302 matches
-
zbuciumata noastră istorie - răspunse spătarul. Uite... poate aș vrea acum să-ți spun și eu... pentru că meriți... două-trei vorbe drăguțe, să te asemăn cu ceva frumos... dar nu-mi vin în minte decât îndemnuri la luptă... comenzi... răcnete, urale, cuvântul „iatagan”... e groaznic. — Nu-i nimic - șopti Cosette. Aseamănă-mă cu ce vrei. Păi cu ce? - zise cu obidă spătarul. Pot eu spre pildă, să te asemăn cu Vrâncioaia? — Dar’ cine e asta? - întrebă Cosette. — O femeie foarte frumoasă - răspunse spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
comedia întoarcerii? în sfârșit, alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din moțăială și, la răcnetul unei bașbuzuc, încremeni smirnă. în capul scărilor se ivi Ramza-Pașa, în costumul său de gală, cu iatagan și eșarfă. Barzovie descălecă și merse spre el. — Bine te-ai întors în locul câinelui acela de Sima-Vodă - zise turcul și fie ca razele semilunii să lumineze cât mai mult firavul tău creștet. — Cu bucurie m-arăt în fața înălțimii-Tale și fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Liszt, însă așa, se mărginea să asculte un sunet îndepărtat de vioară ce plutea intermitent, ca o părere peste câmpie. Deodată, fu cât pe-aci să-i sară inima din piept. Un ienicer răsări ca din pământ în fața lui cu iataganul ridicat, urlând în turcește: — Stai bre, că te tai! Iaca stau, drăguță, nu mai fac nici un pas - spuse Metodiu înspăimântat, căruia într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi reveniră în minte toate cunoștințele din turca populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de influență, pentru dobândirea de noi și noi pașalâcuri. Se vedea cât colo că adevărata lui vocație nu e de ienicer, ci de agricultor. într-o altă epocă, în alte condiții, cu siguranță că brațul său n-ar fi apucat iataganul, ci plugul sau în cel mai rău caz narghileaua. Și-acum te duci acasă în Moldova? - întrebă ienicerul. — Cu voia dumneavoastră, acolo m-aș duce - răspunse Metodiu. — Ei, ce m-aș mai duce și eu!... - oftă turcul. Parcă mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult, vine bujbeiul și le dă femeilor același minunat rând de veșminte verzi, le-mbracă din cap până-n picioare să nu mai știm care a cui este, și-ncepe jocul. — Ce joc? - făcu Metodiu numai ochi și urechi. — Jocul cu iataganul! - făcu turcul mirat. Nu-l ști ? — Mărturisesc că nu - spuse scuturat de-un fior bunul părinte. — Vai, dar e simplu! - făcu turcul. Se ia un iatagan bine ascuțit, se așază femeile echipate astfel în cerc și fiecare din noi, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
este, și-ncepe jocul. — Ce joc? - făcu Metodiu numai ochi și urechi. — Jocul cu iataganul! - făcu turcul mirat. Nu-l ști ? — Mărturisesc că nu - spuse scuturat de-un fior bunul părinte. — Vai, dar e simplu! - făcu turcul. Se ia un iatagan bine ascuțit, se așază femeile echipate astfel în cerc și fiecare din noi, în mijlocul cercului, învârtește pe podea iataganul, ca un titirez. în direcția pe care o arată lama când se oprește din învârtit se află vrând-nevrând o femeie. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l ști ? — Mărturisesc că nu - spuse scuturat de-un fior bunul părinte. — Vai, dar e simplu! - făcu turcul. Se ia un iatagan bine ascuțit, se așază femeile echipate astfel în cerc și fiecare din noi, în mijlocul cercului, învârtește pe podea iataganul, ca un titirez. în direcția pe care o arată lama când se oprește din învârtit se află vrând-nevrând o femeie. Ei, asta-i a ta! — Cum „a ta”? - vru Metodiu lămuriri. — A ta, adică ai rămas cu ea! - zise turcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
turcul. Metodiu urcă pe punte. Ajutat de doi mateloți somnoroși, grecul trase ancora, desprinse parâma și înălță pânzele. Vasul se desprinse ușor de mal. — Să-mi scrii cum ai ajuns! - strigă turcul către Metodiu, făcând semne de rămas bun cu iataganul. — Negreșit - răspunse Metodiu. După ce vasul ajunse în mijlocul Dunării, bunul părinte se-ndreptă spre grec. — Chiar v-a luat tot? — Ei, scârț! - răspunse zâmbind grecul. Un butoi cu halva mucegăită, altul cu sardele stricate și încă unul cu icre negre da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de admirație și spaimă: extraordinar popor! După încă două ceasuri, nu cu mult înaintea asfințitului, vasul căpitanului Georgios intră în inima pașalâcului, marele port fluvial. Comandantul turc deschise amândoi ochii, se sculă, se dezmorți puțin pe loc, își aranja ținuta, iataganul. Pe maluri se zărea forfota obișnuită într-un asemenea oraș la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
muzica și să gâlgâie vinul ! continuă cu râgâială în sughiț și strivit de perne... Cu opaițe și lumânări în pâlpăit, cu cât de-mbărbătat cadâne și-amestec necunoscut în băutură, oștenii își uitau menirea picând unul câte unul ca răpuși de iatagane. Beiul e dus pe-un scaun cu spătar în camera de oaspeți, pregătită cu dichisuri și parfum scump, pe un pat cu aur și plocade. - Acum să-mi pregătiți și fata, ca pe-o cadână-n prima probă ! Vânzol de
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
romanul, o nesecată fericire, el nerealizând că de fapt, această fericire nu se înfiripa în inima concitadinilor numai ca urmare a gestului său de a oferi cărți gratis; că această fericire era numai ceva de moment, ca o sclipire de iatagan otoman, provocată numai și numai de mirajul clipei. Încet, încet, Solomon își împărți toate volumele, parte purtându-i atât semnătura, cât și o mică dedicație care suna cam așa: Primiți acest izvor de cultură, de la cel care a trudit din
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
acoperea sprâncenele stufoase ale ochilor mici, de mongoloid, îi observa respirația precum și privirea dură, plină de răzbunare. Cine cuteza să o privească în ochi când era stăpâna țării? Iar acum, păgânul, cu șalvarii lui violet, fluturând în bătaia vântului, cu iataganul prins la mijloc, îndrăznea să-i facă propuneri din priviri, să o șantajeze. Se apropie mai mult de car și, aproape șoptindu-i, spuse: - Bașta iazîlmîș olanin ghelmeși vagiptîr (ceea ce este scris pe frunte trebuie să se întâmple), pronunță iute
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
cap cu cucile ienicerești, cu lingura de lemn în loc de panaș, cu archebuzele la umăr și furcheții la mâna stângă, se clătinau la fiecare mișcare a cailor. Când săltau după șei pungile cu praf de pușcă de la cingătoare le loveau mânerele iataganelor de la șold. Schender Pașa ordonase căpeteniei ienicerilor să aleagă un grup de astfel de păzitori pentru ca drumul lui să se desfășoare în liniște. În careta-i cu perdele din mătase violet ce nu permiteau a se vedea în interior, pașa
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
ferm al bunicii, care după ce a trimis-o la plimbare pe inutila mea mamă, ce mi s-a alăturat încrezătoare, s-a apucat să bântuie prin toată casa stropind sistematic peste tot cu apa ei sfințită, învârtind ca pe un iatagan buchețelul de busuioc și repetând într-una aceeași formulă, ce nu avea nimic neobișnuit și misterios: ,, Plecați, plecați, plecați! Întoarceți-vă de unde ați venit! Duceți-vă înapoi la cine v-a trimis!” Eu cu mama, așteptându-ne la cine știe ce vrajă
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
va fi predat trupul acestuia și nu va fi prins făptașul. Între timp, „cazacii, în mulțime de două sotnii, descălecară și se înșirară înaintea primăriei, de-a lungul stradei principale. cazacii, cu priviri crunte, cu cușme mari și mițoase, cu iataganele lungi la brâu, aveau un aspect îngrozitor dar totodată și neobișnuit de atrăgător”. Cetele de cazaci au început să caute prin oraș, „au năvălit prin case, au lovit cu stratul puștei, au biciuit cu nagaica, au furat și jăfuit”. Ultimatumul
CAZACII, LA SUCEAVA de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 76 din 17 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349108_a_350437]
-
Dobrotiță, Ori poate fiica lui cu grea cosiță De grâne aurii cu unde line, Sub briza mării-albastre și senine. Iar Mircea cel Bătrân te-a înălțat, Cetăți de apărare el ți-a dat, Dar vântul Semilunei te-a găsit, Sub iatagane de spahii te-ai prăbușit. Sultanul cel păgân când te-a râvnit, El pașalâc prin veacuri te-a sortit Și dobrogenii astfel s-au plecat, Dar vatra și credința și-au păstrat. Un val prielnic marea a adus, De patru
POEZII PATRIOTICE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350910_a_352239]
-
senin și vremi haine, Când bântuiau temutele campanii, Porneau de zor la munte în bejanii, Purtând povară marilor destine. Cetatea Orația...Trec românii... Și curg mereu oștirile străine... Vibrează și Posadsa și Rovine... Se mulcomesc, se-nvolburează anii. Calări, cu iatagane...vin otele - Neînfricați și dârzi au stat moșnenii: Ei au sfințit frumoasele muscele. Câți au râvnit - flamanzii și viclenii - Au dispărut că pulberea de stele, Dar munții au rămas...și RUCĂRENII ! Adrian Simionescu Referință Bibliografica: Moșnenii / George Nicolae Podișor : Confluente
MOŞNENII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351074_a_352403]
-
de vulturi - În calea năvălitorilor, de la sciți și traci Neînfricați - rîzînd în fața morții - și daci, S-alunge potop de urși flămînzi de la răsărit, Stoluri de pajuri bicefale de la asfințit, Secerători fără milă în holde, aleșii Lui Alah - cu semiluna-n iatagane - și leșii Și alte revărsări de cotropitori, puhoaie Pe meleagurile tale străvechi, Românie, Sosite aici în valuri-valuri, - din pustie - Nenumărate, de nici Domnul nu le mai știe... Crezîndu-se de drept stăpînii lumii, pe vecie, - Seminții neroditoare pe plai, de sărăcie
LA RĂSCRUCE DE VÂNTURI (VERSURI) de MIRCEA GORDAN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346080_a_347409]
-
atunci când ei datorează, de fapt, recunoștință. Cu o astfel de vătămătoare atitudine avem a face atunci când se reped iar să-l înjunghie pe maestrul Alexandru Arșinel o parte din răspânditorii clișeelor cu evenimentele din decembrie 1989, pregătindu-i din nou iataganul mișel pe care scrie vină nu numai a celor ce-l șuieră pe deasupră-i, ci și a celor care făuresc iataganul! N-a scăpat de clevetire și ură turbată maestrul, când, la piept cu moartea, a biruit, suferind un transplant
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
înjunghie pe maestrul Alexandru Arșinel o parte din răspânditorii clișeelor cu evenimentele din decembrie 1989, pregătindu-i din nou iataganul mișel pe care scrie vină nu numai a celor ce-l șuieră pe deasupră-i, ci și a celor care făuresc iataganul! N-a scăpat de clevetire și ură turbată maestrul, când, la piept cu moartea, a biruit, suferind un transplant de rinichi. Ce multă fiere puteau vărsa atunci înfierbântații răsăriți din puțul negru al despiritualizării politice, câțiva dintre ei fiind unii
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
evlavie populară, izvorâtă dintr-una din legile Bisericii, aceea de a-i cinsti pe cei morți! Cum? Dându-le băutură? Chiuind și dansând? Încingând certuri și uneori bătăi în toată regula? Fiindcă țiganii își aduc și arsenalele complete: cuțite, săbii, iatagane. Să fie, în caz de nevoie. Cine se duce în cimitir de Paștele Blajinilor are parte de spectacole gratuite, pe cinste. Poate ca să nu-și mai aducă aminte de cei dragi, cu ochii căscați la circul care se desfășoară, fără
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
O fi și ea, femeie, dar nu ca celelalte. Și atunci ar trebui să o ridic în slăvile cerului, Dar ea, lipsită de sânge, iubire, dreptate, Cred cu siguranță, de sus, va cădea, Și-atunci de ce să nu poarte Un iatagan încalte? De ce coasa și-o ține în umbră de om?.. Să-i fure stelele prin somn? Or, știe ea ce-nseamnă a muri?.. Ea seamănă flori pe morminte În ciuda celor ce pot a trăi printre ispite... LILIA MANOLE Referință Bibliografică
NICIODATĂ NU M-AM GÂNDIT LA TINE, MOARTE! de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357716_a_359045]
-
Alecul tău va fi dormind... Tiro Alecu sovela... — Aici voi veți muri iubind!... - Tume khote merena piarindoi!... Alecu groaznic a strigat, O Alecu daravanes deas mui, S-a repezit și a și dat Nashlea thai vi deasas În inima cu iataganul. Ande ileste la shiureasa. Mort a căzut atunci țiganul. Pelo mulo okona o Rom. Zamfira în așa uimire E Zamfira ande kadea chud A zis cu deznădăjduire: Phendea nirashimasa: — Ucigașule! mi-i frică -Mundarneia! Trash mangă De vărvăreasca ta pornire
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
lește per! (o lovește în inima) (malavel-la ande ileste) Zamfira E Zamfira Ah! am iubit! Iubind și mor... Ah! Piardem! Piarindoi merav... Se revarsă de ziua zori: Divesarel-pe ghesăsko: Alecu după deal ședea O Alecu pala'i phur beshelas Cu iataganul plin de sânge La shiureaia pherdi rât Și două trupuri reci privea, Dui shudre tana vardilas, Iar când s-au început a strânge Thai kana avile te kidion Țiganii toți pe langă dans', Le Rom savore pasha peste, Atunci moșneagul
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
ale marilor demnitari ai statelor Europei, cel mai fioros spectacol, plin de sălbăticie și unic în felul său: decapitarea sub ochii îndurerați ai tatălui, a celor patru fii ai voievodului Constantin Brâncoveanu și a sfetnicului Ianache Văcărescu, pentru ca în final iataganul păgân, prin ultima sa sclipire, să reteze și pe bătrânul și falnicul stejar răsădit și adăpat la izvoarele apelor străbunilor evlavii ortodoxe. Domn cumpătat și înțelept, gospodar destoinic și chibzuit, oblăduitor darnic și cruțător, părinte blând și milos, Constantin Vodă
COMORI ALE SPIRITUALITĂŢII VÂLCENE LA HUREZI DE PR. CONSTANTIN MĂNESCU-HUREZI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347405_a_348734]