221 matches
-
a desprinde de cap diota (a) - a deochea discos - taler în care se depun bani la biserică dohot - păcură dovlete - dovleac drăcoaie - femeie păcătoasă; drăcoaică dubi (a) - a tăbăci, a argăsi dumica (a) - a tăia în bucățele durui (a) - a hurui F falcariță - tetanos fapt - farmec, vrajă fălăi (a) - a fulgera puternic fedeleș - butoiaș de lemn pentru apă feșteli (a) - a murdări, a-și face nevoile filigean - ceșcuță fără toartă foc viu - bubă dureroasă foloștină - fulg mare de zăpadă fonfăi (a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care fac apel la bunul simț, sau la ceea ce bunul simț poate percepe. În cele din urmă, la finalul textului face apel din nou la metafora a ceea ce nu poate relata: "Sunt douăzeci și șase de ore de când armata gri huruie cu aerul misterios al ceții și pertinența unui piston de motor" (448). În ciocnirea metaforelor mixte, subiectivitatea sa a perceput implicit imposibilitatea de a epuiza subiectul. În chip similar, în încercarea de a modela subiectivitatea cititorilor într-o relatare despre
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
suflă mucii direct în parbriz”, „ne-am închis într-o cameră/ și am / schimbat capetele între noi”, „mi-am tras peste cap pielea de lup / creierul începe să zboare prin cameră”, gura lumii se măsoară cu lanțul de la bicicletă, liniștea huruie ca aspiratorul, inima este o păpușă mecanică, ochii se fac de sticlă, iar sufletul se declară „un dicționar funerar”. Cu o „fantezie de Pierrot incorigibil cabotin”, cum spune Nicolae Manolescu, poezia lui I. are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
telefon să nu conteze pe ea în ziua aia, abia mai respiră, abia se mai dă jos din pat, are ceva extrem de grav, nici medicii nu se fixează asupra unui diagnostic. Era extrem de convingătoare, n-o trăda decât tramvaiul care huruia în spatele ei și tonul extrem de vioi pentru un muribund. Când R.T. spune un lucru inteligent, o face de parcă și-ar aduce aminte de ceva și s-ar bucura. A sperat cândva să devină un mare prozator, să scrie romane geniale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rozător, corpurile noastre, sastisite și cuprinse de lehamitea față de vânzoleala și de taifunurile culinare manifestate cu violență la nivelul cavității orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor infernale produse de concasoarele în plină activitate dintr-o carieră de piatră. Apoi simțeam nevoia să bem apă. Dar lichidul vital se împuținase în mod alarmant așa că îl consumam cu maximă economie. Și venea seara, când, subnutriți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dovleci uriași înveliți în broboade; altele, care păreau la început perne sau suluri de divan, deveneau, corect pipăite, mingi, umbrele vechi umplute cu tărâțe, coșuri de rufe pline cu jurnale...“. Ieșind în cele din urmă din bordei, profesorul aude tramvaiul huruind (un semnal al timpului). El va trece apoi printr-un șir de peripetii dintre cele mai curioase. În tramvai i se refuză o bancnotă scoasă din circulație de un an, costul biletului s-a scumpit de trei, patru ani. Ajuns
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
e o liniște, o pace ș-o tihnă surprinzătoare. Copiii se joacă ca pe o toloacă de sat, un bărbat își învață nevasta să pedaleze la o bicicletă, ca să economisească banii de tramvai și metropolitan, pecând aproape, în străzile moderne, huruie zgomotul vieții și sforăie neîntrerupt automobile, autobuze, tramvaie, iar sub fața pământului, în subterane, cu vuiet de tunet și furtună trec metropolitanele electrice. La Pat și Patachon, la cinematograf, lumea din sală râde cu atâta poftă, cu hohote mari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
individuale de viață și de a trăi în comunitate cu oameni care au proiecte diferite. În mitul societății socialiste multilateral dezvoltate nu mai credeau nici propagandișii lui. Existența duplicitară dată de o predică în care nu credeam, dar care ne huruia în urechi, o plătim acum. Prețul ei este incapacitatea proiectelor personale. De opt ani trăim la fel de comod din punct de vedere moral. Ca persoane, nu ratăm nimic. Ratăm ca societate: ba reforma, ba integrarea euro-atlantică. Marea diferență este aceea că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii dorm lângă fântâna - bornă pentru calea de acces în sacru, iar trezirea mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp imemorial instaurat de imperfect
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
De câte ori făcusem o criză în acele zile de coșmar? Excursia aceea fusese atât de dureroasă încât mi-a împietrit inima. Am șters din memorie totul despre acea perioadă, în afară de senzația de nisip rece la picioarele mele și elicele ventilatorului care huruia deasupra mea în camera de hotel - restul dat uitării. Apoi ochii îmi alunecară spre un perete pe care tata agățase copertele înrămate ale revistelor în care apărusem. Iar pe alt perete se vedeau (și mai trist) fotografii de-ale mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ventura Boulevard. Altă apariție familiară: fața lui Clayton. Apoi computerul a început să moară. Înainte ca sunetul să se stingă de tot s-a auzit un vers înfundat și anemic din The Sunny Side of the Street. Apoi computerul a huruit întru tăcere, după care a murit. Singurele răspunsuri puteau veni de la Robby, mi-am spus dezlipindu-mă de birou. Scriitorul s-a materializat imediat. Scriitorul întrebă cu vocea lui subțire: Chiar crezi asta, Bret? Chiar crezi că fiul tău va furniza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
DCE-uri au început să piuie - instantaneu, la unison. Conform numerelor digitale intermitente am văzut că se semnalase un salt de la 0 la 100 în mai puțin de o secundă. Imediat camerele video au interceptat ceva și au început să huruie, deplasându-se într-o mișcare circulară continuă, pe trepiedele lor. - Avem lansarea, l-am auzit pe unul din asistenți strigând de la etaj. Piuitul instrumentelor deveni brusc insistent. Camerele continuau să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Lecca, Grigore Dianu, redactor la Românul și alții. Corpul lui Rosetti a fost învelit în două exemplare din Românul, tipărite pe mătase albă și deasupra o cunună alcătuită din condeie de fier aurit. Apoi bulgării de pământ încep să cadă, huruind sinistru deasupra aceluia care - după cum a spus Bibicescu în cuvântarea sa: „Deși mort, va fi nemuritor“. La 13 mai vine știrea telegrafică care anunță moartea la Paris a marelui Victor Hugo. La Teatrul Național se face întâia încercare cu luminatul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
el, cu ochii Închiși, conștient doar de greutatea brațului lui Ambrogiani și de transpirația care-i acoperea tot corpul. Prin torentul pulsului său, auzi sunetul unui camion venind către ei dinspre ceea ce păruse a fi capătul drumului. Ascultând, motorul acestuia hurui pe lângă ei, apoi slăbi În vreme ce-și croia drum Înapoi spre șoseaua principală. Când dispăru, Ambrogiani se ridică În picioare cu greutate și Începu să-și scuture hainele. — Scuze, zise el, zâmbind În jos către Brunetti și Întinzând mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
este Dan. Se hotărî să-l întrebe. Intră în casa Andei în momentul în care Dan îi povestea cum și-au petrecut ziua el, Renar și Oliviu. Luana simți că leșină. Inima i se opri în loc, capul începu să-i huruie iar pumnii i se strânseră cu o mânie necontrolată. Cum au putut s-o mintă astfel? Cu ce-a greșit? Se așeză pe treptele de la intrare aiurită, cu capul în mâini. Se simți trădată, înșelată, pierdută și incapabilă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Daniel Vighi. E un mediu de interferențe, înregistrat cu o fidelitate descriptivă sub care mustește emoția unei despărțiri decompensate: Bariera se ridică agale,/ căruțe cu păsări, cu fructe, cu mac / intră în orașul mic, salutate/ de cocoșul cu trîmbița spartă.// Huruie storuri de case bogate/ și mîini dolofane așează-n ferestre/ plăpumi azurii peste care/ cresc norii pernelor albe.// Frizerii stau în stradă plictisiți / încă înainte de începerea zilei, / ar spune ceva dar preferă / să privească amorașii de piatră.// Căruțele cîntă din
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la soare cîini galbeni prin ogrăzi. Pe străzi pustii cu arbori zdrențăroși S-aud flașnete gîngave, spre seară, Rămase-acolo parcă de-astă-toamnă“ (Primăvara). Perceperea citadinismului în astfel de tonalitate se înscrie la Philippide într-
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
are un "caracter pregnant popular" (p. 35), care explică și puținătatea atestărilor sale în textele scrise ale limbii vechi. Sufixele în discuție sînt folosite mai ales pentru a forma verbe de la interjecții și onomatopee (-ui: a țistui, a dudui, a hurui; -ăi: a țopăi, a zumzăi; -îi: a bîzîi) și de la substantive (a biciui, a părui, a chefui; a scripcăi). Originea lui -ui e slavă, a lui -ăi mai incertă, dar una dintre ipotezele etimologice merge în aceeași direcție. E interesant
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
alege, fără greș, și cîte o mică victorie, care te scapă de marile întrebări. Nu e timp pentru ele. Nu vreau (iată!) să mă gîndesc ce se-ntîmplă la tot mai rarele gîlceve ale minții cu sufletul unde, dacă prima nu huruie în gol, al doilea își exhibă chinurile. Puse în pagină, cu anume exaltare a stilului, stîrnesc mai mult mefiență, decît cutremure. Zic asta deși cartea din fața mea e subliniată în trei culori. Însă a te recunoaște în cuvinte nu-i
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
se plantează, în locul gazonului de altădată, iederă sau ienuperi, să nu mai trebuiască să tunzi iarba o dată pe săptămână cu cositorile alea antice și de demult. Unii își atașau o funie la cositoare și o lăsau să alunece la vale huruind, după care o trăgeau înapoi. Stând la volan, Rabbit zâmbește când își aduce aminte de vechile cositori cu mânere de lemn și de vecinul lor metodist, de mult răposat, de pe Jackson Road, cu care mami se ciondănea din cauza că tundea
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
în intimitate îi spun, răsfățând-o, franțuzoaica.) în trafic, în primele săptămâni, la fiecare o sută de metri intram în panică, având impresia că i s-a oprit motorul. De ce? Pentru că nu-l auzeam. înainte avusesem o Dacia 1310 care huruia și zdrăngănea, zgâlțâindu-se din toate încheieturile, astfel încât simpla ei înaintare părea o acțiune eroică. "Franțuzoaica" este cu desăvârșire silențioasă; trebuie să-mi încordez auzul ca să-mi dau seama dacă motorul ei funcționează. Și funcționează întotdeauna, în afară de cazurile în care
Merci, Renault! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14802_a_16127]
-
mort./ Dintre mucarnițele stinse te auzeam cum rîzi la decalog,/ ți se spunea La Malcontenta,/ țineam pumnalul pe inimă și poruncă aveam să-ți iau viața./ Dar cînd să ucid leoaica de catifea,/ pielea începu să-mi plesnească, gura să huruie,/ biserica-ntreagă se zguduia,/ căci venea de sub lagună,/ mireasma femeii de doge, nebună./ Aveai un singur sîn de tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră preț zeiesc pe carnea ta./ Din păr, cerșetoarele aveau să-mpletească o rochie de mireasă,/ din
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
am căzut Cu toată venirea pe lume, Cu tot ce încă nu a venit. Mi se arată locul beat, Fără somn, numai viață somnambulă. Merg către mine însumi pe o streașină ce nu mă poartă, Merg pe acolo pe unde huruie vântul Ce știindu-mă fără nimeni pe lume Mă pune într-un vis sigur. Se arată împerecheat cu sabia Și inima se bate pe tăiș. Frăgezimea victoriei îl pândește înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
Petru Cârdu L-am văzut pe Cioran pe bicicleta blindată huruie între două claruri de lună violete înainte - înapoi pedalează spre Dumnezeu în care ar vrea să creadă dar numai ca un exilat în singurătatea nopții Am zărit mâna celui care așterne clarul de lună în tabloul lui Francis Bacon de pe
Bicicleta Cioran by Petru Cârdu () [Corola-journal/Imaginative/6351_a_7676]
-
singur șade la o masă joasă. pe tăblia de brad vin și pleacă o falcă de taur cincizeci de biter și un poem: jumătate la Tosca jumătate Sîngeorz. de la gât în jos, omul e de ponegrit iar în cap îi huruie neîncetat o betonieră. deunăzi o copilă precoce l-a pândit între cărți. o pasăre înfricoșată i s-a pus dinainte omul a trebuit mânios să o alunge. de acum era sigur: când ea va reveni, toate vor fi sub zăpadă
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]