489 matches
-
pe spații mari tot mai limpede și în fond mai vizionar structurate. Pînă aici, scriitura lui Marian Drăghici nu depășea uneori modernismul la modă în epocă (sîntem încă în anii �80 cînd poetul scrie rimbaldianul vers "aerul înserării beat de idealitate"). Lunetistul și Caracal Sighișoara mea reprezintă așa zicînd amiaza poeziei lui Marian Drăghici. Poetul nu-și pierde nicidecum gustul pentru vizionar și chemarea mistică - memorabilul distih "De cînd lumea se știe inspirația este un șoricel alb / cu borta în capul
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
grecii antici, favorizați și de exemplele unor popoare din jur, au mers mai departe prin filosofie și științe. De aici, au trecut la "un tip uman aparte, care, deși trăiește în finitudine, tinde către polul infinității" (Idem. p. 31) și idealității (15), cum sunt temele infinite, scopurile, adevărurile, valorile adevărate, bunurile veritabile, normele "absolut" valabile. Grecii au mai inițiat "o nouă formă de socializare" și "o nouă formă de comunitate stabilă"; un "spirit cultural universal"; o nouă istoricitate: cea a "ridicării
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la starea pură de a fi prezent. Prin intermediul suspendării oricărei judecăți, se trece la reducție, adică la purificarea amintită, la îndepărtarea oricărui element care, psihologic și istoric, compromite puritatea inițială a conștiinței. Într-o astfel de puritate adevărul ideatic (o idealitate înscrisă în fenomenul pur) se manifestă de la sine. Munca filosofică, după milenii de efort speculativ depus la construirea sistemelor, se manifestă acum ca angajament de reînnoire, ca o rigoare mai mult decât carteziană, pură și total deschisă la captarea fenomenului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
concentrează pe chestiunea în sine, pe relevanța ei obiectivă. Realizarea ideii în existența istorică concretă și în instituția socială este o instanță perenă a filosofului. Idealul său este acela de a îmbrăca ideea, de a lumina experiența conferindu-i trăsăturile idealității, de a demasca sugestiile forței, ale violenței. Există o intenție de a lămuri și înțelege totul în adâncul inimii filosofului, și tocmai această intenționalitate este criteriul pentru care se consideră oportună evaluarea raportului ei efectiv cu puterea politică. Filosoful nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
producției și a consumului, ale omogenității culturale centrate pe cultul tehnologiei și pe cultura industrialismului, toate acestea nefiind altceva decât opțiuni ale primei modernități. Ele au fost însă saturate de distorsiuni și excrescențe, de exagerări și abateri proiectate într-o idealitate de tip utopic, care, de altfel, au dus la excluderea regimului comunist de pe scena istoriei. Modernități multiple Traiectele de configurare ale modernității nu au fost unice și sunt departe de a fi întru totul convergente. Trebuie mai degrabă să avem
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ce prelungește o agonie secătuitoare; al doilea este cel al vieții intime, epuizată în legături erotice lipsite de șansa adevăratei iubiri, într-un univers sufocant, apăsat de nesiguranță, brutalitate, incomunicare și absurd. Radiografia socială este extrem de dură. Vidul sufletesc, absența idealității, pierderea contactului cu metafizicul, închistarea în interese meschine desfigurează personajele până la monstruos și incită spiritul incriminatoriu al romancierului. Romanul „agoniei fără moarte” este o carte românească, chiar dacă a fost compusă și publicată inițial în franceză. El înfățișează una dintre cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
cu bunăstarea ei. Dimpotrivă, i-a ascuțit sentimentul inadaptării funciare la spiritul locului, de aici impresia că doctorul s-a încapsulat în nostalgia unui ideal românesc, trăsătură care definește de altminteri orice om de dreapta. Patria e în fond o idealitate, un spectru din care jumătate e tînjire și jumătate mîndrie, conturul spectrului fiind dat de oamenii de excepție, pe care îi întîlnim. De aceea nu e nimic paradoxal în a spune că țara ți-o simți abia după ce te-ai
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
de excepție, pe care îi întîlnim. De aceea nu e nimic paradoxal în a spune că țara ți-o simți abia după ce te-ai mutat în alta. Cele două volume de conferințe vorbesc tocmai despre oamenii de excepție care alcătuiesc idealitatea lui Mihai Neagu. Cu excepția lui Hahnemann, asupra căruia autorul se apleacă în virtutea contrarierii pe care i-a inspirat-o figura geniului, celelalte nume evocate sînt autohtone. Se adeverește constatarea de la începutul cronicii, că un spirit, în măsura în care e profund, își clădește
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
el odată cu sicriul purtat pe umeri de frații săi mai mari. Au urmat îndelungi certuri între cumnate, unchi și bunici, care au lăsat un gust amar peste candida mea copilărie, făcậndu-mă să urăsc de moarte materialitatea lumii, aruncậndu-mă iremediabil în idealitatea ei. Începusem să prețuiesc mai mult ideile oamenilor, intelingența lor vie, luciditatea deciziilor, deși eram la o vậrstă destul de fragedă. Prima zi de școală a fost pentru mine o adevărată sărbătoare a spiritului. Descoperisem brusc că tanti Vivi, vecina mea
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
că un om nu plătește mai mult decât altul, că e aici o eliminație continuă și necesară aproape a unei jumătăți din umanitate. Astfel că sufrajul universal nu mai e o realitate bazată pe adevăr, ci[2că]2 devine o idealitate ce se sprijină pe concepțiunea religioasă a unei egalități între spirite. Teribilii noștri intransigenți, ateii noștri se îndoiesc ei oare să sunt simpli catolici când cheamă la scrutin până și idioți și gușați? Uitați-vă la Littre, uitați-vă la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
utilizează cu pricepere și metoda pe care o transformă în "instrument de portretizare și mijloc de sugestie". În același timp "distanțarea tactică de cei pe care îi evocă (mod de a estima esențele) alternează sistematic cu proximitatea tandră, sfârșind în idealitate și iubire". În concluzie, consideră fostul elev de la Fălticeni și octogenarul academician ieșean: "Orașul muzelor, în totalitatea lui, e un muzeu pitoresc, seducător și atașant" sau, altfel spus, e un "film al unei lumi de mică provincie, mare însă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
într-o adevărată trilogie, pe lângă cel amintit mai înainte figurând Culorile sângelui și Umbrele nopții, publicate nu neapărat în ordinea istorică, dar refăcând post-factum percepția cronologică a lumii. Dar romanul său suprem, care adună toată abnegația documentară, obiectivitatea narativă, patosul idealității rămâne Sacrificiul (1988), epopeea Marii Uniri, cum a fost numit, roman care pune în valoare momentul de boltă al istoriei românești. Aici maturitatea deplină a autorului a dat o operă rotundă pe care trebuie să o așezăm între zidurile de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sa a întins o punte de trecere între două paradigme literare, fiind un poet de răscruce între modernism și transmodernism, dar neavând în opinia lui Th. Codreanu nici o legătură reală cu paradigma postmodernistă. Antimetafizica semnifică o "rupere" de simetrie în idealitatea lumii, un salt "către poezia de dincolo de cuvinte" (p. 231). În concluzie, poezia ar fi ca și în alte cazuri translingvistică, născută dintr-o efervescentă "zonă a transparențelor". Nichita Stănescu nu s-a dezis niciodată de "arheul" eminescian, găsind, prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pozitiv. Noțiunea statului rezultă astfel din chiar examenul posibilității dreptului. Ar fi foarte greu de conceput un Stat nepozitiv, subliniază Mircea Djuvara În exegeza sa. Dar pozitivitatea dreptului - adaugă filosoful român -, ca și aceea a moralei, nu trebuie confundată cu „idealitatea” lor, care singură le justifică. „Numai acei care neagă validitatea transcendentă a Eticii și confundă, cu mai multă sau mai puțină conștiință, fenomenul și ideea, fapta și norma, forța și dreptul, pot să atribuie oricărui stat existent, pentru simplul motiv
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a ne reprezenta un „stat non pozitiv”, În vreme ce, dimpotrivă, putem să ne reprezentăm foarte ușor dreptul ca fiind - În esența sa logică - net distinct de caracterul său pozitiv. Pozitivitatea dreptului, ca și pozitivitatea moralei nu trebuie să fie confundate cu idealitatea lor. În ambele forme ale socialității există o lege absolută a cărei validitate deontologică se Întinde mai presus de sfera empirismului. Ar fi logic inadmisibil a se admite În morală un raport transcendental de acest gen, și de a-i
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
persană a luminii, coexistă cu senzualitatea și viața opulentă a sirienilor, cu hărnicia și curajul fenicienilor (...), cu caracterul abstract de gândire pură al religiei iudaice și cu neliniștea lăuntrică a Egiptului - un agregat de elemente ce așteptau să-și primească idealitatea pe care nu au putut-o găsi decât în individualitatea liberă. Grecii trebuie priviți ca poporul prin care aceste elemente au ajuns să se întrepătrundă, prin aceea că spiritul, adâncindu-se în sine, a înfrânt limitele particularităților și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pifanului). Autobiografic, Îngerii chilugi (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor), un bildungsroman inspirat din etapa dureroasă a primei copilării, este conceput ca o lungă confesiune adresată unui alter ego, întâlnit în final în apele oglinzii. Din poezie se transferă aici nostalgia purității, idealitatea, serafismul, tocmai de aceea poate surprinde limbajul argotic. Orfelinatul, „Paradisul”, este o lume în miniatură, ce rezumă societatea și legile care o conduc, iar locatarii lui, „solarienii”, „îngerii chilugi”, sunt un amestec de candoare și brutalitate. Evadarea din acest univers
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
nici invocarea unor izbânzi revolute. Acum și aici trebuie să salvăm ce e de salvat. Acum și aici trebuie să dăm ce putem da. Hic Rhodos, hic salta! DESPRE SIMȚUL PRACTIC Suntem obișnuiți să considerăm că simțul practic e contrariul idealității. Tot ce ține de speculația teoretică sau de domeniul imaginarului, adică filozofia, poezia, arta, ar fi nu numai în opunere, dar chiar incompatibil cu simțul practic. De aici contrastul și de cele mai multe ori un mutual dispreț între cele două tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
întâi, apoi Eva. și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă.” Pornind de aici s-a trasat portretul femeii ideale: una tăcută.69 Preotul din Povestirile lui Chaucer oferă o imagine a idealității feminine după concepția epocii 70: femeile ar trebui să evite tot ceea ce însemna viciu, să-și încânte soții prin cumpătare și cinste, să fie discrete în cuvintele pe care le rostesc (Povestirile din Canterbury, X, 929-936). Povestirea preotului, prin poziția
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
V. 1. Etica în universul diegetic boccaccesc și în cel chaucerian Pătrunzând în universul istorisirilor din Decameronul sau în cel al Povestirilor din Canterbury, descoperim aceeași pendulare a personajelor între tendința de a opta pentru o imagine angelică, exemplară, a idealității și a perfecțiunii morale sau de a se înscrie în sfera trăirilor celor mai umane, de a da frâu liber instinctelor, adică ceea ce am catalogat ca făcând parte din dimensiunea maleficului. Lumea medievală, așa cum reiese zugrăvită de marii artiști ai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
prime încercări literare ale lui Boccaccio, afirma: „Găsești în ele repertoriul obișnuit, îndrăgostirea, suspinele, dorințele, pocăințele, întoarcerea spre Dumnezeu și spre Maica Domnului; dar frumoasa unitate lirică a lumii lui Dante și a lui Petrarca s-a frânt, și orice idealitate a dispărut. În dosul formelor, care sunt aceleași, conținutul este altul, și nu le corespunde de loc. Femeia continuă să fie, în aparență, un îngeraș, dar ce înger! Ni se arată nu reculeasă și modestă în naivitatea ei copilărească, așa cum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Venus și casta Diana, între natură și 617 Robert Hollander, Boccaccio’s Two Venuses, New York, 1977 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. (trad. n.) 172 societate, este un personaj boccaccesc tragic.618 Statutul de criseidă o apropia de imaginea unei idealități, cum este aceea a unei donna angelicata, dar trăirile intense, pasionale, vor determina o decădere a personajului, care nu mai este exemplar prin virtute, ci stărnește compasiunea prin destinul nefericit, de al cărui deznodământ este oarecum culpabilă. Opera aceasta poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
păcatul ei; cu toate aceste,/ M-aș apleca s-o iert, căci s-a căit,/ și o mai iert din milă, negreșit.”966 Personajul feminin din poemul chaucerian ilustrează, aparent, o donna angelicata, ea reușește să coboare din spațiul unei idealități artificiale, în care o poziționase îndrăgostitul Troil, în acela mundan, mult mai veridic. La începutul poemului nu știm mai nimic despre ea, cu excepția faptului că este încântătoare, frumoasă ca un înger, o creatură legată indiscutabil de spațiul celest: „Cresida o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
impune astfel și ca o compensație a reflexivității și a analismului psihologic în raport cu activismul și tendința de făptuire realistă a politicianului. De unde și doza substanțială de poezie din paginile romanului. Cartea, remarcabilă prin unitatea și concentrarea acțiunii ce oscilează între idealitate și grotesc, s-a bucurat de o receptare critică extrem de favorabilă atât la apariție, cât și după. Cronica entuziastă a lui Virgil Ierunca din săptămânalul călinescian „Lumea” a dus de altfel la interzicerea publicației de către cenzura comunistă. Articole substanțiale au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
supraviețuiască „urâțeniei prezentului” (Whitley, 1981, p. 30). Dar în clipa când aflăm toate aceste lucruri, el se plasează deja dincolo de orizontul realității imediate. Prezent în pagină cu o forță fără precendent, Marlowe și-a luat zborul spre o lume a idealității, spre un tărâm pe care nu-l va atinge, de fapt, niciodată. Seninătatea indiferențeitc "Seninătatea indiferenței" Ultimul roman al lui Raymond Chandler, Playback, publicat în 1958, este doar partea vizibilă a unui aisberg. Unsprezece ani mai devreme, în împrejurări pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]