122 matches
-
limba romanilor în contact cu populația locală, dacă nu cumva, înaintașii lui veniseră cu această limbă știută din sudul Dunării. Slăbit din cauza luptelor cu care adversarii externi, slavi, avari, bulgari și arabi, dar și de luptele interne dintre inconoduli și iconoclaști, Imperiul nu mai putea să- și protejeze supușii, care erau luați în robie de invadatorii barbari. Așa, de exemplu, Crum, hanul bulgar, după de pradă cumplit Thracia, ia cu asalt Adrianopolul, unde va sta timp de 30 de ani , unde
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
abil și persuasiv de către Socrate (stimulând la interlocutorii săi, cum se știe, imaginile Peșterii, Liniei și Soarelui). Dificultatea insurmontabilă în abordarea imaginii provine tocmai din statutul ei ambiguu și din prezența sa ubicuă, în chiar corpusul demonstrației și al discursului "iconoclast". Desconsiderarea imaginației și, implicit, a întregii rețele de imagini care organizează planul simulatoriu al realității are la bază, printre altele, și diferența dintre dēmiourgós (Timaios 29d-30c), meșteșugarul divin, și cel uman, care produce cópii, eikōnes (Sofistul 267a). "Metafora" Patului, în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
spiritual, de a-l reorganiza în rețea, de a trasa o topografie și itinerarii ale puterii; respectarea acestor obligații s-a impus și mai mult în cazul împăraților nevoiți să refacă prestigiul instituției după diverse eșecuri, printre care și cel iconoclast. Datoriile acestea, limitele și sarcinile concrete încă mai constituiau un motiv de înfruntare în timpul Comnenilor, spre exemplu, între o elită clericală constantinopolitană și o oligarhie a aristocrației laice. Oncțiunea "vetero-testamentară" (ceea ce asigura și caracterul de sacerdot al autocratului), invocată după
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
ordin dogmatic, s-au confruntat în fundal și programe politice, și nu întâmplător, pentru că ambele mișcări teologice au fost provocate de fapt de instituțiile puterii: în primul caz, prin încercarea de substituire a prestigiului imaginii christice cu cel al împăratului iconoclast; în al doilea, prin încercarea de a uni bisericile creștine, pentru ca imperiul bizantin amenințat militar la granițele sale orientale să fie salvat de către Europa occidentală. Blocarea negocierii cu papalitatea și anularea sprijinului armat promis basileului și patriarhului au fost impuse
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nu s-a rezumat așadar la christologia ortodoxă, ci a vizat și filosofia puterii într-un stat creștin, precum și politicile lui. Criza iconoclastă a fost și una legată de ceea ce fondează simbolic și practic autoritatea. E adevărat că polemica dintre iconoclaști și iconoduli s-a purtat în jurul unor noțiuni fundamentale pentru tradiția ortodoxă, transferate apoi către lumea post-bizantină, dar unele dintre ele aveau și o foarte mare relevanță politică și pragmatică. Dezbaterile au vizat deopotrivă: pe versantul teologic, relația divin-icoană, asemănarea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fără legătură. Romanul prezintă zece zile din Crăciunul anului 1946. Nu se întîmplă nimic. Ulterior, autorul devine scriitorul ce include în operă sentimente ironic-romantice, iar lucrările din această perioadă iau deseori o formă epistolară. Poziția ostentativă în favoarea homosexualității, a catolicismului (iconoclast) și a viziunilor politice reacționare, inclusiv rasismul, l-au adus mereu în centrul atenției publice și l-au făcut ținta multor controverse. Ironia sa face imposibilă stabilirea unei poziții. Fără îndoială, Gerard Reve a avut o contribuție importantă la emanciparea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
biblică subliniază absurdul unei situații, evidențiind tocmai ideea că divinitatea, cunoașterea trebuie să fie revelată. În consecință, "a învălui lumina" înseamnă a refuza sensurile consacrate, a încerca să descoperi ceea ce, tradițional, e inaccesibil pentru că poartă pecetea absurdității. Demersul este unul iconoclast. Contrastele sunt cele care pun în evidență tragismul reflectat de lirica acestui poet. Lumea este lipsită de valori, de idealuri, de sacralitate (aceasta din urmă înțeleasă în accepțiunea tradițională, imagine arhetipală a absolutului devenită acum "paradis în destrămare"). Constrângerile, mizeria
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fost invocată cu succes și pare să aibă ilustrații convingătoare în America ultimelor decenii, precum poveștile de succes a două personalități, necorespunzând întru totul formulei White, Anglo- Saxon, Protestant. Potrivit lui Turner, sursa puterii americane, energia, caracterul combativ, spiritul democratic și iconoclast ale ceea ce devenea caracterul american se datorau în mare măsură confruntării permanente cu o frontieră în continuă mișcare, ce aducea noi situații critice de tot felul ce trebuiau rezolvate fără apel la tradiții, obiceiuri, cunoștinte moștenite. Experiența frontierei era după
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
s-a adăpat din mai multe culturi. A-l reduce la statutul de scriitor ar însemna să-i micșorăm nedrept profilul. Pe de altă parte, referindu-ne strict la Istoria ieroglifică, la bestiarul său atât de îndrăzneț, de dezinhibat, de iconoclast, e limpede că sursele sale sunt diverse, orientale și occidentale, antice și medievale, creștine și precreștine, scrise și iconografice etc. Toate acestea ne interesează, pentru a putea detecta permanentul dialog pe care autorul îl poartă cu modelele sale. Cultură orală
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
absurd, personificat prin călugărul-spion Ghervasie: "Mi-e ușor să dovedesc că proclet și treclet e numai cel care a stricat legea, căzând în rătăcirea lui Arie. Mai curând socotesc frate al meu un închinător al lui Mahomet decât pe un iconoclast." (p. 92) 3.3. Lumea romanului sadovenian se structurează, așadar, în funcție de șase câmpuri referențiale. Totuși, ar fi greșit să deducem de aici că sensul de ansamblu al romanului ar consta (doar) în articularea cuantelor și/sau a câmpurilor referențiale. În
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
țărână din tine s-a alege, Căci asta e a lumii nestrămutată lege; Nimicul te aduce, nimicul te reia, Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea." (V. Micle) ...Ce făcusem? La îndemnul cui? Al diavolului? Eram eu un iconoclast feroce care urmărea eliminarea cultului icoanelor din religia creștină? Puțin probabil. Comisesem actul de impietate mai degrabă dintr-o pornire de ordin estetic, vrând să elimin un intrus care aducea prejudicii ansamblului picturii. Dar și atunci, ca și ulterior, pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noastră va însemna îndemnul rezistenței viitoare, jertfa noastră va fi pilda altor sacrificii pe altarul neamului și credința noastră va lumina zorii altor vremuri. Vladimir Dumitrescu București 16 Dec. 1944 - 29 Ianuarie 1945 [312] Poezii din închisorile politice Vladimir Dumitrescu Iconoclast Priveam în jur cum unii invocau Destinul, Iar alții lângă mine se rugau, Și-în mine gândurile-și picurau veninul Atâtor îndoieli ce se-nfruntau. Și cum aș fi putut să cred că, dinainte, Din hăul fără fund de unde vin
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
dar, în egală măsură nu riscă să rămână aproximată de enunțul reducționist pe care îl presupune orice silogism. Nu este vorba de a reitera aici un proiect intelectual menit să pună într-un registru căutat-original controversa clasică dintre iconoduli și iconoclaști. Vrem doar să remarcăm motivațiile comune care fac dintr-un simbol iconografic (fie el icoană ori spot publicitar) un reper „instaurativ” de sens. Simbolul iconografic se deosebește radical de simpla imagine care se pierde pe sine în condiția de „copie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în lumea aceasta cultura de mai multe milenii. Un adept fără rezerve și fără reticențe al înlocuirii vieții publice prin dictatura proletariatului, a dezlănțuit, în timpul democratizării armatelor rusești, cele mai crude instincte în țăranul rus, l-a făcut pe acesta iconoclast față de tot ce înainte îi era cunoscut, chiar sfânt. A gonit ca și cu o baghetă magică orice scrupul din fundul conștiințelor tulburate; și el a fost poate singurul bolșevic consecvent până la capăt. 118 Nici o jertfă n-a cruțat-o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un spirit senin altfel, cum era Eugen Lovinescu, această luptă Între generații: Pe la 1900, Nicolae Iorga XE "Iorga" se impunea atenției tinerimii prin două aspecte: pe de o parte, un neobosit adunător de documente ș...ț; pe de alta, un iconoclast al valorilor consacrate. Totul i se părea superficial În instituțiile noastre culturale: În Universitate, la Academie, la Ateneu, totul era de reformat; cu alte mijloace, el voia să repete lupta lui Maiorescu Împotriva formei fără fond? ș...ț Departe de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În comitetul internațional se găsesc Bronisßaw Geremek, fost disident și actualmente politician liberal În Polonia, Martin Simețka, de asemenea fost disident și actual activist PEN În Republica Cehă, precum și Christopher Hitchins, pe care Issac Îl numește pe bună dreptate „un iconoclast ce poate să fie considerat orice, dar nu conservator sau neoconservator”. Este bine să avem În text citate care să susțină acest punct de vedere, măcar prin valorile morale asociate cu tradiția disidenței și a gândirii liberale occidentale. În anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pare să fie actualmente puțin plauzibilă: sistemelor inspirate din comunism se caracterizează printr-o criză politică și economică fără precedent. Ceea ce astăzi nu este decît o simplă constatare, cu cîtva timp în urmă acest lucru ar fi fost considerat drept iconoclast. După Primul Război mondial, dar mai ales după al doilea, comunismul a avut vîntul la pupa, influențînd largi sectoare ale clasei muncitorești europene, aflate față în față cu o mișcare socialistă, divizată și slăbită. Este ușor să ținem dizertații despre
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aude” lumea ca Marin Preda (bunăoară, deratizarea din Cel mai iubit dintre pământeni) și disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistența moravurilor totalitarismului, insurgent, iconoclast și partizan ultrafidel grupului său brașovean, el tipărește în 1998 un volum de eseuri, Modernitatea ultimă, în care sunt vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor Arghezi. SCRIERI: Pauză de respirație (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
și Gorki, cu operele lor construite pe mari probleme morale; și, În sfârșit, era să uit, Pour lire au bain și Pour lire au couvent, broșurile picante ale libertinului bulevardier Catulle Mendșs, cum și La Bible amusante a călu gărului iconoclast Léo Taxil. Atâția scriitori și alții Încă la care mă gândesc și azi cu plăcere, iar pe unii Îi iubesc, nu fiindcă toți ar avea azi aceeași strălucire sau valoare, dar fiindcă i-am citit În tinerețe. Iar Mercure de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lungul multor ani, D. s-a impus încă de la început ca un spirit justițiar, de o franchețe și o intransigență a opiniilor care deseori au șocat. Strânse în trei volume (Foiletoane, 1979-1984), acestea au făcut încă o dată dovada unui critic iconoclast, gata să ia în răspăr aserțiunile predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate în conștiința publică. Astfel, în pofida aparențelor, nu Titu Maiorescu este maestrul polemicii în perimetrul românesc, ci Constantin Dobrogeanu-Gherea, fiindcă, spre deosebire de cel dintâi, el știe să dialogheze cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
aceasta, dar la noi aștia, grosolanii și neciopliții, "cine vrea s-o facă pe îngerul o face pe prostul". Dovadă, adepții Divinei Absențe sfârșesc prin a săruta niște pietre: Kaaba de la Mecca, un meteorit, și Zidul Plângerii, o stivuire ciclopeeană. Iconoclaști la plecare, petrolatri la sosire. La Betel, Iacob a transformat în stelă piatra din care-și făcuse căpătâi, iar mai târziu, ea avea să devină poartă a cerurilor: este originea betylilor noștri, pietre sacre căzute din cer și din care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cap de locuitor. Spun creștere exponențială, deoarece numai la noi această întrecere interactivă de a bate mătănii a dus la „cearta icoanelor”, ca în Imperiul bizantin prin secolele al VIII-lea și al IX-lea, unde lupta dintre iconoduli și iconoclaști a divizat societatea și biserica. Iar am sărit peste cal și am uitat că ce-i prea mult strică! Europa va fi nevoită să ne accepte, așa cum suntem, adică cu tot cu iconoduli și cu icoane, că doar nu în zadar bunica
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
fragilitate. Visul fiind o formă de expresie și manifestare a subconștientului, omul care apare în somn nu ar fi altceva decât un mesager oniric al unei realități viitoare, trăită ulterior în concretețea ei istorică. Se vede de aici cât de iconoclast este scriitorul la 1925 în materie de problematică și cât de mult își propune să mute jaloanele gramaticii narative în această direcție. Tot la o potențialitate vizionară, profetică, a subconștientului face aluzie și nuvela Aranca, știma lacurilor, dar într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
a trăi”. Tacit spunea că îndepărtarea mărește respectul, iar scurgerea timpului crește prestigiul unor personalități. Cu toate acestea, posteritatea critică a lui Maiorescu și a „Junimii” a înregistrat nu doar discipoli, ci, mai ales, adversari (două tarafuri de hagiografi și iconoclaști, cum plastic se exprima cercetătorul ieșean Dan Mănucă), între contestatarii din perioada interbelică numărându-se, exempli gratia, L. Blaga, M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, M. Vulcănescu, Camil Petrescu. Am citat în introducere mărturii oarecum mai picante, aparținând în exclusivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
În același timp evidentă, pe care se poate citi că fericirea este abrutizantă, vulgară, burgheză. Același lucru s-ar putea spune despre bunătate, care este văzută ca supunerea automată, lașă și prostească În fața unei norme. Asta a spus și un iconoclast la un moment dat: „Cineva este bun pentru că nu are curaj să fie altfel”. Cu o astfel de perspectivă, orice suflet rafinat ar vrea să fie nefericit sau pervers. În biografia lui Nietzsche, Lou Andreas-Salomé Își prezintă eroul Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]