58 matches
-
ani sau de către I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX". Funinginele idolatriei plutesc în atmosfera curentă a pioaselor aniversări culturale. Pe fundalul habitual al iconoduliei de care au parte personalitățile epocilor trecute, "însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia". Enervarea generată de răsunătoarele articole "antieminesciene" din ŤDilemať n-ar trebui să ducă la respingerea lor de plano, ci la o analiză calmă, disociativă, deoarece "ea a azvîrlit în aceeași oală atitudini critice absolut legitime cu sfidări puerile și fără
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
în chip vital cenzura înțelep ciunii conservatoare, hipnoza schimbării, fascinația fracturilor și ruperii cu orice preț, au trebuit vindecate și modulate de cumințenia stabilității și confortul statu-quoului. Lupta rădăcinilor cu aripile, a sedentarismului cu no ma dismul, a iconoduliei cu iconoclastia, a naționalismului izolaționist cu ecumenismul și cosmopolitismul, a xenofiliei cu xenofobia, tensiunea acțiune/reacțiune ș.a.m.d. reprezintă o constantă istoric-universală inutil de con testat. Și chiar de glosat. E de acceptat și administrat în funcție de contextul energiilor angajate. Ca paseist
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
UE ș.a.m.d. Se visează o Europă socialistă, antiamericană și (deci) filorusă, pradă unor vechi și (demonstrat) falimentare utopii bolșevizante. Egalitarismul ucigaș de valori, relativismul alienant, anticreș tinismul pustiitor de suflete, laxismul disolutiv, fobia la ierarhie, tradiție și meritocrație, iconoclastia distrugătoare de patrimoniu, de specific etno geografic - toate acestea sufocă sulfuros sfera blogurilor. Mare parte din junimea inconștientă, căreia, ca-n Mai-ul parizian din 1968, i s-a urât cu binele, face apel la Troțki, Mao și Che Guevara
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pe așteptările publicului din țările-gazdă, va simți numaidecât sufocarea, unilateralizarea și sleirea irepresibil induse de captarea în siajul parlamentar. Policromia universal captivantă și marele atu pe care l-a reprezentat până acum egala deschidere a ICR față de valorile național-patrimoniale și iconoclastia postmo dernității vor deveni în scurtă vreme monovalență, defazare, tribalism, vetustețe parohială. Într-un limbaj apropiat stării de urgență și războiului civil („în scopul păstrării și perpetuării identității naționale“, „stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanență
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fi o privire transfigurată, întruchiparea unei închipuiri. De notat că Ibrăileanu folosește pentru "imagine", ca și Eminescu de altfel, un cuvânt care, în acest înțeles strict, a devenit un arhaism, rămas doar cu o semnificație religioasă ori una tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană. Conotația originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
alți autori cu multe nopți nedormite de-a lungul vieții (Mircea Eliade, de exemplu) care, totuși, n-au devenit niște negativiști. Și mai inadecvată într-un studiu despre opera unui gânditor este invocarea bolilor fizice ca generatoare de pesimism și iconoclastie: „Nimeni nu trebuie să acuze firea pesimistă a lui Emil Cioran, tendința lui de a împroșca cu răutate oamenii și divinitatea. Un om care a suferit atât de mult fizic are dreptul de a chestiona existența unei puteri divine căreia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la Seara lui Bogdan-Pitești. Perioada ocupației germane nu îl va scuti de atitudini „colaboraționiste”, mai discrete totuși decît în cazul unor Arghezi, Galaction sau Ioan Slavici. Treptat, estetismul său de frondă, marcat de voința individualizării și a originalității, renunță la iconoclastie în favoarea iconografiei. Cu același fantezism rafinat, autorul se va întoarce după război „lîngă pămînt”. Etapei fauve îi va lua locul un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I s-au decernat Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000), Premiul „Tânărul jurnalist al anului 2002”, oferit de Fundația Freedom House ș.a. În pofida titlului, prima carte a lui Ș., Firește că exagerez, nu oferă o mostră de iconoclastie lingvistică, ci o paletă variată de modalități poetice, un imaginar bogat; tonalitatea, domoală, este egală și se recunoaște în ea o voce postmodernă: detașată față de ea însăși și față de actul poetic, cu moderație ludică și ironică, mai totdeauna ambiguă. Dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]