271 matches
-
stabilită cât mai curând, trebuie să fie susținută de un cadru normativ etic. Doar cu puține norme etice de bază, ce au luat formă din clipa în care omul a devenit om, se poate îmblânzi aviditatea fatală a omului și hybris-ul lui. În acest context mă încred în contribuția importantă a Bisericilor, religiilor și țărilor. Speranța în unitatea Bisericii Sunt și rămân un membru loial Bisericii mele. Cred în Dumnezeu și în Cristos, nu cred totuși în Biserică. Îi refuz
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca și tatăl său se simte atras de dezechilibrul pe care-l reprezintă Anna cu coafura ei ŕ la garçonne și aerul pierdut-adolescentin, de inefabilul acestui rău. Doar în tragedia greacă o parte din virtuțile practicate în exces provoacă un hybris, un dezechilibru terifiant și subtil. Una din replicile esențiale din film este spusă pe final, când Stephen deposedat de tot ceea ce a avut, o zărește pe Anna fără să fie văzut pe un aeroport împreună cu fostul prieten și amant, Peter
Marți, oamenii sunt sparți, miercuri, oamenii sunt cercuri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7393_a_8718]
-
lemne) ar fi Iadul". Grăitoare ni se înfățișează împrejurarea că Șerban Foarță se arată stînjenit față de imaginea Indiei, colosală, bîntuită de stihii nedomolite, halucinantă, aproape, pentru d-sa, de coșmar: „O găsesc ganz andere, Iolanda. Totul pare, acolo, hiperbolă și hybris, «dezordine» și nemăsură, începînd cu vertijul numerelor mari și sfîrșind cu zeitățile hecatonchire sau care se repetă, în amfilade, pînă la delir. Să nu uit jungla. ". Succint: „Ca să preiau formula privitoare la Johann Wolfgang, a lui Rilke, «nu am organ
Regulă și de-reglare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6779_a_8104]
-
răzbunare, iar harponierul bizar, Fedallah, adus în secret de Ahab la bord, vorbește și el, profetic, despre iminenta moarte a echipajului, dacă nu se va depăși această virulență a căutării lui „Moby Dick"). Eroul melvillian suprapune uciderea mamiferului cu un hybris personal. Astfel, Ahab se manifestă, din unghiul eșecului final, mai degrabă ca o figură de tragedie. Monomania lui seamănă cu „încremenirea" mentală a personajelor clasice, pentru care destinul tragic se leagă întotdeauna de ideea unei captivități psihologice. Viziunea „subiectivată" a
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
un plural în -s specific idișului. Forma și sensul originar circulă încă, chiar pe internet găsindu-se în titlul "Vînzătorii de haloimăs, musical după Șalom Alehem", sau într-un citat din Andrei Codrescu ("Sper că nu este vorba nici de hybris, nici de haloimăs în faptul că găsesc atât de multe similitudini între mine și Victor Brauner", în Steaua, 1-2, 2007). Idișul a fost, de altfel, cel puțin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
și crud, al ruinării micii agoniseli domestice a consoartei. Politețea, formă de reținere a afectelor, de strunire a nervilor, n-ar îngădui așa ceva. Cusurul de a fi "măgar, violent și lipsit de manere" se desprinde, deci, păstrînd proporțiile, ca un hybris. Politețea e, tot la Caragiale, armă politică. Hrănindu-se din degenerescența alteia, punctualitatea. Toți trag de timp, sub domnia blajină a lui "trecute fix". În 25 de minute, politețurile se schimbă la peron, cu ŕ propos, constrînse de scurtimea vizitei
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
favoare a zeilor? Zei de piatră și baladă, libertini și neîndurați, veghind jocul, tot atît cît îl și strică. Exista, în lumea elenistică, onoarea secundară, ????, pe care o primeau așa-numiții, la Hesiod, oamenii de argint, eroii care păcătuiau prin hybris, decăzând jumătate de dreaptă, prin mândrie necontrolată, din statutul lor. O onoare, deci, în absența eroului, un premiu de consolare. În felul lui, Jocul secund este așa ceva. O scotocire în lumea de elemente din care ideea s-a dezghiocat. O
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
Katalin. Moartea ei nu oferă katharsisul așteptat, însă închide într-un fel cercul, Borlan și-a pierdut soția la care ținea, soția lui Gergely și-a pierdut soțul, Katalin Varga și-a pierdut viața, moartea reprezintă numitorul comun al unui hybris care antrenează toate aceste existențe străine una de alta. Există în film o serie de scăpări pornind de la scenariu, cifra care desparte momentul violului de cel al vendetei variază de la 7 ani la 10 ani, una din scene, unde bărbatul
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
dincolo de țărmurii Marii Inospitaliere, fusese de altminteri o tentație conștient resimțită încă demult, de bătrînul Herodot, cînd se aventura pe urmele lui Darius, în inexorabilul întinderilor scitice; cînd își despletea explorarea, ca să i se alăture monarhului trufaș, pe căile unei hybris dezlănțuite - căci Regele Regilor a ajuns, se pare, pînă la Yaros, pe Volga, cam unde aveau să se opreasă și alți invadatori, cîndva: la punctul de ruptură catastrofică numindu-se, peste milenii, Stalingrad. * Depărtări de ordinul mitului, boltindu-se misterios
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
numărul preferat de public, este o spectaculoasă cădere de la o înălțime amețitoare înfășurată într-o eșarfă, cădere care îi rupe trupul în două. Ne aflăm în plin absurd, grotescul invadează toate aceste nemăsurate trăiri. Personajele lui de la Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate, chipurile celor doi relevă o interioritate bulversată, contorsionată, convulsionată. Dintre toate instrumentele, trompeta este cea care anunță și triumful derizoriu, și strigătul de luptă, și melancolia proferată public a
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
în chip mistic și misterios, în uniunea teribilă a amândurora ca distrugător unic. Trebuie să recunosc, încheie naratorul, „că, oricât de multă compasiune aș simți pentru aglomerarea de nenorociri care îi distrusese viața, asta nu era decât un nenorocit de hybris - și nu hybrisul voinței sau al dorinței, ci hybrisul interpretării religioase fantastice și copilărești.” Dacă Umilirea din 2009, nu s-a bucurat, și pe bună dreptate, de recenzii prea elogioase, Roth revine în forță prin Nemesis, o altă garanție, după
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
și misterios, în uniunea teribilă a amândurora ca distrugător unic. Trebuie să recunosc, încheie naratorul, „că, oricât de multă compasiune aș simți pentru aglomerarea de nenorociri care îi distrusese viața, asta nu era decât un nenorocit de hybris - și nu hybrisul voinței sau al dorinței, ci hybrisul interpretării religioase fantastice și copilărești.” Dacă Umilirea din 2009, nu s-a bucurat, și pe bună dreptate, de recenzii prea elogioase, Roth revine în forță prin Nemesis, o altă garanție, după Fantoma iese din
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
amândurora ca distrugător unic. Trebuie să recunosc, încheie naratorul, „că, oricât de multă compasiune aș simți pentru aglomerarea de nenorociri care îi distrusese viața, asta nu era decât un nenorocit de hybris - și nu hybrisul voinței sau al dorinței, ci hybrisul interpretării religioase fantastice și copilărești.” Dacă Umilirea din 2009, nu s-a bucurat, și pe bună dreptate, de recenzii prea elogioase, Roth revine în forță prin Nemesis, o altă garanție, după Fantoma iese din scenă și Indignare, că scriitorul american
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
personajele lumii copilăriei, avem de fapt o regresie măsurată metric cu schimbarea de dimensiune a lui Alice care ba crește prea mult, ba scade nepotrivit, care de fapt nu-și mai găsește măsura potrivită (muchness ar fi numele dat acestui hybris particular) pentru a încăpea în lumea copilăriei. Unul dintre pasajele de o tristețe lucidă, spectrală, care strecoară subtil sensul unei despărțiri ține de momentul în care Alice îi revelează Pălărierului că el nu este decât o ficțiune a minții ei
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
lucrativ). Îți construiești jucării, te aferezi cu ele. Spui, cum spun copiii, ziceam că... Viața, dar și limbajul al gândirii, al literaturii -, sunt cu totul altceva. Originea gândirii moderne - în înțelesul ei tare - este pierderea încrederii în Sens, Adevăr, Transcendent. Hybris-ul modern, despre care pe bună dreptate vorbește Compagnon, a dus la un eșec îngrozitor. Omul n-a reușit, decât făcând ravagii, să i se substituie lui Dumnezeu. Gulagul, Holocaustul ne-au învățat - ori ar fi trebuit s-o facă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
capul / ca în copilărie // Dar pasărea din grădina mea împovărată de pomi/ îmi spune să nu o ating / s-ar putea să fie fructul periculos / al neantului" (Armă). Lirismul lui Radu Ulmeanu, de o cu totul remarcabilă coerență oferită de hybris-ul materialist, e o mixtură de tradițională sumețire și de negație modernă, în nota unui hippysm rustic. Radu Ulmeanu, Prăpastia numelui, Pleiade, 2009, 100 pag.
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
spre măștile africane, dar românul japonez sau arab se europenizează. Pentru modernismul european e o victorie à la Pirrus. Frumosul clasic, în sensul de măsură (est modus în rebus), cedează locul, în literatura, muzica sau plastică, uratului, în sensul de hybris, cuvantul latin pentru lipsa măsurii. Artă că fabrica de monștri, cum spune Jean Clair: chipul, corpul și sufletul uman își pierd armonia și seninătatea. Se schimonosesc: obraze asimetrice, corpuri torturate, suflete freudiene. S-a remarcat demult că arta modernă e
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labdacizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a limitelor îngăduite, iar fiecare vorbă spusă de el e o blasfemie. După sinuciderea Iocastei, Oedip se automutilează ca să ispășească crimele comise fără voie. La Sofocle, eroul își explică gestul prin neputința sa de a da ochii în
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
furia. Furia este substanța din care este alcătuit Joseph (Peter Mullan), un bărbat în jur de 50 de ani, care nu se poate controla, pentru care aproape fiecare eveniment este exorbitant pentru a deveni pretextul unei explozii de violență. Acest hybris nu îi afectează doar pe cei din jur, ci își consumă și gazda, distrugând tot ceea ce ține de latura sa umană. Într-un acces de furie, Joseph își ucide propriul câine la care ține, singurul tovarăș într-o singurătate sterilă
Oameni și câini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4572_a_5897]
-
vor localiza acel macaz ce desparte drumurile, fie spre iubire, fie spre agresivitate, din moment ce astăzi se știe că atât armonia iubirii, cât și violența războinică viețuiesc strâns unite în hormonul oxytocinei! Până atunci, cel mai mare specialist al acestui teribil hybris de pasiuni umane tot Shakespeare rămâne, nu neurologul specializat în hipotalamus. Chimia nu ne avansează cu mult mai mult în cunoașterea mecanismului pasiunilor decât a făcut-o până acum poezia, prin felul ei imprevizibil și uluitor de a drena emoția
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
pe care le repetă în volum: 1) epoca națiunilor nu s-a încheiat și neamul e o realitate ireductibilă la ortodoxie sau ideologie; 2) românii nu sunt născuți pentru a fi victime; 3) toți liderii politici români au suferit de hybris, de acea trufie din cauza căreia, pierzînd pămîntul de sub picioare, au început să se creadă mai aleși decît le îngăduia momentul. Cum volumul excelează în dozajul de argumente și contra-argumente, fiind o mostră de echilibristică în marginea unor teme sensibile, doar
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
dozajul de argumente și contra-argumente, fiind o mostră de echilibristică în marginea unor teme sensibile, doar supraveghetorii ideologici va avea imboldul de a scoate din context pasajele în care Breban iese din tiparul cumințeniei de circumstanță. De pildă, în capitolul „Hybrisul colectiv“ (ale cărui 100 de pagini sunt cele mai tăioase din carte), sunt pasaje în care cenzorii vor găsi un intolerabil portret făcut Căpitanului (pp. 58-60), precum și înmărmuritoare previziuni istorice. De pildă, pentru Breban, reînvierea Mișcării Legionare va avea loc
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
le cunoaște istoria nu a fost amputată de dimensiunea religioasă, ceea ce ar trebui să dea de gîndit zelatorilor globalizării, ispitiți de o grabnică secularizare. Rațiunea singură, nesusținută de religie și de morala care derivă din religie, riscă a cădea întrun hybris producător de monștri precum teroarea Revoluției franceze ori cea a bolșevismului, cu incomparabila-i hecatombă de victime. Singularizarea rațiunii e suspectă. Michel Foucault, între alții, a arătat că ambiția rațiunii de a prinde în chingi toate înfățișările vieții, de a
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
lor. Această vinovăție, asemeni unei sume depuse la bancă, are o dobândă în creștere, mai ales atunci când ancheta o ia pe o pistă falsă, conducând către ventrilocul Federico, și când în urma procesului vine o condamnare la cinci ani de închisoare. Hybrisul lor constă în această asumare a responsabilității distrugerii existenței altuia în locul existenței propriului lor fiu. Câți părinți ar proceda altfel? Remarcabilă în filmul lui Miguel Cohan este tocmai această problematizare torturantă a vinovăției. Hybrisul tatălui lui Pablo constă în ancheta
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]
-
condamnare la cinci ani de închisoare. Hybrisul lor constă în această asumare a responsabilității distrugerii existenței altuia în locul existenței propriului lor fiu. Câți părinți ar proceda altfel? Remarcabilă în filmul lui Miguel Cohan este tocmai această problematizare torturantă a vinovăției. Hybrisul tatălui lui Pablo constă în ancheta sa obstinată, în vendeta simbolică. Câți tați nu ar proceda la fel în urma ineficienței autorităților? Câți s-ar resemna cu un rezultat nul? La rândul lui, Federico își dorește o vendeta, și în vederea ei
Fără sens by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5473_a_6798]