591 matches
-
la tablouri. Se îmbracă în ținută de seară, ia masa în sufragerie, este servită ca o doamnă din înalta societate de un majordom, era să cad pe spate când am auzit, apoi se retrage în bibliotecă, demnă, bea coniac cu ibricul și se zgâiește la pereți până o dor ochii și adoarme n fotoliu. O scutim de oboseală. Deci avem un majordom. Are o sută cincizeci de ani, pe jumătate surd, pe jumătate orb, dacă era și șchiop chiar că îmi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de după stânci, și ne-am apropiat sperând să avem de unde umple sticlele cu apă. Atunci am auzit niște glasuri care veneau dinăuntru. Deschide dulapul acela și dă ceștile de cafea. Ce-ar fi să-l deschizi tu și să pui ibricul la fiert? Dar ce, la mine-s cheile? Tu te ocupi de asta. Da, pentru că ție ți-e lene să pui cafeaua la fiert... Știi ceva, poate n-o să mai vorbesc cu tine de-acum încolo! Da, de-aia nu
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
față de o tînără domnișoară, sub acoperirea unui răvaș de avertizare asupra felului în care s-ar putea compromite: " Aceasta fiind ceea ce aveam să vă spun, mi-am făcut datoria, rugîndu-vă ca în acest ceas al unsprezecelea, să alegeți între un Ibric fără țel și un anonim serios, dînd un semn de viață la telefonul 332 27, Societatea "Pecopex" unde întrebați de dl. Anghel Popescu și viu imediat." În toată dezordinea informațiilor din epistole, destinatarul sigur află tot ce trebuie, și ceva
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
nu veneam în vizită. Mai ales la ora asta. — E o oră foarte potrivită. Nu mă culc niciodată înainte de miezul nopții. Robespierre îi prinde o mânecă de care trage disperat. Liliane, cu spatele la Lionel, alege cu grijă unul dintre cele șapte ibrice disponibile, pregătește cafeaua, ia două căni cât mai apropiate ca formă și toarnă cafeaua. Dintr-odată, Robespierre se oprește din mârâit. Liliane se întoarce spre Lionel. Îl vede plângând calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă spoite pentru cafea, ce zice domnul? - Domnul zice, tinere, că vrea să vorbească cu bulibașa. Se poate? - Cum să nu, e ceva mai încolo, la cortul lui. Tocmai își aprinde pipa. Vă duc eu până la el. - Mulțumesc, flăcăule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar nu le șterse, ceea ce nu-i era în fire, puse grijuliu ceștile pe un platou și intră În sufragerie cu o mină ce nu prevestea nimic îmbucurător. - Te rog să te așezi, i se adresă el pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în bucătărie. Abia atunci am observa termosul lui tanti Cateluța. Termosul ăla în care-mi mai lăsa dumneaei cafea. L-am deschis, dar înăuntru nu era decât apă. Nu știu ce mi-a venit, dar apa aia mi-am pus-o în ibric și cu ea mi-am preparat o cafeluță. N-am niciun talent în sensul ăsta. Întotdeauna îmi iese mai degrabă o spălătură de vase, decât o licoare tare și aromată. De data asta, nu știu cum s-a făcut, probabil eram foarte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
era mai cald. Mai Întîi, Însă, cu un gest aproape curtenitor, Își luă de pe cap pălăria ieftină și cu boruri largi, datorită căreia chipul lui avusese pînă atunci un aer foarte hotărît. Christina aprinse aragazul și turnă apă Într-un ibric. Se mișca Încet, cu prudență față de propriile mișcări, ca un om bolnav. După ce așeză ibricul pe foc, rămase să privească fascinată de jocul flăcărilor mici de sub el, care răspîndeau o lumină albăstrie calmă, cu miros ciudat. Apoi, cînd se Întoarse
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pălăria ieftină și cu boruri largi, datorită căreia chipul lui avusese pînă atunci un aer foarte hotărît. Christina aprinse aragazul și turnă apă Într-un ibric. Se mișca Încet, cu prudență față de propriile mișcări, ca un om bolnav. După ce așeză ibricul pe foc, rămase să privească fascinată de jocul flăcărilor mici de sub el, care răspîndeau o lumină albăstrie calmă, cu miros ciudat. Apoi, cînd se Întoarse din nou către Pablo, surîse cu un anumit Înțeles. — Nu mi-e frică, spuse, m-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o contraziseră. — N-a fost vis! Fiindcă abia atunci s-a terminat visul și mi-am dat seama că nu sunt tovarășul Nicolae Ceaușescu, ci altcineva. — Știu cum se Întîmplă. Ți se pare că totul e aievea, nu? Apa din ibric Începuse Între timp să fiarbă cu zgomot. Christina se ridică, puse plicul de ceai și acoperi vasul, iar după ce stinse focul, rămase cu mîna pe butonul aragazului, căutînd ceva ce se rătăcise În amintirile ei. Dincolo de fereastră, lumina roșiatică a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un compliment, o ține Sena pe a lui, o să vă spună dînsa cînd o să ne întoarcem, sper că n-o să mă înțelegeți greșit, vă transmite că ne așteaptă pe toți sus înainte de-a ne lua tălpășița, zice gîndindu-se la ibricul pe care doamna Mina îl umpluse cu apă și îl pusese la fiert pe aragaz chiar sub ochii lui. — Spune-mi cu ce ai venit, se interesează domnul Președinte cu aceeași suspiciune, în timp ce ochii săi rămîn fixați asupra capotei deschise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
română. Ne-au băgat pe toți în aceeași oală, Poștașule, zice, trebuie să fii orb și prost ca să nu-ți dai seama. Așa este, dom’ Colonel, zice Poștașul căutînd din priviri o cîrpă cu care să apuce mînerul încins al ibricului. Potrivește-ți-o cum îți place, îi zice Bătrînul, privind la dulapul suspendat de deasupra chiuvetei. Ceștile sînt acolo, mai zice. Dacă Piticul ar auzi-o, s-ar răsuci în mormînt, repetă. Prea și-au băgat nasul peste tot, Libération
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum stăm, zice Dendé, răsucind robinetul chiuvetei, slobozind apă într-un ibric de tinichea, privind în direcția holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție de drepți, cu receptorul telefonului la ureche, și firul răsucit atîrnînd în aer. Gulie și Tîrnăcop se trîntesc de-o parte și de alta a mesei de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adesea, cât de nefericit ai fost și tu, dacă ai acceptat să Împarți cu mine aerul din cotineața asta Împuțită . Antoniu Îl ascultă În timp ce aprinde câteva surcele pe un grătar de metal, soba lor de toate zilele. Ține deasupra flăcării ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ibricul În care a turnat apă și câteva flori de tei, pe care le-a scos dintr-un borcan, după ce le-a mirosit cu lăcomie, așa cum miroase o fiară prada. Când apa Începe să sfârâie și să se zbenguie În ibric, Antoniu stinge flăcăruia, suflând În ea, după care deșartă ceaiul Într-o cană, aflată pe taburetul din Încăpere. Aroma de tei, dumnezeiască umple Încăperea și le intră În nări, aspirată cu lăcomie. -Uite ce, Kawabata, am acceptat să Împart cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te-a readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bucată din felia de pâine prăjită. M-am întrebat dacă-mi voi găsi puterea de a mai face puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și am să pun ibricul să mai fac puțină cafea. Se întoarse imediat aducând o cutie lungă și îngustă învelită în hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-l știu pe-al dumneavoastră. Vlad. Chimist. Lucrez la investiția pentru instalația de recuperare a deșeurilor. Trebuie să căptușesc cu plumb rezervorul înainte de-a-l monta și n-am sudor specializat. Se rezolvă face un gest de liniștire Mihai, punînd ibricul plin cu apă în cuptorul central al instalației, luînd apoi telefonul. Știu pe cineva de la serviciul Dezvoltare, care ne poate ajuta. Alo, strigă el în telefon cu domnul Virgil Muraru, vă rog! Ținînd telefonul la ureche, Mihai merge la cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu apă în cuptorul central al instalației, luînd apoi telefonul. Știu pe cineva de la serviciul Dezvoltare, care ne poate ajuta. Alo, strigă el în telefon cu domnul Virgil Muraru, vă rog! Ținînd telefonul la ureche, Mihai merge la cuptor, scoate ibricul în care apa fierbe deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Virgil Muraru, vă rog! Ținînd telefonul la ureche, Mihai merge la cuptor, scoate ibricul în care apa fierbe deja, răstoarnă cafea dintr-un borcan de nes fără să mai măsoare, ia din sertar o linguriță cu care mestecă, mai pune ibricul în buza cuptorului cîteva secunde, apoi îl așază pe birou, lîngă două pahare de laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
N-ar fi trebuit, totuși, să-i dau motive de supărare stînd atîta de vorbă cu Mihai... Mă iubește mult și..." Pe acoperișul vagonului se aude zăpada spulberată. "Și, totuși, dacă mor... Să fi fost numai politețe?!..." Mihai arată spre ibricul cu cafea, scos din cuptorul instalației de laborator, unde l-a pus să se reîncălzească. Nu, mulțumesc! refuză Ion. Las' c-o beau la ziuă. Cine a mai venit aici, în secție? Don Șef a telefonat și, aflînd că-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privirea spre șoseaua națională și, într-un tîrziu, pleacă acasă cu bărbia în piept, fluierînd. Unii spun că, de fapt, plînge. Chiar tata spune că l-a văzut odată... Ion își aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care-și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
teamă că nu mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se cu un ibric plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei Săteanu. Așezat în scaun, ca un oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o. Te rog, șoptește Cristina, arătînd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dosar cu acte pentru marfa primită. Vino singură, sau cu... cu cine vrei. Dar, te rog, vino! Dinspre ușa care dă în autoservire se aud voci. Cristina devine dintr-o dată sigură pe ea, face să dispară sub masă ceștile și ibricul, apoi se ridică, trăgîndu-și din buzunarul de la piept stiloul, pe care îl deschide, semn că tocmai scria ceva. Stai pe loc îi șoptește lui Mihai cînd trece pe lîngă el, cuprinzîndu-i obrazul în căușul palmei, într-un gest de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile, ia și rața, le duce în bucătărie, apoi se întoarce să aducă o farfurie cu friptură. Știți, o oprește tatăl copiilor aș plăti rața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]