333 matches
-
într-un zumzet babilonic de limbi străine, muzică de tot felul, care s-auzea și răzbătea, fie de la microfoanele din pereții aeroportului fie, mai ales de la aparatele de radio portabile ale călătorilor. Și, peste toate, se suprapunea la scurte intervale, huruitul metalic, ca un scrâșnet satanic, al aeronavelor ce decolau sau aterizau, aproape permanent. Arhitectura ultramodernă a acestui uriaș aeroport, construcțiile diverse și liniile lor îndrăznețe, încăperile numeroase și multiforme, care deserveau deopotrivă zeci și zeci de linii aeriene și făceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ajungând până la colțul unde Își amintea că era poarta acelei abații infernale. Dar un horcăit dinapoia uneia dintre oglinzi Îl reținu, Împietrindu-l de frică. În centul octogonului, o pată de umbră arăta că acolo se deschisese un hău. Un huruit părea să vină de jos, ca și când niște pilaștri uriași ar fi Început să se prăbușească, târând după ei o gloată urlătoare. Se apropie de acea poartă. Din bezna vârtejului se ivea o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui. Iar Comuna Își storsese din cămară și ultimul bănuț ca să Îi angajeze, trândavi afurisiți. Într-acestea, un huruit neașteptat curmă liniștea. Ceva se fărâma În vârful turnului, ca și când cineva Începuse să demoleze partea de sus. Mai Întâi, un nor de praf se umflă În Înalt, Începând apoi să coboare Încet-Încet. Apoi, Însoțită de o serie de trosnete, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se scoale din somn. El din contră; vara cel puțin adora să iasă din casă cu cafeaua în față și ediția de dimineață a ziarului sub braț. Ne întorceam la magazie ca să primim camioanele cu ziare care veneau cu huruit pe alee, rupând frunze, cu golănași agățați de bara din spate (să te cațeri acolo era o parte necesară din evoluția lor spre golănie, la fel ca și o vizită la casa de corecție sau cursele cu mașini furateă, lepădând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și în faptul că eram niște Atlași în acest angrenaj, șezând sub podele, ascultând cum se îndoaie dușumeaua sub greutatea sutelor de oameni care se perindau pe acolo, cu orga de la cinema care se agita și respira vis-à-vis și cu huruitul care se cobora până la noi de la tramvaiele de pe Chicago Avenue - în timp ce pâcla cu pieliță sângerie a zgurii aduse de vânt și contururile înnegrite ale clădirilor cu cinci etaje se înălțau în semiîntunericul orb și nordic din explozia de Crăciun din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o părere, căci roșul sângelui arăta negru. M-am simțit îngrozitor de nenorocit să-l văd în starea asta. Mașina de poliție a trecut și am pornit cu camionul la pas legănat, vreo douăzeci de oameni stocați gleznă lângă gleznă în spatele huruitului negru și tare pe care-l scotea motorul. Vremea era urâtă; în primul rând pentru că ploua, în al doilea rând pentru că umezeala era adusă de vânt înăuntru, care crea un abur de la corpurile omenești dinăuntru asemănător cu cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ghitară în microfon - niște fetișcane și niște băieți cu pantaloni scurți, care nu atingeau încă podeaua când stăteau pe scaun, iar sunetele care acopereau strada - foarte rece în acea seară, după ce ninsese - și corzile ghitărilor țipau încă mai puternic decât huruitul competitiv al tramvaielor, foarte vechi pe linia aia, care treceau făcând un vacarm îngrozitor. Doctorul n-a încercat să prezinte situația în roz - era prea indiferent până și pentru asta. Nu era poate un om cu inimă de piatră, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ascultă, vrei să mă faci să mă înfurii sau chiar să te urăsc, dar nu pot. Ia asta drept un cuvânt binevoitor și, te rog, pleacă. Oh, fii blestemat, fii blestemat, fii blestemat! Ieși afară! strigă John Robert, ridicându-se. Huruitul apei acoperise ciocănitul timid al părintelui Bernard, care se află la ușă. Bătuse de două ori, apoi intrase. Văzu, și înțelese pe dată, sfârșitul bătăliei dintre George și Rozanov. Rozanov repetă, pe un ton mai liniștit: — Ieși afară, pleacă! George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai teribilă emoție. În față, ca la vreo sută de metri distanță, către gardul dărăpănat al Uzinelor "1 Mai", se propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni... Ceea ce-mi aduce bine aminte gândește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se Întîmplă? Poate că era mai bine să-l fi ascultat pe locotenentul Stanca și să ne fi Întors În baterie cînd ne-a ordonat! Motoare de mașini grele ne torc pe la urechi, voci unduiesc din depărtare, se aude un huruit intens a cărui sursă rămîne un mister - Îmi vine greu să cred că avioanele pot să zboare În condițiile astea; sîntem ca niște spectre care nu se pot Întrupa În lume. Poate că multe din aceste mașini au trecut prin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văzu tot mai mică, la urmă abia cât un punct, după care dispăru, dincolo de dunga orizontului. 2. Rezemat cu coatele de geamul deschis, aflat pe coridorul vagonului, priveam câmpia a cărei liniște secretă n-o mai puteam asculta, acoperită de huruitul de fier al roților ce scrâșneau sacadat de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena acum o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce-i urmau, o înaintare grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
schimb, se pregăteau să-i Întâmpine pe drumeții ce se apropiau În carul lor. Oamenii erau atât de nerăbdători, că se prefăceau a nu și-ar fi dat seama că nu auziseră nicidecum bocănit de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să-și schimbe culoarea. Pe măsură ce Tușa Își Întețea truda, toate se dezghiocară din locurile lor, Învârtite ca aluatul din căpistere. Pământul se văluri, Își Încrâncenă scoarța, repezi copacii cu vârfurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
emis de Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției Republicii Umaniste Vandana -, temerile au crescut. Cu atât mai mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
a înțeles că în general eficința maximă se obține la sursă. Elementele mașinii sunt astfel concepute încât în timpul funcționării nivelul sonor rezultat să fie minim. Inginerii mecanici au găsit soluții ingenioase pentru diminuarea zgomotului produs de motoare, cauciucurile pneumatice înlătură huruitul roților pe pavaj, utilajele sunt dotate cu fundații și structuri amortizoare de vibrații. Uzinele americane producătoare de transformatoare electrice gigant au construit o imensă “cameră surdă” unde cercetările și măsurătorile se pot realiza pe scară reală. Cu toate că prin natura lor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bejan Domnica, Carp Costică () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92824]
-
cu trimiteri evidente la Apocalipsa Sfântului Ioan. Vidarea ori ocultarea semnificației sunt „metodele” proprii scrierii (și receptării) discursului poetic apocaliptic, care pare să-și revendice retorica profețiilor biblice: „ca o suliță privirea mea/ străpunge versete de spini// simt lumina și huruitul mecanismelor/ apocalipsul mărșăluiește în pustiu.” SCRIERI: Călăuza, pref. Nicolae Manolescu, Botoșani, 2000; Solaris, București, 2002; Hidden death, hidden escape, New York, 2003; Ochiul miriapod, București, 2003. Repere bibliografice: Gellu Dorian, Liviu Gergescu, CL, 2000, 5; Ana Maria Popescu, „Călăuza”, OC, 2000
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
câinele dormea dus. Se avântă în interiorul piramidei, dar nici nu făcu doi pași și de sus căzu vertiginos cuțitul de piatră al unei ghilotine. Se aruncă fulgerător înainte. Pericolul trecu. Inima-i palpita zgomotos. Mergea mai departe, când auzi un huruit asurzitor. O placă enormă se mișca în fața sa, descoperind neantul fără de sfârșit al unui abis monstruos de unde ieșeau flăcări de foc roșii-portocalii. Mai avu timp să se agațe de mânerul de bronz al lespedei capacului, căzând rapid cu picioarele în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce nu putea fi cuprins cu ochii. Mirosul de grizu, făcea inoperabil laserul. Magicianul colaboră cu cristalele, apelând la entitățile astrale: -Aeresiți și asanați. Se stârni un vânt puternic care acționa ca un aspirator-refulator scoțând gazul morții în exterior. Cu huruit puternic placa de granit care avea rol de vană s-a deschis, prin care apa lacului subteran s-a scurs în marele fluviu exterior. Drumul era deschis. După câteva sute de pași, au dat într-o sală imensă cu pereții
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Spectrul vibrațiilor sonore este generat de variate surse din natură: sunetele vorbirii și muzicii, foșnetul frunzelor și șuieratul vântului, bubuitul tunetului, glasul păsărilor și strigătele animalelor, bătăile ploii și ale valurilor mării, zgomotele motoarelor, vehiculelor, căderii pietrelor și ruperii lemnelor, huruitul stâncilor prăbușite, sunetele cornului de vânătoare sau al tam-tamului ca mijloc de comunicație și multe altele. Raportat la scara speciei, individul este o microparticulă Îndeplinind, astfel, condițiile unei realități cuantice. De asemenea, observațiile fizicienilor potrivit cărora În lumea sub cuantică
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice soneria Europei țipînd fals”, „huruitul roților În beznă”, cinematograful și afișele luminoase, rotativele imense ale tipografiilor, sondele de petrol, zgomotul trenurilor și „serenada mașinilor de scris”, telefonia, Întregul „concert urban”, uzinele, compartimentele de „transatlantic”, „mările din sud” etc. pătrund firesc În ecuația imaginii, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu sînge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul Întîmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților În beznă / și nebunia ca un noroi pînă la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică În nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. / Abstract surîsul. VÎntul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, În apă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
țîțÎnile bine unse”; apoi, „colegul de bancă” cu „fața parcă mai limitată În spațiu”, „rostind o sentință”, „camarazii [care] Își făureau lanțurile utile”; În sfîrșit, „viața care grohăia Între rufele Întinse, Între dosarele civilizației”, „cîrdurile de rațe sălbatice ale nopții”, „huruitul magazinelor Încuiate” etc. - aparțin acestei arii negative, căreia i se opune radical suita de figuri ale luminozității și prospețimii spirituale a Poetului: din nou dimineața, cu un refren ce ritmează, din loc În loc, structura de ansamblu a poemului („Alergam cu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lanțurilor sîngelui” zăngănind „În Închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lînced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
înainte de cutremur ca “prevestitori biologici” de seism. Multe viețuitoare (animale, păsări etc.) pot detecta sunete și mișcări ale scoarței terestre și chiar ale “măruntaielor” pământului care nu pot fi percepute de cea mai modernă aparatură seismologică, simțind și auzind un huruit subteran cu mult înainte ca pământul să se cutremure. Înainte de anul 1835, înainte ca orașul chilian Talcuhuana să fie distrus de cutremur, cîinii fugiseră din zonă, iar când Riviera franceză a fost zguduită de un seism catastrofal, în 1837, toți
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
transferare aproape integrală a vieții pe o scenă, cea a poemului: "mă amestec în conflictul dintre rațiune și sentiment/ fluierând tot/ nelăsând eroina să piară/ între tatăl contrareformat/ și logodnicul cam hughenot,/ (...) la glezna mea dreaptă lanțul cauzal/ scoate un huruit de zi mare,/ pesemne că poemul înaintează greu,/ metru cu metru/ casă cu casă...", Epilog. La Geo Dumitrescu, fraza comună, care răsună pe străzi sau în cafenele, în berării, se repetă obsedant, în jurul ei se construiește câteodată un text întreg
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]