274 matches
-
care se reactualizează marile mituri urbane de la origini (mândria deșartă din Babel, corupția Babilonului, perversiunea Sodomei, puterea Romei, distrugerea Troiei, moartea din Iș și revelația din Ierusalim). În fine, acest "super-oraș" este pe măsura "lipsei de măsură a super-eroului", cu hybris-ul său, "placă turnantă a lumii capitaliste, câmp de luptă, punct strategic geo-politic" și cadrul ideal pentru aventuri eroico-războinice. Sub influența benzilor desenate devine "decorul unei reinvestiții imaginare în care fantasticul pune stăpânire pe acest decor și acoperă realul", vehiculând
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din Azilul de noapte de Maxim Gorki, protagoniștii - Nastasia, Vulpașin -, firi aprige, pasionale, având ceva din hybrisul eroilor tragediei antice, sunt doborâți și în același timp înălțați prin suferință, eroina impresionând și datorită purității sufletești. Simțul progresiei pare a fi însușirea de căpetenie a dramaturgului, care într-un bine susținut dozaj injectează în text, odată cu fiorul tragic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
decât când a fost "spus" ceea ce este, uneori chiar atunci când s-a spus ceea ce ar trebui să fie. În seara uneia dintre plimbările meditative în valea "Clarée", unul dintre acele locuri rare care scapă devastării unei societăți în luptă cu hybris-ul faustian, un bătrân din sat explică, surprinzător, că acest mare râu de munte a fost redus la rolul de afluent al unui pârâiaș, care venea dintr-un defileu vecin, Durance. Povestea bătrânului este întărită de cele mai vechi documente
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
genele necesare pentru a supraviețui în acest univers halucinant, ci trebuie format; format prin educație, de-a lungul întregii vieți, prin valorificarea integrală a tuturor posibilităților sale de formare. Este vorba, în mod clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această perspectivă pedagogică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
neglijat care conține - în termeni alegorici - cea mai elevată concepție despre curriculum dintre câte s-au formulat vreodată. Faptul că Socrate considera că procesul maieutic curricular se negociază cu zeii rămâne și astăzi valabil; iar modestia lui Socrate, comparată cu hybris-ul pedant al specialiștilor contemporani în curriculum educațional, nu poate decât să ne lase muți de uimire. Dar textul care urmează ar putea fi citit și în registrul eironeia, socratică și ea. Și, bineînțeles, gândul socratic trebuie înțeles mutatis mutandis
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zeii nu lovesc oamenii fără motiv, atâta vreme cât muritorii nu transgresează limitele modului lor de existență. Dar e greu să nu încâlci limitele impuse, căci idealul omului este "excelența" (arete). Or, o excelență excesivă riscă să trezească orgoliul nemăsurat și insolența (hybris), ceea ce i s-a întâmplat lui Aiax, când s-a lăudat că va scăpa de moarte în ciuda zeilor, și a fost zdrobit de către Poseidon (Odiseea, 4, 499-511). Hybris-ul provoacă o nebunie temporară (ațe), care "orbește" victima și o mână
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
arete). Or, o excelență excesivă riscă să trezească orgoliul nemăsurat și insolența (hybris), ceea ce i s-a întâmplat lui Aiax, când s-a lăudat că va scăpa de moarte în ciuda zeilor, și a fost zdrobit de către Poseidon (Odiseea, 4, 499-511). Hybris-ul provoacă o nebunie temporară (ațe), care "orbește" victima și o mână către dezastru 32. Aceasta înseamnă că hybris-uși consecința lui, ațe, sunt mijloacele prin care se realizează în unele cazuri (eroi, regi, aventurieri etc.), moira, partea de viață dată
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
respecte o anumită dike. 32 Când Herodot (I, 32) pune să i se spună lui Solon: Știu că divinitatea este supusă invidiei și nestatorniciei", el critică mai ales neinteligența acelora care își uită condiția umană și se lasă dominați de hybris. Zeus și religia greacă profita de tot ceea ce poate da prezentul; tinerețe, sănătate, bucurii fizice sau prilejuri de a ne ilustra virtuțile. Aceasta este lecția lui Homer: să trăiești, total, dar nobil, în prezent. Desigur, acest "ideal" apărut din disperare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Acteon o asaltează pe Artemis, Ixion o atacă pe Hera etc.) și nu șovăie în fața faptei sacrilege (Ajax o atacă pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe Cassandra lângă altarul Atenei, Ahile îl doboară pe Troilos în templul lui Apollon). Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu armele pe zeii Helios și Okeanos). Dar Herakles este eroul perfect, "eroul-zeu" cum îl numește Pindar (Nemeienele, 3, 22). Într-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Aceste fărădelegi și ofense arată un hybris nemăsurat, trăsătură specifică naturii eroice (cf. § 87). Eroii îi înfruntă pe zei ca și cum aceștia ar fi egalii lor, dar hybris-ul lor este, mereu, necruțător pedepsit de către olympieni. Numai Herakles își desfășoară nepedepsit hybris-ul său (când îi amenință cu armele pe zeii Helios și Okeanos). Dar Herakles este eroul perfect, "eroul-zeu" cum îl numește Pindar (Nemeienele, 3, 22). Într-adevăr, el este unicul erou care nu are nici mormânt, nici rămășițe umane; el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
învingător; spre deosebire de Ghilgameș 48 Vezi, de asemenea, M. Eliade, Le mythe de l'eternel retour, cap. I. 49 Chiar Herakles; vezi sursele la A. Brelich, pp. 235 sq. Olympienii și eroii (cf. § 23) și de anumiți eroi greci, care în pofida hybris-ului lor nemăsurat au eșuat în eforturile lor către "nemurire". Figuri comparabile eroilor greci se reîntâlnesc și în alte religii. Dar numai în Grecia structura religioasă a eroului și-a găsit o expresie atât de perfectă; numai în Grecia eroii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
București, 1993; Edi tura Polirom, Iași, 2004; Editura Art, București, 2009 Iris Murdoch, Vlăstarul cuvintelor, Editura Eminescu, București, 1981; reeditare sub titlul Fiul cuvintelor, Editura Polirom, Iași, 2003 Douglas Reeman, Bătălie în adâncuri, Editura Meridiane, București, 1981; reeditare Editura Condor Hybris, București, 1993 John Cowper Powys, Cercul nebunilor, Editura Uni vers, București, 1982; reeditare Editura Vivaldi, București, 1992; Editura Humanitas Fiction, București, 2009 Iris Murdoch, Marea, marea, Editura Eminescu, Bu curești, 1983; reeditare Editura Polirom, Iași, 2003 Lawrence Durrell, Clea, Mountolive
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
o situație dezavantajoasă. Soluția autoexilului părea mai convenabilă pentru amândoi. Nu m-a eliminat fizic, ci m-a șters din memoria colectivă. El e sigur că eu nu voi mai exista în istorie nici măcar ca amintire. Dar dacă nu greșește? Hybris E dificil să trăiești fără să fii lovit de invidia celorlalți. Pentru a te eschiva, mai presus de orice, e necesar să încetinești ritmul vieții. Să devii slab. Să nu ieși în evidență în nimic din ceea ce faci. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lovit de invidia celorlalți. Pentru a te eschiva, mai presus de orice, e necesar să încetinești ritmul vieții. Să devii slab. Să nu ieși în evidență în nimic din ceea ce faci. Nu trebuie să-ți forțezi destinul. Altfel sfârșești în hybris. Imperativ zalmoxian Alege increatul! Impotență Căzusem într-o stare de totală apatie amoroasă. Mi se întâmpla asta des până și cu Corinna. Mă întâlneam cu ea, în fiecare joi, într-o vilă aristocratică (martoră a celor mai ațâțătoare aventuri erotice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
drepți dintre traci, îl venerează ca pe o divinitate omenească. Se presupune că lui Dionysos i-a fost hărăzit mormântul printre oameni și că el s-a întors de dincolo de mormânt ca să aibă, ca și Zalmoxis, o nouă viață. Metamorfisme Hybris-ul nu e deloc tolerabil: nu trebuie urmărită cu tot dinadinsul răsturnarea ordinii cosmice. Cei care fac astfel de încercări sunt metamorfozați și transformați în broaște, în păsări, în porci, boi sau pești. Adesea, ființele omenești sfârșesc prin a deveni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Soarele și luna narează tragedia unei fete ce se sinucide, ca să se apere de efectele malefice ale unei posibile legături incestuoase cu fratele ei, soarele, care, cu toate împotrivirile și probele impuse, o cere insistent în căsătorie. Soarele comite un hybris, încălcând o cutumă a colectivității, dar și fata depășește măsura îngăduită condiției ei de muritoare, îndrăznind să-și ia singură viața. Ca s-o pedepsească, demiurgul o metamorfozează mai întâi în mreană și apoi în astrul nocturn. Acum cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
trăiești” în veșnicia goală, unde totul e absolut neschimbat. Cucerirea nemuririi - a condiției arhetipale - nu generează, prin urmare, altceva decât dorința de a recupera limita condiției efemere. Eroul alege să trăiască în ciclul Marii Reîntoarceri și refuză nemurirea - iată un hybris surprinzător! Dar asta se-ntâmplă numai după ce a ajuns să-și atingă ținta cognitivă. Geții acceptă cu mare seninătate realitatea morții. Potrivit preceptelor propovăduite de Zalmoxis, să trăiești înseamnă să mori. Să nu mori, înseamnă să nu trăiești. Deci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mă sustrag opresiunilor mondenității și sterilității. Roma mă constrângea la o micșorare continuă a puterilor eului, consumându-mi toate energiile creative pe traseele banalității zilnice, pe care nu puteam să obțin decât victorii efemere, în saloanele literare sau în alcovuri. Hybris E moartă. Acum știu. Adevărul mi-a apărut dinaintea ochilor cu repeziciunea unui fulger. Aia a preferat să se sinucidă decât să se mărite. Eu nu știu cum să mai continui acest jurnal. Mă scufund în întuneric. Sunt pustiu. Degradare În dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mânuirii lor de către un deplin cunoscător al capacităților acestora de exprimare. Nu mai puțin supuse regulilor retoricii sunt articolele doctrinare aici analiza se face pe Icoane vechi și icoane nouă, în care "polemica împotriva liberalilor capătă accente dionisiace, ținând de hybris". Sunt urmărite, deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pasaj din Retorica lui Aristotel, Moulinier notează: „hamartemata sunt greșelile comise din calcul, dar fără nici o răutate, În timp ce adikemata implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
implică și calcul, și răutate; atychemata nu comportă nici calcul, nici răutate”. În context grecesc precreștin, greșeala nescuzabilă, penală se numește hybris: orgoliu al omului și rătăcire dorită de zei. Aceștia din urmă sunt posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
posedați de phthonos, „gelozie” față de muritori. Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia, „păcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Hybris este tentația permanentă a ființei umane de a transgresa limita impusă de Însăși natura sa muritoare, tinzând la statutul zeilor. Componenta pozitivă este eroismul. Spre deosebire de hamartia, greșeală Întrucâtva pasivă, iresponsabilă, așa cum am văzut, hybris-ul este transgresiunea activă, deliberată. Hybris-ul subîntinde o noțiune tragică și juridică apropiată de aceea a „păcatului iremisibil/de neiertat”. În Noul Testament Accepția creștină a verbului este aceea, juridică și morală, de „a greși”, „a păcătui”. Substantivul hamartia, „păcat”, „greșeală” apare de șaizeci de ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pot transforma În „contrariul lor”, adică În norme veritabile care pot fi aplicate cu succes aceleiași „onorabile societăți”! Dacă nu poți altfel, dacă vrei și Îndrăznești un „destin aparte”, un „destin privat”, un destin „numai al tău”, dacă ai aroganța, hybrisul, de a te separa de mulțime și de norocul lor, provocând un altul, susținut doar de o confuză și persistentă credință În forțele proprii ce ar trebui să fie modelate din oțelul cel mai fin, cel mai rezistent, și numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]