agapia la Târgul Neamțului unde aveam de gând să ne urcăm la cetate. Pe atunci nu erau șosele, nici poduri pe ape, dar puțin ne păsa nouă de lipsa lor. Din contra, făceam mai mare haz să ne vedem hurducați 180 pe pământ crud, pe costișe prăvălatice, prin păraie bolovănoase decât dacă am fi mers pe șosele netede și în cupèle181 închise, bune să legene cuconași de cei care se tem să nu-i pârlească soarele. Cu cât calea era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un ochi pe acolo? Alfonso mă privește trist și dă din cap cu un licăr slab de recunoștință, iar eu constat cu surprindere că meseria de șaman nu îl împiedică să-i fie frică de dentiști. Plecăm cu toții spre oraș, hurducându-ne în camioneta lui Pere, un amic de familie peruan. Intrăm în orașul prăfuit, ne îndreptăm către centrul pestriț și oprim într-o străduță îngustă presărată cu tarabe multicolore. Ne îndreptăm spre un hol lung, întunecat și îngust, deasupra căruia
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mizerabilă într-un cartier mărginaș, unde venea s-o vadă regulat. Vizitele lui nu treceau neobservate. Venea cu un taxi, care îl aștepta la colțul străzii, împresurat de o haită de copii, goi pe jumătate, cu ochii zgâiți. Vara, mașina, hurducându-se pe strada neasfaltată, ridica un nor de praf, în timp ce gâgâielile gâștelor alarmau vecinii; pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a locuitorilor, care începeau să vocifereze contra târfei. Avocatul sălta copilul pe genunchi și pleca
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că o sanie avea acul cel scurt la opt și acul cel lung la noué. Acul cel mic, subțire și galben, stétea la șapte, ca Întotdeauna, si Șasa nu-și putea aduce aminte dacé sunase sau nu. Ghiozdanul i se hurduca În spate și Șasa Îl lué Într-o mîné, alergînd cît putea de repede. În fața gardului care Împrejmuia tabéra nu se vedea nimeni. Nu mai era nimeni acolo. Șasa céuté pe jos și gési urma proaspété a autobuzului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
te Învârtindu‑te!” În locul ei și eu aș fi gândit la fel. În penumbra orei cinci dimineața ne făcea semne cu mâna - „bine c‑am scăpat!”. Rosamund, vorbind de vacanța noastră ratată, a oftat: - Ce coșmar! În taxiul care ne hurduca grăbit, Rosamund și‑a luat rămas‑bun de la insulă cu un fel de sălbatică ușurare. Urma să se termine, cel puțin, cu teroarea motociclistului mascat care o dată sau de două ori pe săptămână semăna panică pe strada principală. Era Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nenumărate ori, "Golia", "Trei Ierarhi", moaștele sfintei Parascheva la Mitropolie ori Bojdeuca lui Creangă din Țicău. Pentru Luana, în acel moment, Iașul reprezenta doar orașul care o făcea să meargă zeci de kilometri cu un tramvai ce scârțâia și se hurduca, gata-gata să sară de pe șine. La cantină stătea ore în șir la tot felul de cozi. La una interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un butoi la păstrare deasupra catargului dar noi împungem cu setea noastră marea vocea femeii mele se culca peste vocea mea și împreună într-un suspin de despărțire dacă seara în timp ce afară în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și ace și puteam să-mi las gesturile și mișcările în grija unui balet mecanic cu
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
nopți. Și n-am ajuns la Montevideo. Nu știu, poate n-a vrut drumul sau... Așadar ne urcăm în tren, un tren cu compartimente deschise și scaune jupuite, cu bătrîni muzicanți cîntînd tangouri la acordeon, un tren în care ne hurducăm ca într-o roabă. Prin fața ferestrelor trec case deasupra cărora se sprijină acoperișul pe colonade zvelte, formînd bolți arcuite discret, case mici cu balconașe, case galbene sau de culoarea cărămizii, văd în ele apărînd, din senin, evantaie sau piepteni cu
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
tîrziu, de a primi eticheta excluderii și a disidenții, cînd eu, nevolnicul, am fost și rămîn doar un apolitic activ + un practician al gîndemului răzleț; astfel avut-am norocul, în două reprize, ca opurile-mi, cîte n-au fost, să hurduce puternic schelăriile viețuirii pițuline". Cu acestea am atins platoul actual al personalității în chestiune. Fără a slăbi o clipă ironia în care concede a se confesa, spre deosebire de alți ironiști ce au grijă a-și acoperi cu vălul acesteia propria figură
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
sonet sobor al vocii mele îmi sparg fumul exact când nu mai am nimic de zis sunt agățat în sârme-interzis și buzele își risipesc parfumul stau oasele strămoșilor pieziș, în gropile - adunate dar într-unul pe cârca lor se tot hurducă drumul altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
dus cu mama ei la Canal, ca să-l vadă pe cel închis pe nedrept (înainte de război, culmea, îi apărase onest, ca avocat, pe comuniștii trimiși în judecată de autorități, fair-play-ul său fiind remarcat în ziarele epocii): " Imagini de neuitat: căruța hurducându-ne (primise aprobarea și mama) prin praful dobrogean, apoi poarta lagărului, cu milițianul examinând cartea poștală și buletinul meu de identitate (mama trecuse mai repede, probabil din cauza vârstei, iar tinerețea mea păruse suspectă, pentru că nu puțini tineri, pe atunci, declarau
Ce ar trebui să citească oamenii politici by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15302_a_16627]
-
Nebunelea a oprit și i-a spus să sară jos. A spus la toată lumea să se dea jos, că mergem la depou. Pasagerii au coborât, unii cântând, alții speriați, dar noi am rămas pe scaune. Tramvaiul a luat iar viteză, hurducându-se, și Nenea Nebunelea mi-a spus: — Vezi tu, dragule, ne-au dibăcit - cu vicleniile lor posace -, dar noi nu putem să lăsăm roata neînchisă. îi dăm înainte, la fel de repede ca ăla din Tinerețe fără bătrânețe, și când venim înapoi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tărâm, cântau cocoșii de ziuă. CAPITOLUL 5 Bătrâna se trezi gemând, cu oasele grele. Toată oboseala lumii se cuibărise în oasele și-n mușchii ei. Afară mijeau zorile. Se săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea stătea cu încăpățânare și urmărea totul cu-o atenție încordată. Drumul cobora ușor în pantă, făcea un cot larg pe după comandamentul jandarmeriei cu steagul tricolor fâlfâind deasupra și urca greoi, bătut în pietroaie mari de râu, făcând să se hurduce și să geamă toate măruntaiele camioanelor. Urca pe lângă șinele de tren. De-o parte și de alta se-ntindeau dughenile și prăvăliile murdare foste proprietăți ale evreilor deportați -, cu obloanele bătute-n scânduri și steaua în șase colțuri desenată deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii cântau, dar pe fețele lor palide nu se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
încă n-am deslușit-o... Ha! Ce Tudor! protestă pădurarul. Eu grăiesc de domnul Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prost pentru Felix și ceilalți băieți, și în nici un caz nu ar fi trezit priviri admirative, pline de invidie. Și totuși, de când aveam noul Opel, care nu mai era o mașină de serviciu, acum era o mașină particulară, tata se hurduca uneori când treceam pe lângă un grup de oameni străini, așezați la marginea drumului. Mama și cu mine trebuia să le facem cu mâna acestor oameni necunoscuți, pentru că, după cum susținea tata, asta îi bucura. Și, în timp ce priveam acele fețe stupefiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
unghiile în carne, eram cu fața la spectatori, nu puteam să râd, la fel spune că a făcut și Gelu, Hudac s-a pitit sub scutul lui și, cât era de gras, nu se mai vedea de acolo, doar scutul ce se hurduca. Puiu s-a întors cu fața la fundal, ca să nu fie vorbe, Fotino a căscat gura fără de aer, Beligan, care altminteri era destul de rezistent, râdea greu, se stăpânea, a deschis gura, că-l prinsese chestia pe expirație și începuse să se sufoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să închidă ochii și doar să asculte. Pe măsură ce urechile ei deveneau tot mai sensibile, începu să audă, în zori și în amurg, sunetul de goarnă al cocorilor printre casetele video cu exerciții fizice combative ale vecinului și trailerele care se hurducau în sus și-n jos pe autostradă. Ajungea la filtru în șapte minute și după alte cincisprezece minute se uita din nou la ceas. Și-ar fi putut suna vreo cinci-șase prieteni vechi, dar n-o făcu. Când mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se odihnesc și, după ce se odihnesc, scriu. Unul din ei scrie că: „Moartea-și plimbă iar trăsura / prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / În fasoane hărăpești /... Visita Interioram Terae... Departe, pe șosea În Mogoșoaia, venind de la Buftea, un microbuz se hurducă spre București. Pe bancheta din spate, cu o mutră de oaie tristă și rătăcită, TU măcinând nisipul fricii. Nisip și iar nisip. Urlă câinii Uranusului În depărtatul oraș. Câini și iar câini. Oamenii zidiți de vii În propriile trupuri. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de la masă să-i arătați pisania, ca să nu mai spună Câmpul lui Lung. — Așa este. Sfinția sa Theodosie s-a lăsat biruit iar noi nu mai puteam de bucurie. A doua zi am pornit pe Râul Târgului la vale, tot așa hurducate în căruțe. Ca să ajungem la Băjești am trecut prin vad Bratia și, tot așa flămânzi cum ajunsesem cu o zi mai înainte, sosirăm la curțile Băjeștilor unde eram așteptați cu masa pusă. — Ei, da, acum îmi aduc bine aminte, zise
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]