261 matches
-
îndoit de mijloc în scaun. Am scuipat mucus acid pe voma împrăștiată în fața mea. Am tras repede aer în piept, înainte ca un alt acces de vomă să-mi golească plămânii. De data asta însă n-am scos decât un icnet care m-a congestionat întreaga față. Apoi încă unul, și încă unul. În cele din urmă, m-am ridicat, tremurând și ștergându-mi lacrimile de pe față. — Angajatorul meu e un om de știință, ți-am spus asta, nu? Domnul Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mâna. Când îmi răspunse în același fel, am primit tot sprijinul din lume. — Nu. Nu-i nici pe departe cel mai eficient sistem de îndosariere, nu? Fidorous se luptă să iasă din mormanul de hârtii cu o serie de gâfâieli, icnete, mormăieli și șuierături. Auzind zgomotele, Ian se foi în cușcă. — Totuși susțin ideea că, dacă am de gând să găsesc aici ceea ce mă interesează, voi găsi. De obicei, însă... Se cerea o reacție. Am ridicat din sprâncene - puțin, nu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu ultim, unde semăn cu o mașină veche de scris, se uită cu o tristețe nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și încerca să facă conversație. Oare cîte s-or mai fi schimbat de la ultimul lot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cărtărescu. Autorul joacă deci la miză (artistică) mare, dar, din nefericire, mijloacele de care dispune sunt modeste. Drept urmare, ceea ce putea fi o reprezentare metafizico-fiziologică devine frecvent una doar fiziologică, în consonanță cu „mizerabilismul“ la modă azi în rândul tinerilor autori: „icnetul se moleșește-n suspine și omul nostru cu părul vâlvoi și dorința stârnită - mijlocul ars șalele dislocate de neastâmpărul care țopăie sapă o groapă între picioarele acestui bărbat și pula în vagă erecție o va străpunge pe mama - acum își
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
din salon a zis, așa, ca pentru sine, dar să audă și securistul: ― Dacă Își rupea falca, umbla cu botniță, ca vițeii, când vrei să-i Înțărci... ― Dar de nu era nasul, Își belea obrazul - l-a completat altul, cu icnet de râs. ― De unde obraz, frate? Mai subțire era talpa ciubotei lui Ivan. A lui Ivan care a călcat țara asta În picioare... Îi cunosc foarte bine, fiindcă am avut de-a face cu ei! - a intervenit cu năduf alt pacient
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
după câteva minute bune a apărut Păpădie, aducându-l pe cel de al doilea rus cu „pantalonii În vine”, care tremura ca varga... „Da’ ce-ai făcut, măi Păpădie? Nu lași omul să se ușureze?” - l-a Întrebat Toader, cu icnet de râs. „Ba cred că s-a ușurat prea mult când l-am somat să nu miște nici dintr-un deget!” - a răspuns Păpădie cu același ton de șagă. „Acum, voi - s-a adresat Toader celor de la divizie - la treabă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Tare mă tem că v-a cam ajuns foamea și setea. Cred că Înainte de a pleca mai departe ar fi bine să luați ceva În gură. Altfel nu mai ajungem <acasăă cât Îi hăul și dudăul - a vorbit Toader printre icnete de durere. ― Iote că durerile nu i-o luat mințile - a observat cu mândrie mama Maranda. ― Abia atunci am scos hrana rece pe care o aveam la noi. „Cu ce te pot ajuta?” - l-am Întrebat eu, punându-i În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de la Silistra o biciușcă nouă, tot din piele împletită. Dar cum Grigori nu voia să pună mîna pe biciușcă, Iovanca a început să-și tragă singură pe spate, cu șfichiul, mai întîi încet, apoi tot mai tare. Au luat-o icnetele de durere, pînă cînd Grigori s-a simțit în stare să o cheme în pat lîngă el, cu o blîndețe pe care nu și-o cunoștea și cu o tărie care i-a revenit chiar și după ce s-au dus
Grigori by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7902_a_9227]
-
mai bune pasaje ale cărții. Citez doar finalul lui. Scena se petrece într-un pat aglomerat de corpuri și gelozii: „Era o luptă care nu mă privea, am așteptat să se termine, dar când s-a făcut liniște și toate icnetele s-au evaporat, m-am întrebat dacă nu cumva și Geo, și doamna Manea sunt deja morți și a doua zi urma să descopăr că am dormit în același pat cu două cadavre. Cunoscute, e adevărat. Și foarte dragi pe deasupra
Ce urmează? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6478_a_7803]
-
butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-o lovitură. Iar imaginea asta de gâde duhovnicesc era întregită de o smuceală din umăr și cap deodată, care ducea, cam o dată pe minut, tâmpla spre claviculă. Fiecare smuceală era însoțită de un icnet pe care, auzindu-l și simțind fiori pe grumaz, cheliosul, lipit de spinarea lui Pârnaie, se abținea cu greu să nu strige de fiecare dată „Iadeș!”, ca sub amenințarea unei iminente descăpâțănări. Altminteri, despre Isaia, călugărul fără schit, cu crucea
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
tenie uriașă ce-mi devoră până și ultimul sens. ajunsă aici, știu că totul abia urmează să se întrupeze, să capete forma îndelung căutată, doar că nu știu unde, cum și când. în rest, totul e un hohot de râs și un icnet de neputință atroce. Fluturele cu aripi de vis orizontala timpului a trecut vertiginos prin mine. iată-mă acum în vârful golgotei pe care se înalță crucea. încă puțin și voi ajunge la răscruce, acolo unde ființa-mi va cunoaște adâncimea
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
în ușa cîrciumii borăște țiganul bătrîn cu plete slinoase, un ghemotoc de viermi burta alunecoasă untură rîncedă între pulpele slabe ale fetiței lipită de zid fusta roșie acoperă fața îneacă țipătul și dă-i și dă-i grohăitul porcului în icnetul pieptului strivit un pui golaș sub pantofii ăia neatenți dă la maximul casetofonul Ťfrumoasa mea în noaptea asta ne vom iubiť?(p. 92). Interesant este faptul că fiecare text din acest roman este redactat în mod diferit, după alte reguli
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
ne luăm revanșa, o făceam în stilul care-a devenit după 1990 regula de existență a românului: deșănțat, animalic, agresiv. Orice sărbătoare privată devine, la noi, obligatorie pentru comunitatea întreagă: manele urlate prin boxe ce sparg până și geamul securit, icnete ca la concursurile de ridicat haltere sau, pur și simplu, invadarea spațiului public - așa cum am văzut zilele trecute într-un sat din preajma Bucureștiului, unde participanții la o nuntă ocupaseră, pur și simplu, într-o horă spontană, întregul carosabil. Atmosfera de
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
ești tu! Ci eu, de mult flămândul, Ascetul dăruirii, feeria Pătrunderii-ntre taine, poate blândul Pian născându-și singur simfonia. Noi suntem noi, un vânt care își scrie Pe căi lactee, printre universuri, Descânt astral cu ritm de poezie Și icnete în doi pe post de versuri. *** Referință Bibliografică: Noi suntem noi ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1764, Anul V, 30 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NOI SUNTEM NOI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384757_a_386086]
-
într-o uimitoare emoție.Îi luă capul între mâini și începu să-l sărute.Măinile lui începură să alerge haotic peste trupul înfășurat în feciorie.Se lăsară tiptil pe nisipul în care clepsidra înfâșcase veșnicia.Valurile începură să le strivească icnetele în poalele verzi-albastre. -Știu,știu,stai liniștită...și eu simt la fel.Cerul tăcea deasupra lor,într-un joc de-a v-ați ascunselea,complice.Pe nisipul de la marginea copilăriei,se năștea,din nectar și ambrozie...un suflet. ...De atunci
DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385309_a_386638]
-
pernă steiul, Din fulgi de nea ți-am zămislit pocladă Nici gând de somn, în doi țeseam temeiul, Pârâul fiu, miri, munte și Naiadă. Ne-ascunde noaptea sub umbrar de astre, Te-mbrățișez cu-atingeri de cascadă Munte sub munte, icnetele noastre Alungă zorii, nimeni să ne vadă. *** Dar, orice început are în el și sfârșitul: A fost să fiu. Tu mi-ai fost stea La ceas târziu, La moartea mea, Drumul pustiu, Vei lumina Cu dragostea. *** Finalul? Fiecare din noi
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
încovrigat de durere și a căzut la pământ. Tovarășul acestuia s-a repezit ca un taur urlând cu capul înainte spre Ștefan. Cu agilitate tânărul făcu un pas lateral și cu piciorul drept,încordat ținti și lovi tâmpla atacatorului. Un icnet scurt de sălbăticune răpusă și acesta se prăvăli peste prietenul său, fiind trimis în lumea viselor. Iată, așadar pentru Ștefan sutele de ore de antrenamente dure, obositoare la sala de forță, își arată roadele. - Mulțumesc de ajutor! strigă Ștefania și
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced; Citește mai mult DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII!Ploaie rece-n stropi ca gheața, plângi la mine-n geamLacrimi ude-n sticla veche, boabe de mărgeanStropii grei, cuprinși de ură, prăpădiți în ceațăSe preling în tinda frântă
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de la grinde lăcrimează-n putred pârg,Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate,Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte!Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced!Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced;... III. AMURG DE VIAȚĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. AMURG DE VIAȚĂ O ultimă rază de soare S-a stins pe cer, stele preling Culoarea vieții calde moare Odat-cu ea și eu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
încifrează o simbolistică extrem de îmbietoare/ofertantă, prin profunzimea ei mistică: tărâm de hotar, al înfruntărilor și biruințelor succesive, ale lumii iluziei asupra iluziei lumii - și viceversa...! ...Salutar, dar prea ostentativ, efortul de a transcende spre metaforă (se aude, parcă, un icnet, înainte de a se naște peisajul selenaro-metaforic: Munți imaginari/ Din geografii/ascunse de lume/ Fără definiții geologice/ Dorm sclipind prin atlase - cf. Stâncile teșite - saltul de la banala sintagmă geografii ascunse, la generozitatea cosmic-metaforică a sintagmei dorm sclipind prin atlaseprovoacă neîncredere (a
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
pe geam, din înălțimi, la minunatul tărâm de aburi pe care îl conduce: Ionescu Land. Deodată, din partea opusă celei în care ne aflăm, se aude un zgomot ciudat, ceva ca un piuit însoțit de un strănut de pisică și un icnet de femeie. Înciudat și nervos pentru că i-a fost tulburată liniștea, Ionel se întoarce brusc în direcția de unde s-a auzit zgomotul. Descoperim un al doilea personaj, Calculatorul, aprins, ochi maro, procesor Electron 300, câteva șuvițe de păr albastre căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
răscolind cu piciorul frunzele de pe jos. Voia să atragă atenția arătării asupra lui? Inutil, aceasta știa că se află acolo. Inspectorul privea țintă spinarea lui Calistrat, măsurând din ochi distanța dintre ei. Se auzi o bufnitură puternică, urmată de un icnet și o înjurătură scurtă, rostită cu sete de bătrân. Spinarea acestuia dispă ruse din fața ochilor inspectorului. Speriat, Cristian încercă să înțeleagă ce se întâmplase. Moșul călcase într-o groapă ori poate alunecase pe frunzele ude de pe jos. Căzuse și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tunel înconjurat de întuneric prin care venise. Pe măsură ce cobora, viteza era din ce în ce mai mare, iar el devenea tot mai înspăimântat, temându-se să nu se strivească de pământ. Intrarea în trupul său se făcu brusc, dureros chiar. Izbitura îi smulse un icnet scurt, din adâncul pieptului. Inspiră adânc, cu sete, horcăind după aer. Deschise ochii și se ridică în capul oaselor. Întunericul ce îl înconjura era deplin. Greierii cântau ascunși în iarbă. Oricât se strădui, de data aceasta nu mai reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]