200 matches
-
Praga, așa-numitul utraquism, care presupunea obligația credincioșilor să primească împărtășania în ambele feluri ("sub utraque specie"). Această dogmă a devenit cuvântul de ordine al husiților moderați, utraquiști sau calixtiniți (de la cuvântul latinesc "calix" - potir), în cehă "kališníci" (de la "kalich"). Husiții radicali au devenit cunoscuți drept taboriți (în cehă "táborité"), de la numele orașului Tábor, sau orfani ("sirotci"), nume adoptat după moartea conducătorului lor militar, Jan Žižka. Influențat de fratele său Sigismund, regele Wenceslaus al IV-lea al Boemiei s-a străduit
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
táborité"), de la numele orașului Tábor, sau orfani ("sirotci"), nume adoptat după moartea conducătorului lor militar, Jan Žižka. Influențat de fratele său Sigismund, regele Wenceslaus al IV-lea al Boemiei s-a străduit să suprime mișcarea husită. Un anumit număr de husiți conduși de Nicolas Hus, (nu există nicio legătură de rudenie cu Jan Hus) a părăsit Praga. Ei au participat la întâlniri în diferite părți ale Boemiei, în special în Sezimovo Usti , aproape de locul unde avea să fie fondat, în scurtă
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
nicio legătură de rudenie cu Jan Hus) a părăsit Praga. Ei au participat la întâlniri în diferite părți ale Boemiei, în special în Sezimovo Usti , aproape de locul unde avea să fie fondat, în scurtă vreme. orașul Tábor. În timpul acestor întâlniri, husiții denunțau cu tărie politica lui Sigismund, îndemnând populația să se pregătească de război. În ciuda plecării din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
în special în Sezimovo Usti , aproape de locul unde avea să fie fondat, în scurtă vreme. orașul Tábor. În timpul acestor întâlniri, husiții denunțau cu tărie politica lui Sigismund, îndemnând populația să se pregătească de război. În ciuda plecării din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan Zelivsky a traversat străzile Pragăi, antihusiții au aruncat cu pietre de la fereastra primăriei în demonstranți. Husiții conduși de Jan Žižka
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
din oraș a multor husiți de frunte, tulburările din Praga nu au încetat. Pe 30 iulie, când o procesiune husită în frunte cu preotul Jan Zelivsky a traversat străzile Pragăi, antihusiții au aruncat cu pietre de la fereastra primăriei în demonstranți. Husiții conduși de Jan Žižka i-au aruncat de la aceeași fereastră, în stradă, pe primarul și pe consilierii care instigaseră atacul cu pietre. La aflarea veștilor, regele Wenceslaus a făcut un atac de apoplexie și a murit câteva zile mai târziu
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
dus la reizbucnirea tulburărilor în Praga și în aproape toate zonele Boemiei. Mulți credincioși catolici, majoritatea germani, din cauza faptului că rămăseseră credincioși papei, au fost alungați din orașele Boemiei. În Praga, în noiembrie 1419, au avut loc lupte grele între husiți și mercenarii pe care regina Sofia (văduva regelui Wenceslaus și regent după moartea soțului ei) îi strânsese în grabă. După ce o bună parte a orașului a fost distrusă de lupte, a fost proclamat un armistițiu la 13 noiembrie. Nobilii, care
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
acest aranjament, a plecat din Praga și s-a retras la Plzen. De aici el a plecat mai departe în sudul Boemiei, iar după ce a înfrânt forțele romano-catolice la Sudomer (25 martie 1420), în prima bătălie de poziții a războiului husit, a ajuns la Usti, un mai vechi loc de întâlnire al husiților. Cum nu se simțea în siguranță aici, Žižka s-a mutat în așezările husite nou înființate, numite cu numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
De aici el a plecat mai departe în sudul Boemiei, iar după ce a înfrânt forțele romano-catolice la Sudomer (25 martie 1420), în prima bătălie de poziții a războiului husit, a ajuns la Usti, un mai vechi loc de întâlnire al husiților. Cum nu se simțea în siguranță aici, Žižka s-a mutat în așezările husite nou înființate, numite cu numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care, spre deosebire de utraquiști, recunoșteau numai două scramente - botezul și frângerea pâinii - și respingeau
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
a războiului husit, a ajuns la Usti, un mai vechi loc de întâlnire al husiților. Cum nu se simțea în siguranță aici, Žižka s-a mutat în așezările husite nou înființate, numite cu numele biblic Tábor. Tabor a devenit centrul husiților radicali, care, spre deosebire de utraquiști, recunoșteau numai două scramente - botezul și frângerea pâinii - și respingeau cea mai mare parte a ceremoniei religioase romano-catolice. Organizarea ecleziastică a Taborului avea în anumite privințe un caracter puritan, iar conducerea locală a fost stabilită pe
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
un caracter puritan, iar conducerea locală a fost stabilită pe baze democratice. Au fost aleși patru "hejtmané" - (hatmani) - unul dintre ei fiind Žižka, și a fost instituită o disciplină militară strictă. Funcție de terenul pe care urma să se dea luptele, husiții pregăteau corespunzător carele pentru luptă, formând patrulatere sau cercuri. Carele erau legate între ele la nivelul roților cu ajutorul lanțurilor și erau poziționate cu colțurile unul lângă altul în unghi, astfel încât caii să poată fi ușor înhămați în caz de nevoie
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
de care era săpat un șanț. Echipajul fiecărui car era format din 18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu tiruri de artilerie. În ciuda preciziei reduse, artileria medievală producea pierderi grele inamicului
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu tiruri de artilerie. În ciuda preciziei reduse, artileria medievală producea pierderi grele inamicului în cazul tragerilor de aproape. Pentru a evita creșterea pierderilor, cavalerii în armură trebuiau să atace. Infanteriștii
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
pentru a-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
-și slăbi inamicul. Trăgătorii ținteau la început caii, cavalerii în armuri greoaie fiind mult mai vulnerabili odată descălecați, în plus, mulți călăreți fiind uciși în momentul prăbușirii calului. De îndată ce atacul cavaleriei era stopat și moralul atacatorilor scădea, infanteriștii husiți contraatacau. Husiții năvăleau din spatele carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără cai, pradă
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
carelor, în special a celor de pe flancuri, atacând violent inamicul. Inamicul era prins între atacurile de pe flancuri ale infanteriștilor și focul artileriei din patrulaterele de care. Urma retragerea cavalerilor, care-și lăsau în urmă camarazii fără cai, pradă sigură a husiților, care în scurtă vreme și-au câștigat o reputație sumbră de războinici care nu iau prizonieri. După moartea fără urmași a fratelui său Wenceslaus, Sigismund a avut pretenții la coroana Boemiei, deși în acel moment și mai târziu de altfel
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
era o monarhie ereditară sau electivă. Sigismund, un catolic convins, a primit fără nicio problemă sprijinul Papei Martin al V-lea, care a emis o bulă papală pe 17 martie 1420, prin care proclama organizarea unei cruciade "pentru distrugerea wycliffiților, husiților și altor eretici din Boemia". Sigismund, însoțit de mai mulți prinți germani, în fruntea unei armate cruciate, a sosit în fața Pragăi pe 30 iunie. Cruciații veneau din toate țările Europei, mulți dintre ei fiind doar aventurieri atrași de perspectiva jafurilor
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
trupelor imperiale. Cetățenii praghezi au asediat Vysehradul și, pe la sfârșitul lunii octombrie 1420, garnizoana imperială era pe punctul de a se preda, datorită epuizării stocurilor de alimente. Sigismund a încercat să vină în sprijinul asediaților, dar a fost învins de husiți pe 1 noiembrie, în bătălia de lângă satul Pankrác. Castelele Vysehrad și Hradcany au capitulat și, în scurtă vreme, aproape întreaga Boemie era sub controlul husiților. Disensiunile dintre diferitele facțiuni i-au împiedicat pe husiți să exploateze la maxim victoria lor
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
de alimente. Sigismund a încercat să vină în sprijinul asediaților, dar a fost învins de husiți pe 1 noiembrie, în bătălia de lângă satul Pankrác. Castelele Vysehrad și Hradcany au capitulat și, în scurtă vreme, aproape întreaga Boemie era sub controlul husiților. Disensiunile dintre diferitele facțiuni i-au împiedicat pe husiți să exploateze la maxim victoria lor. La Praga, preotul demagog Jan Želivský a avut pentru o vreme autoritate nelimitată asupra claselor de jos și a târgoveților. Mișcarea egalitaristă din Tabor a
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
asediaților, dar a fost învins de husiți pe 1 noiembrie, în bătălia de lângă satul Pankrác. Castelele Vysehrad și Hradcany au capitulat și, în scurtă vreme, aproape întreaga Boemie era sub controlul husiților. Disensiunile dintre diferitele facțiuni i-au împiedicat pe husiți să exploateze la maxim victoria lor. La Praga, preotul demagog Jan Želivský a avut pentru o vreme autoritate nelimitată asupra claselor de jos și a târgoveților. Mișcarea egalitaristă din Tabor a așa-numiților adamiți a fost înăbușită cu asprime de
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
s-a bucurat de o perioadă de liniște, când prințul Sigismund Korybut al Poloniei, nepotul regelui Vladislav II Iagello, a fost înscăunat regent al Boemiei. El fusese trimis aici de marele duce al Lituaniei, Vitold, care primise o cerere de la husiți să acepte coroana Boemiei. Autoritatea regentului a fost recunoscută de nobilii utraquiști, de praghezi și de taboriții moderați. Sigismund Korybut a rămas pentru puțin timp în fruntea Boemiei, fiind rechemat în Lituania, după o înțelegere între Vladislav II Iagello și
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Boemiei, dar încercările sale au eșuat. În ciuda eforturilor monarhilor lor, polonezii și lituanienii nu s-au arătat deloc dornici să-i atace pe boemienii cu care se simțeau înrudiți. Germanii au fost împiedicați de neînțelegerile interne să intervină uniți împotriva husiților. Regele danez, care sosise în Germania în fruntea unei armate importante, nu a dorit să participe singur la luptă și s-a intors în țară. Husiții, care nu se mai simțeau amenințați din nicio parte, au invadat Moravia, unde majoritatea
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
se simțeau înrudiți. Germanii au fost împiedicați de neînțelegerile interne să intervină uniți împotriva husiților. Regele danez, care sosise în Germania în fruntea unei armate importante, nu a dorit să participe singur la luptă și s-a intors în țară. Husiții, care nu se mai simțeau amenințați din nicio parte, au invadat Moravia, unde majoritatea populației le era favorabilă. Husiții, paralizați din nou de disensiuni interne, au fost nevoiți să abandoneze în scurtă vreme Moravia. Orașul Hradec Králové, care era sub
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
în Germania în fruntea unei armate importante, nu a dorit să participe singur la luptă și s-a intors în țară. Husiții, care nu se mai simțeau amenințați din nicio parte, au invadat Moravia, unde majoritatea populației le era favorabilă. Husiții, paralizați din nou de disensiuni interne, au fost nevoiți să abandoneze în scurtă vreme Moravia. Orașul Hradec Králové, care era sub controlul utraquist, a îmbrățișat doctrina taboristă și a cerut ajutorul lui Žižka. După o serie de victorii ale taboriților
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
Žižka. După o serie de victorii ale taboriților în anii 1423 și 1424, facțiunile husite au făcut pace printr-un tratat semnat pe 13 septembrie 1424, în satul Liben, lângă Praga, (în zilele noastre cartier al capitalei cehe). În 1426, husiții au fost atacați din nou de dușmanii externi. În luna iunie, armata husită de sub comanda lui Prokop cel Mare, (care preluase comanda taboriților după moartea în 1424 a lui Žižka), și a lui Sigismund Korybut, care revenise în Boemia, au
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]