458 matches
-
ni s-o părut că ne-o pus Dumnezeu mâna în cap” povestea țiganul. „Pe cei doi mai mari i-am pus de pază. Eu cu Stan cel mic ne-am apucat să facem focul. Scot eu amnarul, cremenea și iasca...Cel mic o rupt câteva vreascuri și le-o așezat pentru foc. Am dat cu amnarul în cremene cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mic ne-am apucat să facem focul. Scot eu amnarul, cremenea și iasca...Cel mic o rupt câteva vreascuri și le-o așezat pentru foc. Am dat cu amnarul în cremene cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane, suflă tu, băiete, să se aprindă, că mie mi-o înghețat și sufletul din mine. Stan al meu sufla de să-i iasă ochii, dar iasca nu lua
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane, suflă tu, băiete, să se aprindă, că mie mi-o înghețat și sufletul din mine. Stan al meu sufla de să-i iasă ochii, dar iasca nu lua foc și pace. Cu chiu cu vai, s-o aprins dragă-doamne și am pus-o între vreascuri...Au apărut două firicele de flacără și... s-o mântuit cu focul. Am luat-o de la capăt...Am încercat așa nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o trosnitură de mi s-o oprit inima în loc...Na! Aprinde focul cu asta! Mi-o întins unul din flăcăi cobza lui Stănică al meu, făcută zob. Mă durea sufletul, dar am luat-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cobza lui Stănică al meu, făcută zob. Mă durea sufletul, dar am luat-o de la capăt cu amnarul, cremenea și iasca... Stănică plângea mocnit, dar așeza așchiile bucățică cu bucățică între găteje. Am reușit să mai aprind o fărâmă de iască, că nici din aceea nu mai aveam prea multă...Flăcările iscate din așchiile cobzei s-au mistuit repede, iar lemnele ude tot nu s-au aprins...Lupchii se tot foiau în jurul nostru, de parcă nu-și găseau locul. Uite-așa umblau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bată? Is om și eu. Si câte nu-i trebuie unui om? Uite, luleaua s-o stins, pe ulcica ceea s-o așezat colbul de un lat de palmă, iar despre gâtul meu ce să mai zic? S-o făcut iască. Așa că răbdare, copii, și luați aminte la ce v-am spus - a sfârșit Pâcu vorba, prefăcându-se supărat. Așa-i când milităria s-o urcat în pod. Da’ n-oi coborâ-o eu? Atunci să vezi! Mitruță! Tu ești paharnicul. Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
loc: e seară, e vremea să te retragi într-un loc mai ascuns, într-o poieniță a sufle țelului tău, într-o rariște cu amintiri frumoase, scoți bucățele de cremene din desaga-fără-fund, le strângi bine cu degetele mari de la mâini, iască se găsește peste tot, sufli, iese întâi un fumușor vinețiu, apoi izbucnește victorioasă flacăra dorului tău, îți aruncă umbre care dansează pe față, ești nostalgic, rememorezi ultimele zece zile petrecute cu prințesa fenomenală a drumului tău către tine, faci o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
momentul când Costăchel s-a oprit din povestit - pentru a-și trage sufletul - și a grăit foarte hotărâtă: Măi Petrache! Ia mai îndeamnă oamenii iștia cu ceva băutură. De mâncat... De! O zămorât ei ceva-ceva, da’ îs uscați cum îi iasca. Petrache părea că atunci s-a trezit la realitate. Și-a dus palmele la ochi, ca și cum ar fi vrut să strivească imaginile care-i jucau aievea în față... A turnat vin în ulcele, fără să scoată o vorbă. Dintre cei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vreo supărare dac-o încerc și io să văd cât dă tare-i geamu', că auzii că are astea o sticlă pă ele dă nu trece nici glonțu'?" Relu simțea că nici glas nu mai are, gâtul i se uscase iască, iar mintea i se blocase de tot. Nu putu decât să-l privească pe oacheș cum ia tacticos o bucată din asfaltul proaspăt decopertat de muncitorii de la gaze și îl aruncă cu putere și precizie chiar în mijlocul parbrizului. Acesta se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de fiecare dată când îl rog să spună ceva. Mă fierbe ca pe fasole. N-a ieși din pasul lui ferita Sfântului. Până nu și-a umple luleau cu iarba dracului, până n-a scoate din pungă cremenea, amnarul și iasca ca să-și aprindă hornoaica nu scoate o vorbă. Așa i-i feleșagul. Trebuie să am răbdare și pace” - gândea moș Dumitru, privind la gesturile leneșe ale lui Pâcu. Ca un făcut, Pâcu nu a ieșit cu o iotă din toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tocul ciubotei. Pe urmă a scos suvacul să-i desfunde muștiucul. Apoi a încercat-o, de mai multe ori, așa „la rece”. Și abia după aceea a îndesat tutunul în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască a durat mai mult ca niciodată. Numai nu lua foc și gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca? O aprins-o. Da’ acu’ nu ia foc și gata” - continua să presupună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îndesat tutunul în cioata de lemn, dar cu mare grijă... Aprinsul bucății de iască a durat mai mult ca niciodată. Numai nu lua foc și gata! „Îmi face în ciudă, pezevenchiul. Ce? N-o mai aprins luleaua cu amnarul și iasca? O aprins-o. Da’ acu’ nu ia foc și gata” - continua să presupună moș Dumitru, cu iz de zâmbet pe chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc pacostea ceea de iască. Ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și iasca? O aprins-o. Da’ acu’ nu ia foc și gata” - continua să presupună moș Dumitru, cu iz de zâmbet pe chip, semn că a ghicit gândurile lui Pâcu. Și zi așa. Numai nu ia foc pacostea ceea de iască. Ai? De când te știu, tot așa o faci pe nepriceputul tocmai când îi crapă omului măseaua în gură... Las-o să crape, Dumitre, că tot nu mai are ce. Da’ care-i dorul tău? Că eu n-am prea priceput
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
După ce și-a văzut luleaua aprinsă, a tras prelung din muștiuc. Abia când nu se mai vedea din vălătucii de fum i s-a auzit glasul: Iar m-ai prins pe uscat, Dumitre. Auzi, Costache. Pâcu s-a uscat precum iasca pe care o poartă în pungă. Fă bine... Da’ ce mă bag eu? În seara asta altu-i stăpânul aici... Hliboceanu, căruia ochii îi ardeau ca două scântei, s-a trezit la realitate. Dacă moș Pâcu spune așa, apoi sigur are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se mai supăra - a apreciat Hliboceanu. Da! Dar el avea luleaua și se răzbuna pe ea și prin lulea pe noi... O desfunda, o ștergea, o umplea cu tiutiun și până mai scăpăra să și-o aprindă - și nu știu cum, dar iasca ceea numai nu lua foc - mai trecea o jumătate de ceas. Și nu se mulțumea cu atâta. Mai cerea să i se umple și ulcica cu vin. Apoi până gusta el din ulcică puteai să ajungi la târg, iar cât
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Paști în Crăciun pe la mine. Așa că ești bine venit. Intrați, oameni bun, pentru că nu-i vreme de stat la poartă nici dacă te-ai duce la fete. Vorbești de lucruri sfinte, Dumitre. Vorbesc, fiindcă încă sunt verde, Pâcule. Verde ca iasca din punga mea. Râde hârb de oală spartă. Noi am venit să vă povestim prin câte am trecut de când nu ne-am văzut - a intervenit Hliboceanu în disputa hazlie între cei doi. Mă bucur că te-ai pus pe picioare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Îi arunc o privire furioasă. — Bruce, trebuie să mă crezi, n-am fost eu! Nu mă face că-ți dau una de-ți bag capu printre umeri n pula mea, pînăți iese pe curu tău de căcat puțoi mucos ce iești! Mă duc Înspre Bladesey, iar el se face mic de frică. Mă opresc și mă răsucesc, apoi fac un cerc complet pînă la el. Mă gîndesc la toate nedreptățile pe care le-am suferit, mai multe nedreptăți decît o să cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
multă vată de zahăr la bîlci și apoi ne-am fi dat În călușei. Lui Stacey Îi plăceau călușeii. Noi și ea, ea vîrÎtă Între noi. Familia nucleară, Învîrtindu-se, răsucindu-se, dezorientată, dar Încă stînd Împreună claie peste grămadă. Încă... — Iești mai sexi cu iea, ei, rîde un tip. RÎde de noi. Nu-l recunoaștem. Învîrtindu-ne, răsucindu-ne scăpați de sub control. Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă să arate ca părul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și că apoi am Început să-i purtăm țoalele și că iera ca și cum ar fi fost cu noi, dar nu de-adevăratelea... Carole... Carole, de ce-ai făcut-o, cu negroteiul ăla de rahat, curvele alea nunsemnau nimic pentru mine... iești o curvă cu gura mare șimpuțită de soră... pizda ca rahatul de tunel Mersey... și copilul... of Doamne... Doamne... Doamne... vrem să trăim... nu ne dorim decît puțină lege și ordine... e slujba.... vrem să ne revanșăm... noi nu sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
din plastic și nu putem respira ca lumea aici n măsa. Ne-am pierdut geanta. Și vocile lor. — Ie nevoie dio pungă pe capu pizdei ăsteia Înainte so fut, vocea lui Gorman. — Fugi daici! Iun Împuțitde tip puțoi poponar ce iești! Îi spune altul. — Namde gînd săl fut cu pula, mă duc puțoi ușchit ceiești, umpic să vedeme ce putem găsi să-i Înfigem În cur homălăului ăsta, să vedem cît de mult poasă ducă puțoiu. — Marfă. Ne fac vînt afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sup picioare. Îmbrîncit. Cioroiu. Ne obligă să ne mișcăm prea repede și ne Împiedicăm de tocuri, poticnindu-ne, dar ei ne țin să nu cădem și urlă la noi obscenități. Mișcăți curudă homălău de căcat! — Haidiodată pămpălău de rahat ce iești! Locul e părăsit, putem să vedem sticla spartă de sub picioarele noastre. E abandonat, nu-s alte zgomote În afară de cele scoase de noi. Ajungem În vîrful scărilor, iar ei ne azvîrlă Într-o cameră. Apoi se aud și mai multe voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În picioare. Are brațul În jurul umerilor mei. Nu ne putem mișca. Dintotdeauna am urît ca curu polițaii, explică el. Și nu În felul normal În care Îi urăște toată lumea pe polițai. Dintodeauna iam urît pe puțoi ntrun mod special. Datu iești diferit, scumpete. Tu poți fi salvat. O să fac din tinio femeie cinstită! Ne smucește capul pe spate și ne privește În ochi. Se linge pe buze cu limba lui lungă. — Polițai poponar tupeist ca curu! ZÎmbește. Acum a venit vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Își bagă limba În gura mea, amestecîndu-și saliva cu sîngele nostru. Mă cercetează cu limba o vreme, apoi și-o retrage și Îi auzim vocea: — Sexi! Uau-uau! Ai crezut că mă poți face pe mine, poponar scîrbos și Împuțit ce iești! Ne-a plăcut asta, ei sexi, gîfÎie el Încetișor. Ție ți-a plăcut, ei? Da. Știm că ne dorim să mai facă asta o dată, asta-i cea din urmă dorință a noastră. Vrem să zicem, Te rog, hai să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ai obișnuit tu. Ăsta l-a omorît, urlă tatăl tău, odrasla asta din flori a diavolului Împuțit mi-a omorît copilașul! Tu te uiți În ochii lui. Vrei În același timp să-i infirmi și să-i confirmi declarația. Nu iești fiu meu! Niciodată n-ai fost fiul meu n pula mea! Ești un jeg! Se ridică și vine spre tine. Simți o mînă pe umăr. Un bărbat te duce de acolo pe cînd tatăl tău e reținut și consolat. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aveau nutreț pentru vite, zice Stridie, dând din cap către lumea de-afară. Prima parcelă de anizantă a apărut în Canada, în sudul Columbiei Britanice, la 1889. Dar se răspândește peste tot din cauza focului. Se usucă în fiecare an ca iasca, și pământurile care ardeau cândva o dată la zece ani iau foc acum în fiecare an. Iar anizanta se reface rapid. Anizantei îi place focul. Dar nu și plantelor indigene, Artemisia și Phlox tenuifolia. Și, în fiecare an în care ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]