14,500 matches
-
timpul/ în umila supunere// o clipă simții/ că/ inima-i tace// rugăciune/ dar unde e oare adevărul/ cu tine l-ai luat?// sfârșit de iarnă/ se-ngreuiaza semințele/ de plictiseală// iubire/ cenușă din urmă/ spre ființă ta/ jocul mișcării,/ icoane icoane.../ exist?// visul/ beata opunere/ în jocul distanței Interesant și poemul în 9 părți ce se deschide, si se încheie cu această strofa: Această poveste/ procesiune formală/ în timpul singur/ Unică, frumos lucrat, cu maximă concizie, în gustul perfecțiunii, modern. N-am
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
șaizeciștii au năzuit, într-o caracteristică manieră, a restabili punțile cu un trecut prestigios, rezervor nu doar de sugestii poetice, ci și de proteguitoare spiritualitate). Prelinse pe făgașuri aparent delirante, liniile acestei erezii se strîng în satisfăcătoarea coerență a unor icoane executate într-o perspectivă inconformistă: "Din Cer cădeau chiar două urme/ Și aveau rană de argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
englez la română se observă o mare varietate de soluții; de fapt, se pot atesta toate posibilitățile: de la păstrarea englezismului ca atare (inclusiv cu pronunția originară) la adaptarea lui fonetică (prin pronunțarea conformă scrierii) și morfologică, în forma icon sau icoană; pluralele lui icon sînt iconi ( masculin), iconuri sau icoane (neutru); icoane e, desigur, în primul rînd pluralul formei feminine. De fapt, e o situație în care este greu de făcut o distincție clară între "adaptare", deci preluare a unui nou
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
soluții; de fapt, se pot atesta toate posibilitățile: de la păstrarea englezismului ca atare (inclusiv cu pronunția originară) la adaptarea lui fonetică (prin pronunțarea conformă scrierii) și morfologică, în forma icon sau icoană; pluralele lui icon sînt iconi ( masculin), iconuri sau icoane (neutru); icoane e, desigur, în primul rînd pluralul formei feminine. De fapt, e o situație în care este greu de făcut o distincție clară între "adaptare", deci preluare a unui nou cuvînt (asemănătoare ezitărilor între clon masculin și neutru - și
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
fapt, se pot atesta toate posibilitățile: de la păstrarea englezismului ca atare (inclusiv cu pronunția originară) la adaptarea lui fonetică (prin pronunțarea conformă scrierii) și morfologică, în forma icon sau icoană; pluralele lui icon sînt iconi ( masculin), iconuri sau icoane (neutru); icoane e, desigur, în primul rînd pluralul formei feminine. De fapt, e o situație în care este greu de făcut o distincție clară între "adaptare", deci preluare a unui nou cuvînt (asemănătoare ezitărilor între clon masculin și neutru - și clonă - feminin
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
adaptare", deci preluare a unui nou cuvînt (asemănătoare ezitărilor între clon masculin și neutru - și clonă - feminin, în transpunerea engl. clone, devenit termen la modă și internațional) și calc semantic, deci adăugare conștientă a unui sens nou cuvîntului deja existent. Icoană ocupă în lexicul românesc un rol important: ca termen frecvent, cu sens fundamental religios, dar aparținînd vieții cotidiene, cu folosiri metaforice și derivate. Fiind vorba de cuvinte cu origine comună ( grecescul eikon, imagine, stă și prin intermediar latin la originea
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
religios, dar aparținînd vieții cotidiene, cu folosiri metaforice și derivate. Fiind vorba de cuvinte cu origine comună ( grecescul eikon, imagine, stă și prin intermediar latin la originea echivalentelor din limbi occidentale, inclusiv a engl. icon; în română el a devenit icoană prin intermediar slavon) și cu sens înrudit (prin componenta vizuală), translațiile semantice se produc cu ușurință. Deși nu este atestat de DEX, și icon exista deja, ca termen de specialitate, în română: în limbajul semiotic și lingvistic ("fotografia este icon
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
net) - și cu pluralul masculin: " Dând click pe iconul unui director din arbore, conținutul lui apare în dreapta, sub forma unei liste de iconi și nume" (news.infonet.ro). Cea mai bine fixată și mai răspîndită pare totuși a fi forma icoană, mai ales la plural (care, în principiu, ar putea fi și cel al neutrului): "icoanele apar pe ecran ca mici simboluri care simplifică accesul la un anumit program sau la o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T. Ban
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
apare în dreapta, sub forma unei liste de iconi și nume" (news.infonet.ro). Cea mai bine fixată și mai răspîndită pare totuși a fi forma icoană, mai ales la plural (care, în principiu, ar putea fi și cel al neutrului): "icoanele apar pe ecran ca mici simboluri care simplifică accesul la un anumit program sau la o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T. Ban ș.a., Dicționar explicativ de calculatoare, 1994). Evident, marea problemă terminologică este creată tocmai de locul
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
pare totuși a fi forma icoană, mai ales la plural (care, în principiu, ar putea fi și cel al neutrului): "icoanele apar pe ecran ca mici simboluri care simplifică accesul la un anumit program sau la o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T. Ban ș.a., Dicționar explicativ de calculatoare, 1994). Evident, marea problemă terminologică este creată tocmai de locul puternic pe care îl ocupa deja în limba română cuvântul icoană: care evocă inevitabil alt registru stilistic și alte conotații
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
un anumit program sau la o anumită comandă"; "utilizarea icoanelor și a mouse-ului" (M.T. Ban ș.a., Dicționar explicativ de calculatoare, 1994). Evident, marea problemă terminologică este creată tocmai de locul puternic pe care îl ocupa deja în limba română cuvântul icoană: care evocă inevitabil alt registru stilistic și alte conotații, contrastante cu cele tehnice. Ca și în engleză, în alte limbi occidentale franceză, spaniolă, italiană existau înainte de impunerea terminologiei informatice cuvintele icône, icono, icona cu sensul semiotic și cu cel pictural
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
religios bizantin. Poziția lor în limbă nu este deci deloc comparabilă cu cea din română, în care sinonimia sau polisemia creată (cuvînt nou adaptat sau sens nou adăugat prin calc cuvîntului vechi) e mai greu suportabilă � "fă clic pe icoană"). Se adaugă la toate acestea încă o inovație: folosirea diminutivului iconiță. Am găsit destul de multe exemple de folosire a formei, tot în jargonul informatic: "Proprietatea Icon este cea care gestionează iconița aplicației atunci când aceasta este minimizată" ( bluedog.ro); "executați un
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
My Computer" situat în colțul de stînga-sus al desktop-ului dvs (este o iconiță care "aduce" a calculator") (portal.softnet.ro). Alegerea cuvîntului iconiță se explică printr-o anume nevoie de expresivitate, probabil și ca o încercare de diferențiere față de icoană; și chiar printr-o adaptare la realitate: în fond, simbolurile grafice în cauză sînt efectiv mici, deci diminutivarea se justifică. Numai că iconiță e la fel de prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
anume nevoie de expresivitate, probabil și ca o încercare de diferențiere față de icoană; și chiar printr-o adaptare la realitate: în fond, simbolurile grafice în cauză sînt efectiv mici, deci diminutivarea se justifică. Numai că iconiță e la fel de prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică") este dublată de una afectivă. Efectul produs e mai curînd glumeț: de asociere contrastantă, de adaptare marcat expresivă. Care dintre formele pe care le-am adus în discuție
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
față de icoană; și chiar printr-o adaptare la realitate: în fond, simbolurile grafice în cauză sînt efectiv mici, deci diminutivarea se justifică. Numai că iconiță e la fel de prezent ca icoană în conțtiința vorbitorilor cu sensul său fundamental, iar componenta denotativă ("icoană mică") este dublată de una afectivă. Efectul produs e mai curînd glumeț: de asociere contrastantă, de adaptare marcat expresivă. Care dintre formele pe care le-am adus în discuție are mai multe șanse de impunere? Un răspuns l-ar putea
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
de are cumva de șmirgheluit o ramă, coboară etajele, în curte, și-și face acolo treaba: în atelier nu-i fir de praf. Între cei doi, perete-n perete, propriu-mi atelier. La mijloc, adică. Chilia lui Petru Comarnescu de pe Icoanei păgîn monahală greu de descris. Se putea face, eventual, un subțire inventar. Irelevant însă: rafturi și etajere burdușite cu tipărituri din cealaltă Românie, din care venea febrilul criterionist (extrem de prudent în tăinuirea perioadei), scaune, mese, dulapuri, toate dintr-un lemn
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
Constanța Buzea Seul icoanelor curge pe crengi, parcul e tulburat/ de sintagme./ Apusul desenează spirale..., gândul e faun, culege vopsite insecte/ În umbră se roagă copilul, fluture/ strivit în scrumieră;/ O clipă din voce rămâne, conturul i se dizolvă în opiu./ Ruginită e aura
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13855_a_15180]
-
bătături în palme toți cei care, de mulți ani încoace, s-au străduit să strice relațiile României cu Statele Unite. Și în funcție de mărimea muștei pe care o au pe căciulă, antiamericanii cu acte de ieri, alaltăieri se întrec în plecăciuni la icoana Unchiului Sam, ca în finalul Scrisorii pierdute. Un oarece sentiment al apropierii funiei de par îl face pe C.V. Tudor să-și declare la toate răspîntiile prețuirea față de America. Și, ceea ce e de-a dreptul jalnic, acest antisemit și xenofob
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
geniu poate să pătrundă în intimitatea altui geniu, să se consubstanțializeze cu Eminescu prin misterul creației, câteva momente, ca un preot care săvârșește sfânta liturghie. Atunci numai, avem de-a face cu arta, când artistul devine preotul, iar opera devine icoana. În istoria artei românești doi mari sculptori l-au făcut pe Eminescu: Gheorghe Anghel, la București și Ion Vlad, la Paris. Puzderia de încercări mai mult sau mai puțin asemănătoare nu are pentru istoria artei nici un fel de importanță. A
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
Nicolae Manolescu În sărbătorile Paștilor de anul acesta ne-am mai procopsit, Doamne, iartă-mă, cu o minune. Dintr-o icoană de biserică a izvorît mir. Părintele paroh a explicat reporteriței t.v. care ne-a adus știrea la o oră de vîrf că nu e vorba de lacrimi, fiindcă nu curg din ochii Sfîntului Ioan Botezătorul, ci de sub tipsia cu
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
vîrf că nu e vorba de lacrimi, fiindcă nu curg din ochii Sfîntului Ioan Botezătorul, ci de sub tipsia cu capul lui. Dar că e mir sfînt, fără doar și poate. Așa a hotărît un sobor de preoți care a cercetat icoana. Credincioșii aflați în biserică se uitau cum plimbă preotul o lumînare aprinsă pe sub tipsia pictată ca să pună în evidență dîrele de ulei. Preț de minute bune, milioane de telespectatori au asistat la prezentarea "binecuvîntării", cum a numit-o părintele paroh
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
și jumătate, ea continuă să fie considerată, în opinia românilor, o instituție demnă de încredere. Dar nu sînt deloc convins de temeiul acestui succes mai degrabă electoral decît moral. Capitalul de încredere al bisericii mi se pare suspect. Episodul cu icoana izvorîtoare de mir ridică mai multe semne de întrebare. Cel dintîi se referă chiar la felul în care clerul a luat act de faptul că, după lunga noapte comunistă, România a redevenit o țară democratică: separația bisericii de stat nu
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
curios să știu dacă am nevoie de mai mult decît degetele de la mîini ca să-i număr pe preoții-dascăli care își concep în acest fel menirea didactică. În fine, și în directă legătură cu aceasta, explicația dată de părintele paroh minunii icoanei cu mir (explicație dată și de alți preoți, fără excepție, de cîte ori astfel de fenomene s-au petrecut) conduce mai curînd la superstiție decît la luminarea sufletului. Nu sînt competent în astfel de întîmplări și nu văd de ce mi-
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
ca să li se arate? Oricît de necunoscute ar fi căile Domnului, e sigur că bunătatea Lui nu este întîmplătoare. Și numai cînd credincioșii vor descoperi în faptele și în cugetul lor acel lucru extraordinar care se cade răsplătit, mirul de pe icoană va putea fi considerat o minune dăruită de Dumnezeu bisericii lor și păstorului lor. Cam așa s-ar fi căzut să vorbească părintele paroh celor din biserică (și nouă, celor care-l ascultam la televizor), dacă dorea să lase întîmplarea
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
luni de zile pe femeia cu făptură transparentă care cerșea fără să ceară, fără să scoată un cuvânt. Când vremea era năpraznică, intra în biserică la adăpost, rămânând în colțul cel mai bine umbrit, privind de departe la lume, la icoane, la sfinții pictați pe pereți. Când timpul era dulce, se așeza în pridvorul bisericii Visarion, stingheră, de-o parte, neamestecându-se cu ceilalți săraci care ocupau locul cel mai mănos în vadul trecătorilor. Ea rămânea nemișcată pe locul ei, în vreme ce
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]