259 matches
-
bogați a fost impus un împrumut obligatoriu. Danton și montagnarzii au cerut girondinilor să nu-i mai atace pe sanculoți. La 26 martie, Robespierre a trecut de partea sanculoților, chemând poporul la răscoală împotriva deputaților girondini corupți pe 31 mai. Iacobinii au fost înfrânți la Lyon. La 2 iunie, 80.000 de membri ai Gărzii Naționale au înconjurat Convenția și și-au îndreptat tunurile spre ea, cerând expulzarea girondinilor din Adunare și fixarea unui preț maximal la toate produsele de baza
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cu rotile,Saint-Just, susținătorul de frunte a Terorii.Toți au fost realeși periodic în perioada septembrie 1793-iulie 1794. Herault s-a retras în decembrie 1793. Maximilien Robespierre a intrat în comitet pe 27 iulie, având rol în menținerea legăturii dintre iacobinii burghezi și sanculoți. Nu era privit cu ochi buni și nu se bucura de mult sprijin în Convenție. I se spunea "Incoruptibillul" sau "fanatic al moralei". Susținea că toți cei care nu puneau virtutea mai presus de orice, trebuiau sacrificați
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și externi, pentru că sprijineau efortul de război, supravegheau suspecții și îi ajutau pe reprezentanți să epureze amenințări locale. Sanculoții au sprijinit guvernul în toate direcțiile importante, ura față de aristocrație și decizia de a câștiga războiul. Sanculoții i-au adus pe iacobini la putere. O nouă Constituție a fost trecută prin Adunare în iunie 1793, precedată de o Declarație a drepturilor. A fost proclamat dreptul la insurecție. Toți bărbații aveau drept de vot, iar alegerile erau directe. Au fost cerute recrutări, "levée
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
necesară o dictatură până când inamicii interni și externi vor fi înfrânți. Principalul pericol pentru Robespierre provenea din partea lui Hebert și adepților săi. Ziarul sau, "La Pere Duchesne", milita pentru violență, fiind popular în rândul sanculoților. Hebert i-a sprijinit pe iacobini împotriva girondinilor și dorea o funcție după lovitura de stat din 2 iunie 1793. Nu a fost numit ministru de interne și s-a întors împotriva iacobinilor. A acuzat Comitetul salvării publice de tiranie și a încercat să câștige puterea
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
milita pentru violență, fiind popular în rândul sanculoților. Hebert i-a sprijinit pe iacobini împotriva girondinilor și dorea o funcție după lovitura de stat din 2 iunie 1793. Nu a fost numit ministru de interne și s-a întors împotriva iacobinilor. A acuzat Comitetul salvării publice de tiranie și a încercat să câștige puterea devenind susținător al nemulțumirii populare. Hebertiștii aveau puțini simpatizanți în Convenție, dar mulți în Clubul Cordelierilor, Comuna, Armata revoluționară pariziană și în societățile populare. Robespierre i-a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cinci directori. Procedurile de elaborare a Constituției durau ani de zile și astfel, se deschideau porțile unei lovituri de stat. În 1795, chiar înaintea adoptării Constituției, Convenția s-a înfruntat cu două amenințări: cele două insurecții comise la Paris de către iacobini și alte grupări radicale și organizarea unei insurecții regaliste înfrântă. Directoratul s-a confruntat cu Conspitatia Egalilor, condusă de Babeuf, un militant politic radical. În 1797, în urmă alegerilor parțiale, regaliștii și moderații obțin succese importante. Directoratul a acționat prin
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
regaliste înfrântă. Directoratul s-a confruntat cu Conspitatia Egalilor, condusă de Babeuf, un militant politic radical. În 1797, în urmă alegerilor parțiale, regaliștii și moderații obțin succese importante. Directoratul a acționat prin invalidarea mandatelor. În 1798, în urmă alegerilor parțiale, iacobinii au câștigat și au constituit un grup parlamentar important. Principalul om politic al Directoratului a fost Paul Barras. Războiul continuă cu Coaliția a Doua, mai ales cu Austria, fiind conceput un front secundar de diversiune, reprezentat de o campanie în
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
din care făceau parte Marea Britanie, Rusia, Austria și Imperiul Otoman. Planurile orientale ale lui Napoleon eșuează. Între timp, situația internă și externă a Franței s-a agravat, pierzând câteva poziții importante, Italia fiind transformată în republici-surori, conduse de adepți ai iacobinilor. În sud s-a proclamat Republica Partenoneana, condusă de iacobini. Napoli și Roma au fost pierdute, iar Papa a fost ridicat de trupele franceze, stabilindu-se în Franța. Republica Romană este pierdută. Republica Batavă sau Republica Elvetă erau conduse de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Planurile orientale ale lui Napoleon eșuează. Între timp, situația internă și externă a Franței s-a agravat, pierzând câteva poziții importante, Italia fiind transformată în republici-surori, conduse de adepți ai iacobinilor. În sud s-a proclamat Republica Partenoneana, condusă de iacobini. Napoli și Roma au fost pierdute, iar Papa a fost ridicat de trupele franceze, stabilindu-se în Franța. Republica Romană este pierdută. Republica Batavă sau Republica Elvetă erau conduse de minorități, fără sprijinul constant al trupelor franceze. Regaliștii doreau să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
stabilindu-se în Franța. Republica Romană este pierdută. Republica Batavă sau Republica Elvetă erau conduse de minorități, fără sprijinul constant al trupelor franceze. Regaliștii doreau să izbucnească revolte în Franța, însă acestea sunt înfrânte. La un moment dat, regaliștii și iacobinii obțin succese importante, iar Directoratul trebuia să înlăture ambele tabere. În 1799 existau două alternative, Directoratul fiind un regim politic consumat: continuarea regimului politic al anului II, dar condus după Constituția anului I sau un regim militar condus de un
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
1789, "Kennet euch selbst", în care descrie Revoluția Franceză ca fiind actul cel mai nobil, îndemnându-i astfel pe germani la revoluție. Totuși, Klopstock a biciuit excesele ulterioare ale Revoluției Franceze, în poemul "Die Jacobiner", din 1792, unde critică regimul Iacobinilor, pe care îl compară cu un șarpe care se se mișcă ondulatoriu prin Franța. Pentru meritul de a fi cântat în odele sale Revoluția Franceză, i s-a decernat titlul de "cetățean francez" și a fost ales membru asociat al
Friedrich Gottlieb Klopstock () [Corola-website/Science/314938_a_316267]
-
a încercat să contracareze pericolul produs de coalizarea între armatele națiunilor europene și forțele contreravoluționare din interiorul țării, el a devenit tot mai puternic. În iulie 1793, după înfrângerea în Convenție a republicanilor moderați (sau „girondini”), conducătorii marcanți ai radicalilor iacobini — Maximilien Robespierre și Saint-Just — au fost incluși în comitet. Puterea comitetului a ajuns la apogeu în perioada august 1793 - iulie 1794, sub conducerea lui Robespierre. În decembrie 1793 Convenția i-a oferit acestuia în mod formal o putere executivă asupra
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Publice și Comitetul Siguranței Generale; cu toate acestea, pe 26 iulie, Robespierre a ținut un discurs în Convenția Națională în care a subliniat necesitatea de a „purifica” comitetele și de a „zdrobi toate facțiunile”. Într-un discurs ținut la Clubul Iacobinilor în acea noapte, el i-a atacat pe Collot d'Herbois și Billaud-Varenne, care au refuzat să permită tipărirea și distribuirea discursului său către Convenție. În ziua următoare, 27 iulie 1794 (sau 9 Thermidor potrivit calendarului republican), Saint-Just a început
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Robespierre, Camille Desmoulins, Fabre d'Églantine, Jean-Paul Marat, printre alții — au profitat în acțiunile lor și de teama de invazia străină. Voluntarii și federații soseau fără încetare în Paris și, în timp ce mulți dintre ei doreau să se înroleze în armată, iacobinii i-au primit doar pe cei invitați de ei, circa 500 de marsieillezi primiți de girondinul Barbaroux. François Mignet scria că „proiectul lor a fost lansat și suspendat de mai multe ori. La 26 iulie, a fost înăbușită în fașă
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
secțiunile și-au „reluat suveranitatea” și că nu mai există altă putere asupra poporului decât cea a persuasiunii. În noaptea de 9 august, o nouă comună revoluționară a ocupat Hôtel de ville din Paris, unde-și avea sediul guvernul. Planul iacobinilor din Adunare, susținut și de armata federaților, era cel de a dizolva departamentul Paris, de a-l demite pe Pétion, de a institui o comună insurecțională (un guvern municipal) și de a lua cu asalt palatul Tuileries. La miezul nopții
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
trimis la abație, mulțimea l-a ucis când a plecat din Hôtel de Ville. Comuna l-a numit imediat la comanda Gărzii pe Santerre. Pierre-Louis Roederer, grefier al departamentului Paris, și-a petrecut noaptea la Tuileries. Se știa de pregătirile iacobinilor, și astfel s-au luat mai multe măsuri de apărare. "Chronique des Cinquante jours" de Roederer relatează că, spre orele patru dimineața, regina Maria Antoaneta l-a chemat și l-a prevenit că regele și familia regală doresc să se
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
radical iacobin republican , care a venit la putere după iunie 1793. Marat a fost asasinat de către Charlotte Corday , un simpatizant Girondist, în timp ce lua o baie că medicament pentru boala lui de piele.Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, un fel de martir revoluționar, după cum reiese din celebra pictură a lui David de la moartea sa . O dată cu începutul revoluției, s-a dedicat în întregime intereselor ei. Din august 1789 editează ziarul "Prietenul poporului" în care erau exprimate revendicările maselor populare
Jean-Paul Marat () [Corola-website/Science/310852_a_312181]
-
girondinii erau un amalgam de curente politice distincte în 1792 și 1793, cum ar fi brissotinii și rolandiștii. Unii girondini, cum ar fi Condorcet, Brissot, Roland, Guadet, Vergniaud, Isnard, Ducos și Buzot erau republicani convinși. Membrii grupării, înscriși în Clubul Iacobinilor, la Paris sau în provincie, constituiau aripa cea mai avansată a Adunării Legislative, înainte de a reprezenta aripa dreaptă din Convenția Națională în fața montagnarzilor, care aveau pondere mare în rândurile deputaților de Paris, printre care se numărau Robespierre, Danton sau Marat
Girondini () [Corola-website/Science/322251_a_323580]
-
noii coloni englezi și scoțieni. Multe familii din Mullingar făceau parte dintre miile de catholici români irlandezi care au emigrat pe continentul european. armata Williamite a ocupat Mullingar și a constituit un stoc de arme și provizii pentru campania contra Iacobinilor. În secolul optesprezece, Mullingar era un centru important pentru vânzarea lânii și pentru târgul de vite. Orașul atrăgea vânzători și cumpărători din toată irlanda și chiar de mai departe. Orașul a fost reconstituit după un incendiu dezastruos în 1747 et
Mullingar () [Corola-website/Science/304515_a_305844]
-
Inchiziția a fost, însă, desființată în timpul perioadei de ocupație franceză (1808-1813). Poe plasează un epigraf latin înaintea povestirii, descriindu-l ca „un catren scris pentru porțile pieței ce urma să fie amenajată la Paris pe locul unde a fost Clubul Iacobinilor”. Epigraful nu a fost invenția lui Poe; o astfel de inscripție a fost menționată, nu mai târziu de 1803, ca fiind compusă cu intenția (eventual ironică) de a fi amplasată pe acel loc, și a apărut, fără a fi atribuită
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
fost construită niciodată așa cum se intenționa. Charles Baudelaire, un cunoscut scriitor francez care a tradus operele lui Poe în limba franceză și care a fost inspirat în mare parte de el, a spus că clădirea de pe locul vechiului club al iacobinilor nu are porți și, prin urmare, nicio inscripție. „Hruba și pendulul” este un studiu al efectului terorii exercitate asupra naratorului, începând cu linia de deschidere care sugerează că el suferea deja de teama de moarte („Eram istovit - acea lungă agonie
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
dar a fost capturat și întemnițat, în 1792, monarhia a fost abolită, iar el și cu soția să au fost judecat și ghilotinați. S-a creat haos și a început luptă pentru putere, începând o nouă luptă dintre două grupări: iacobinii și girondinii. Iacobinii au ieșit învingători și au instaurat domnia Terorii. 18 000 de oameni au fost ghilotinați, iar Robespierre a exerrcitat o putere dictatorială. În 1794 a fost acuzat de trădare și ghilotinat. În 1785 a fost elaborată o
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
capturat și întemnițat, în 1792, monarhia a fost abolită, iar el și cu soția să au fost judecat și ghilotinați. S-a creat haos și a început luptă pentru putere, începând o nouă luptă dintre două grupări: iacobinii și girondinii. Iacobinii au ieșit învingători și au instaurat domnia Terorii. 18 000 de oameni au fost ghilotinați, iar Robespierre a exerrcitat o putere dictatorială. În 1794 a fost acuzat de trădare și ghilotinat. În 1785 a fost elaborată o nouă constituție sub
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cel dat de francezi călugărilor dominicani, nume la rândul său provenit de la strada Sf. Iacob (în ), în care dominicanii și-au înființat prima mănăstire în Paris; își ținea ședințele în clădirea dominicanilor din strada Saint-Honoré din același oraș. În timpul revoluției, iacobinii au constituit în același timp un grup de presiune politică și o rețea extrem de eficientă. Activitatea clubului, esențială încă de la începutul lui 1790, a devenit dominantă între 1792 și 1794. În această perioadă, adjectivul „iacobin” a ajuns să însemne „partizan
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
a marcat sfârșitul exercitării rolului politic de către club și a antrenat dizolvarea sa în noiembrie 1794. Din această epocă, numele și adjectivul au început să desemneze un politician ostil oricărei idei de slăbire sau de dezmembrare a statului. Istoria Clubului Iacobinilor poate fi împărțită în trei perioade, pe care Michelet le-a caracterizat după figurile cele mai reprezentative: „A existat iacobinismul primitiv, parlamentar și nobiliar, al lui Duport, Barnave și Lameth, cel care avea l-a ucis pe Mirabeau. A existat
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]