479 matches
-
conturează răspunsuri la întrebări pe care și le mai pusese fără a fi cutezat să meargă până la capăt și să găsească răspunsuri. Simte nevoia să se confeseze cuiva, să exorcizeze din ea un rău încă nedefinit. Se scoală, iese din iatac. Teodora, dormi ? Pot veni în pat la tine ? Desigur, fetița mea, vino. Ti-e frig sau te frământă gândurile ? Strecurată în patul larg și cald din prelungirea cuptorului bătrânesc, Dora nu scoate, multă vreme, nici o vorbă. Încearcă să își adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Sau ai primit de la el ceva ? De văzut nu ne-am mai văzut, trecerea frontierei între cele două jumătăți ale Bucovinei era imposibilă. Dar un pachet de scrisori, un pachet mare legat cu o panglică se găsește pe etajera din iatac. Păcat că pleci în zori, ai putea să le citești... Ar fi o indiscreție, o intruziune în intimitatea voastră. Poate că ai dreptate. Sunt scrisori foarte frumoase și pline de nostalgie, tatăl tău era un romantic. Scrisori de încurajare tandră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se grăbeau să vestească sosirea unei noi zile și când Somnul soarbe cu nesaț din dulceața Timpului care se grăbește să intre triumfal în orânduirea viețuitoarelor pământului, s-a dat atacul. Bătrânul Crai a condus un grup de fete la iatacul regelui. După o luptă pe viață și pe moarte între crai și rege, acesta a fost dovedit de agerimea craiului. Au intervenit apoi fetele și l-au omorât pe rege. La rândul ei Crăiasa, cu ajutorul a câtorva fete deosebit de frumoase
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iau și mogâldeața cu mine, să se spele. Și ne spălăm, și să vezi, când iese mizeria de pe ea, ce fată frumoasă apare... Vise de adolescent!... Și-mi promite că va fi sclava mea... O iau apoi cu mine în iatacul regelui și ne așezăm pe covor, în fața focului care arde vesel... Aici mă blocam, deh, adolescent timid... Arm il privi cu un fel de amuzament amestecat cu încântare. În ochii ei de indiancă se aprinsese o lumină nouă. Întinse mâna
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ocazie "relevantă dacă nu de-a dreptul revelatoare". Întrucît cel ce a deținut puterea "se presupune că e un fel de deținător de Secrete, iar literatura secretelor e mereu una de succes". Altfel zis suntem invitați la o "plimbare prin iatacul zeilor" vis prezumat al "cititorului ordinar" ce, "fatalmente, mai e și alegător, deci dublu motivat". Se ivește și un rezultat nescontat, un soi de parazitism al paginilor în chestiune, ca și cum un stol de vietăți mici s-ar hrăni cu trupul
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
ocazie "relevantă dacă nu de-a dreptul revelatoare". Întrucît cel ce a deținut puterea "se presupune că e un fel de deținător de Secrete, iar literatura secretelor e mereu una de succes". Altfel zis suntem invitați la o "plimbare prin iatacul zeilor" vis prezumat al "cititorului ordinar" ce, "fatalmente, mai e și alegător, deci dublu motivat". Se ivește și un rezultat nescontat, un soi de parazitism al paginilor în chestiune, ca și cum un stol de vietăți mici s-ar hrăni cu trupul
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
asupra subordonării totale a gesturilor, spectacolul acesta de orgie a simțurilor, nesupravegheat, haotic, inutil, i se pare dizgrațios. Urîtul e echivalent pentru ea cu risipa, cu ineficacitatea. Înainte de a pătrunde în camera lui Catargiu, amantul ei, E. B. trece prin iatacul fiului acestuia și somnul lui Că-tălin îi oprește pașii, o fascinează, îi prevestește chiar abandonul iminent. Adormit, Cătălin seamănă cu un ani-mal sălbatic care s-a refugiat în specia umană din debilitate, din dezadaptare. Întreg corpul pare înfiorat de o
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
de la Kanal D, "Suleyman Magnificul - Sub domnia iubirii". La ordinul Sultanei Hatice (Selma Ergec), Jupâneasa Afife pregăteste o petrecere pentru Sultanul Suleyman (Halit Ergenc), menită să o aducă pe Firuze Hatun (Cansu Dere), cadâna salvată de Hurrem de la sclavie, în iatacul imperial. Sora Sultanului crede că, odată ce Sultanul Suleyman o va vedea pe Firuze, el va fi cucerit de aceasta și va reuși să îl îndepărteze de dragostea pentru Hurrem. Acum, când relația dintre Sultana Hurrem (Meryem Uzerli) și Sultanul Suleyman
"Suleyman Magnificul": Sultana Hatice, mai rea ca niciodată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/71487_a_72812]
-
hangiu, gelep, geambaș, salahor, giuvaergiu, dulgher); ne-au invitat la bairam, ne sfătuiesc să ne grăbim încet (iavaș-iavaș, bre, că doar nu dau turcii) și ne-au făcut designul caselor, hainelor și accesoriilor (cearșaf, catifea, dulap, ciorap, geam, raft, canat, iatac, geantă, colan); au plantat salcîmi înaintea lui Mihai Tatulici, au frecat și au ars mangalul, ne-au pus beizadele pe cap, să ne sictirească ieri din fuga cailor, azi, din șuierul discret al limuzinelor. Dar cuvîntul cel mai de preț
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
ziua pe lampa ta se curmă/ Și cade-n geam zăpada, la ceasul cunoscut,/ Tu, care-ai stat bătaia s-asculți, pe cea din urmă?". Toamna copilăriei e revederea, într-un vers, a propriei poezii: „Mireasmă de gutuie într-un iatac bătrân." Asta sunt, amintiri parfumate, ilustratele de la Florica. In fine, versul cu care se închide această rătăcire după poemul perfect, San Francesco nel deserto, e, cred, cel mai reușit: „Din cerul apei moarte cresc seara chiparoși." Imaginea mănăstirii venețiene înconjurate
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
rea. N-ar fi o idee rea de loc. Dar trebuie manoperă, nu mofturi. Să nu simtă lucrarea. E mare pezevenghi. Să vorbim în liniște. (Arată spre ușa din dreapta.) Să mergem dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă rog... nu deranjăm pe nimeni... Fără exagerațiuni... ZOE (derobându-se, unduitoare): Nu pot, nene, mă doare capul... TRAHANACHE (izbucnind): De
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
nu mofturi. Să nu simtă lucrarea. E mare pezevenghi. Să vorbim în liniște. (Arată spre ușa din dreapta.) Să mergem dincolo. Aici e gălăgie. ZOE: Unde - dincolo?! Acolo e iatacul meu! TRAHANACHE: Păi, și?... (Arată spre stânga.) Atunci, dincoace.... ZOE: În iatacul tău? Cu atâta lume în jur?! TRAHANACHE: Mă rog... nu deranjăm pe nimeni... Fără exagerațiuni... ZOE (derobându-se, unduitoare): Nu pot, nene, mă doare capul... TRAHANACHE (izbucnind): De opt ani te doare capul!... Nu mai merge nici așa. ZOE (uitându
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
Nu cred nicicum că-mi vor cînta și mie. Le-am văzut călărind talazurile înspre largul mării Cu părul alb al valurilor pe spate pieptănat, Cînd vîntul schimbă fața albă-a apei în val întunecat. Am zăbovit o vreme în iatacurile mării Cu fecioarele mării-n văl de alge castaniu-roșcat Pînă ce voci de oameni ne-au trezit și-atunci ne-am înecat. Traducere de Aprilia Zank
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
sutienul și ciorapii cu jartiere, sub privirile însomnorate ale păpușilor din copilărie, exilate pe dulapul cu fuste și rochii, cu bluze și rafturi pentru lenjeria intimă. Oare ce gândesc penații și uitații lari, în timp ce le contemplă, dezvelite, peste noapte, în iatacurile lor cu perini și dantele și lacăte, pe lemnul patului, pictate? Vorbesc despre fetele din clasele mari de liceu umblând prin oraș cu ochelari de cobră, duminica, și în pantofi cu tocuri înalte. Sânii lor crescuți într-o singură vacanță
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zînă. Locul ei era în iatac - în spatele mai multor rînduri de perdele de mătase - ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vîntul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mîrlanilor ar fi putut s-o ofilească." Amintirea aceasta, strecurată într-
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
târât în complicitate la asasinat" (p. 130). Rechizitoriul nu se oprește aici: "Ionel Brătianu și Barbu Știrbey au fost dictatorii țării românești din 1917 până în 1927, când a murit regele Ferdinand I. Complicitatea se afla între ei, în politică de iatac și asasinat. Brătianu și Știrbey au fost doi asasini, din voința de putere. S-au menținut două decenii. Ce valoare morală și politică au aceste două decenii sub egida lor? Care-i binele adus? Ce valori au stimulat?" (p. 131
Anecdotica pamfletară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10763_a_12088]
-
meu se tot micșorează Cunosc mai multe locuri ca înainte și mai multe nume din cartea de telefon Zilele mele de azi și de ieri Devin tot mai mici Până dispar într-un punct... Repetiție Zilele copie nopțile In oglinda Iatacului cu tapet și anecdote răsuflate Privesc laguna Prin fereastra deschisă De la pervazul meu cu pernuță Prin casă se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde într-un joc inventat când surfez Peste lanurile vecerniei Adulmec sudoarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se fac auzite Cuvinte arzânde Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde într-un joc inventat când surfez Peste lanurile vecerniei Adulmec sudoarea durerii Cum se ridică ceață-arcuită Bronzată în apa de mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de limbi înroșite Formele se copie una pe alta în oglinda paralizată De voci joase fără formă Făr’ de-nceput...făr’ de sfârșit... O zi din nimicuri Platforma japoneză intactă Plutise timp de peste un an Până când atinsese plaja
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de foc era lesnicios. Chiar în timpul dictaturilor regală și antonesciană oricine putea dispune de pușcă sau pistol, practic fără restricții. Ce făceau cu ele, se vede din literatură. Sinucigașii literaturii române preferă pentru gestul lor funest singurătatea și intimitatea propriului iatac. Excepție face sinuciderea demonstrativă și eșuată a lui Andrei Pietraru. Chiar în mijlocul naturii, totul se petrece discret. La Radu Petrescu se produce "Sinuciderea din Grădina Botanică". Tot într-un parc pustiu se sinucide un necunoscut la Emil Gârleanu. Descoperitorii fură
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
sînt indiferenți la sex. Dar unii sînt pudici. Cezar Petrescu e inabil în scenele erotice. I.L. Caragiale e un caz de evitare obstinată a scenelor explicite. Tînărul seminarist din Păcat e atras de o necunoscută, dar ceea ce se întîmplă în iatacul misterios se reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-a petrecut la Hanul lui Mînjoală între vrăjitoare și victima ei, în dormitorul Vetei sau cum petrecea doamna
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]
-
mă vor înzăpezi te voi aștepta în serile mai reci în miezul nopții pragul să-mi treci. Drumețule, privesc lumea prin zăbrele și fantoșele mânuite de sfori și curele lumina se pierde prin tenebre în șaluri pofte rebele râvnesc în iatacuri . Drumețule, îți flutură faldurile hlamidei, vântul te duce departe despică cerul și pământul rostesc în gând o rugă și cer iertare îngenunchez pe nemuritoare altare. DRUMEȚULE... IV. Drumețule ,sunt prizonieră în gând, același gând, veșnic flămând, cu durere-n piept
DRUMEȚULE ( I II III IV V ) de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384805_a_386134]
-
dorința din târg a nefericitului virgin. Acesta, practic, nu era deloc dispus să se lase deflorat. Și a zis “Nu!”. “Ba da”, i-au răspuns prietenii și au purces la a trage de el, ca să-l urce cu forța în iatacul în care urma să-și piardă pentru totdeauna neprihănirea trupească. “Ba nu!!!”, a venit răspunsul. Și nefericitul s-a agățat cu disperare de ușa scării. Și ei trăgeau, și el se ținea, și ei trăgeau, și el se ținea cu
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
făpturii de foc: „Oare de ce lacrima e jumătate apă, jumătate sânge și-atât de rotundă-n târziu?” POETUL, FULGUL ȘI MOARTEA Numai un poet ar fi în stare să pândească prin gaura cheii cum e-n lăuntrul de mugur, în iatacul spre taină de floare. Moartea tocmai trăsese perdeaua și dezbrăcată, își încerca nourul alb de mireasă. ( Preaușernicul gând alungu-l, mai departe de-orice fel de-ndoială!), dar fulgul împinse rapsodu-ntr-o parte, ca el s-o privească pe moarte întreagă și
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Ediția nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului din ieslea mea de gânduri curând vor paște cerbii eu împletit prin scânduri cu firul verde-al ierbii voi mai hrăni copacul cu triluri din cuvinte ce-or înfrunzi-n iatacul umbrar peste morminte în care zac tăcute visând viață nouă și frunzele căzute și rime scrise-n rouă *** Ciclul " Era să fiu poet" Referință Bibliografică: rime scrise-n rouă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1413, Anul
RIME SCRISE-N ROUĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384422_a_385751]
-
dorea să vă vorbească la biserică. Spuse a doua păzitoare a cetății care fusese s-o întrebe pe bolnavă. Preotul trecu pragul, scoase patrafirul din geantă și-l puse pe el, apoi cu crucea în mână rostind binecuvântări intră în iatacul vajnicei domnișoare care sta întinsă pe patul ei. - Vă mulțumesc părinte. Cred că Dumnezeu mă cheamă la el. Voiam însă să vă scutesc de acest drum. La care preotul, după ce-i oferi crucea să o sărute o binecuvântă apoi o
DE CE, DOAMNE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384539_a_385868]