524 matches
-
De la Hașdeu. — Și ce scrii? — Poezie, proză... — Păi... dă-i drumul, citește-mi și mie ceva. Vasile a scos din buzunar un ghemotoc de hârtie dic tando și a citit un poem, „de dragoste“, firește, cu inconștiența vârstei care nu idealizează, de fapt, femeia, mai degra bă o dezbracă, o pune să danseze În ordinea preludiului, a sărutului, a Îmbrățișării neîmblânzite de natură, cu sânii strigând la lună, cu tristețea nenorocului și a fugii. Puiu Nistea s-a lăsat pe speteaza
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
faci singur patul, să-ți cîștigi pîinea zilnică, să te speli, să nu calci pe bătături pe altul, să ai nevasta ta, copiii tăi, spița ta, cu grijile lor cotidiene". Mandarinul nu e decît tipul omului tradițional al unui topos idealizat prin esențializare. Semnificativ, Pandrea a refuzat totdeauna soluția emigrării: " Cine se refugiază în mapamond este o canalie sau un neputincios". Sau: " Voi rămîne aici, înzăpezit și vegetativ, în non-violență, în inacțiune, pasiv și resemnat. îmi voi apăra demnitatea umană. Ca
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
completitudinea expresiei de sine. Descoperim aici o extensie poetologică spre concret și reconstrucție biografică. Întâmpinăm, prin urmare, aceeași poetică a transgresiunii, ca și în poezie, a substituirii, a reproiecției realității în imaginație, prin metoda firească a memoriei transformatoare. Transformarea este idealizată și "afectată", prin emoție și conștiință vizionară, libere, fără urme de înstrăinare ideologică. Teleologia estetică circumscrie în mod esențial actul literar: răsfrântă în scris, realitatea capătă o frumusețe uimitoare, dar și iluzorie. Cele patru anotimpuri, 1977, Proiecte de trecut, 1982
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
cea italiană. Prin prisma tabloului schițat pînă acum, se pare că experimentul a avut succes. Să fie vorba doar de îndrăznețe experimente prozodice? Fără îndoială că nu. Asachi moștenise de la poetica secolului al XVIII-lea o imagine asupra literaturii ce idealiza poezia utilitară, bazată mai mult pe cultură, pe tehnică poetică și pe viziune înaltă despre om decît pe inspirație și spontaneitate. Tradusă de poetul nostru în act, această viziune a produs poezie-meditație, de preferință pe teme etice. Rareori literatura română
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
adesea tulburat al unor timpuri îndepărtate fără a-și pierde vreodată echilibrul, cu o abilitate grațioasă, cu o energie ce se contrage în eleganță. încercînd a descoperi elementele viabile ale unor texte îngălbenite, a le face dreptate, N. Manolescu nu idealizează însă niciodată. Nu rareori, verbul d-sale e condescendent-ironic: "Dilema erotică ne amintește chiar de Enăchiță. Iubit de douî junele, Asachi declară încurcat: însă care din aceste/ Să v-o las, care s-o iau,/ Hotărîre gre îm este,/ Nu știu ce
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
bucuria artei. Astfel, scria Nietzsche, el "culege deja din roadele intuițiilor sale, pe lîngă protecția împotriva răului, o înseninare, o mîntuire care se revarsă în permanență". în timp ce perspectivele metafizicianului disimulează "voința de putere", caracteristică tuturor fenomenelor vieții, propunînd o ființă idealizată prin transcendență, artistul se înscrie în însăși dinamica acestei "voințe de putere", oglindind lumea dionisiacă a raporturilor de forțe instabile, a beatitudinii și a suferinței necurmate în alternanța și în împletirea lor. Grație creației ne situăm în mediul axiologic, "Ťnenaturalť
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
patrioților neaoși" este să-l înjure cu năduf pe autor și să arunce cartea cât colo. Ceea ce nu înseamnă însă că observațiile lui Cristian Bădiliță sunt greșite. De altfel, spiritul său critic nu face nici un fel de discriminare. El nu idealizează Occidentul. Fiecare nație are trăsăturile sale specifice, iar succinta schemă desenată de autor ar arăta cam așa: "Trăsătura specific-negativă a românului e delăsarea (care poate lua diferite forme, de la aristocratica silă și oblomovista lehamite până la fatalismul mioritic); trăsătura specific-negativă a
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
sau nouă ani, Sherko (Ajil Zibari), mîna unei statui a lui Saddam Hussein, mîna sub care s-a așezat temporar și soarta poporului Kurd, care a făcut obiectul unui genocid sub privirile intenționat opace ale Occidentului și Orientului. Ghobadi nu idealizează această lume, și este departe de a face propagandă, de a ideologiza, de aceea libertatea punctului său de vedere se transmite instantaneu, cuceritor. Filmul iranian este sensibil la această lume a copilăriei, relevată prin filme ca ale lui Majid Majidi
Cînd broaștele țestoase zboară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8173_a_9498]
-
totalitar, nefiind vorba prin urmare de o culpabilizare a criticii care s-o fi îndemnat să scoată în față vechile victime, s-ar explica în primul rând prin faptul că aceștia fuseseră actori principali pe o scenă a literaturii interbelice idealizată mereu de lumea culturală românească intrată în conul de umbră al comunismului după 1948. Da, dar naționalismul lui Eliade, Noica, Cioran nu devine, ci revine după 1989. Să luăm cazul particular al lui Constantin Noica. Katherine Verdery observă (în op.cit.
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
se va intra cu un scor cu "1" în față: 15-18%. Nu e greu de obținut, dar nu e nici ușor. O să mai vorbesc despre asta. Deocamdată aș vrea să spun câteva lucruri telegrafic; - nu sunt dintre cei care o idealizează pe Macovei, știu că are defectele ei. - are multe avantaje în această campanie: e independentă și are un culoar bun în actualul context, extrem de deprimant; are un mesaj simplu și direct, ușor de înțeles; dintre toți ceilalți candidați e cea
Monica Macovei, lansare candidatură. Reacția lui Lăzăroiu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81960_a_83285]
-
se va intra cu un scor cu "1" în față: 15-18%. Nu e greu de obținut, dar nu e nici ușor. O să mai vorbesc despre asta. Deocamdată aș vrea să spun câteva lucruri telegrafic; - nu sunt dintre cei care o idealizează pe Macovei, știu că are defectele ei. - are multe avantaje în această campanie: e independentă și are un culoar bun în actualul context, extrem de deprimant; are un mesaj simplu și direct, ușor de înțeles; dintre toți ceilalți candidați e cea
Monica Macovei, lansare candidatură. Reacția lui Lăzăroiu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81959_a_83284]
-
etc., etc.), ci pentru înzestrarea lor imanentă, pentru harul lor poetic intrinsec. "Ei nu cred în acea simbolistică ieftină mimînd eroismul condiției umane sau tragedia autohtonă a clasei țărănești, nu mai agresează orficul și oracularul, originile și increatul, nu mai idealizează natura, nu mai resping lumea urbană", afirmă, ușurat, Gheorghe Crăciun, ca și cum o anume tematică (sau absența ei), ca și cum un anume limbaj al poeziei (sau ocultarea lui) le-ar fi determinat cota valorică. E drept că "poezia optzecistă este o poezie
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
fi trebuit să plec. Trebuie să recunoști că i-am stârnit interesul. Și asta înseamnă o bătălie pe jumătate câștigată, prietene. Fata îl urăște pe Chavel. —Dar eu nu sunt adevăratul Chavel, să nu uiți asta. Sunt un Chavel recreat, idealizat prin artă. Nu-ți dai seama cât de mult am de câștigat prin faptul că nu sunt stingherit de acest adevăr banal și, desigur, sordid? Dă-mi puțin timp și-o fac să-l iubească pe Chavel. M-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
să apară și În viața ei o persoană după care să se „ducă” pentru tot restul vieții. Încă mai crede că basmele pot deveni realitate, cel puțin sub acest aspect, copilăria ei târzie ajutând-o să Își creeze o lume idealizată În care să evadeze și să se se refugieze ori de câte ori realitatea curentă devine prea dură pentru a o suporta ca atare. Dintre toți subiecții intervievați, Karina este singura care are o atitudine preponderent apreciativă la adresa propriei familii, În ciuda relelor tratamente
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
care Nicoleta Marinescu era angrenată în promovarea Euroreferențialului, eu aflându-mă, ca și ea de altfel, la apusul carierei. Încercam să deschidem pentru colegii tineri poarta europeană a formării temeinice. Acum, Nicoleta Marinescu a gândit un manual pentru cei care, idealizând cartea, bat la poarta profesiei sau, ambițioși, își încearcă forțele în concursuri de promovare. Cunosc această carte din perioada în care era un manual cuminte și oarecum plictisitor, cum sunt toate, oricâtă originalitate se străduise autoarea să-i confere, prin
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Discretul Antoșa a luat cu el secretul, În mor mînt ... Oricum, Lika s-a regăsit În Nina din Pescărușul. Dar nu s-a simțit jignită de faptul că aventura ei cu Potapenko a apărut pe scenă, fiindcă totuși Cehov a idealizat-o. Mai puțin insistentă, dar la fel de ghinionistă, a fost și matematiciana Olga Kundasova; Mi-ar fi necaz să mă Împiedic toată ziua, de o femeie! Totuși, n-ar fi rău să mă Îndrăgostesc!”(Îi scris lui Suvorin În 1892). Inconsecventă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de bord, coloana de direcție îndoindu-se sub greutatea toracelui ei planturos; mâinile slabe, familiarizate după o sută de jocuri televizate, încercând inutil să se agațe de grilajele tăioase ale scrumierei și de tabloul de bord; fața scufundată în sine, idealizată într-o sută de prim-planuri, iluminată pe trei sferturi de cele mai flatante intensități de lumină, lovindu-se de bordura superioară a volanului; puntea nasului zdrobită, incisivii superiori împinși prin gingii în palatul moale. Mutilarea și moartea ei deveneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de librăria ta te-ai despărțit nu ușor. Ți-e dor și acum de kilometrii pe care-i parcurgeai zilnic, pe lîngă rafturi." Contraatac stîngaci în acest Krigspiel, pentru că trebuie să recunosc: a arătat fisura din tubul scafandrului. Da, îmi idealizez singurătatea. Și da, aș fi cu adevărat aurolacă fără ficțiuni. A scrie e modul meu de-a simți că trăiesc, oricît de zadarnică, de nerecunoscută, de nerăsplătită, de blamată mi-ar fi truda. Borges încerc să contracarez cum și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
În cartea sa totul are puritatea lacrimii și sfințenia icoanelor: „Lui Nichita // Versul tău / O lacrimă / Ce sângerează.“ „Poezia, / Spovedania / Unei icoane / Care plânge.“ „Printre vise / Acoperite de zăpadă / Soldatul lustruind arma / Cu lacrimi dintr-o amintire“ etc. Iubita este idealizată în aceeași manieră naivă. Drept ofrande, i se aduc metafore peste metafore, care îi ascund chipul. Este un caz de ornamentare excesivă, ineficientă din punct de vedere literar, întrucât nu produce nici o emoție: „Surâsul tău / Curcubeu sculptat în rouă / Ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Silviu, cel mai mare și mai de Încredere dintre fii. Nutrea o foarte ciudată mistică a orașelor... Am să mor și n-am să-i descifrez cauzele. Trata cu răceală Viena, cu dis preț Budapesta, cu neîncredere Clujul, În schimb, idealiza Bucureștiul și, n-am să Înțeleg niciodată de ce și cum, Praga. Mă sfătuia: — Tu, fătu-meu, la București să-ți cauți norocul și să ajungi cumva În viața asta la Praha... Iar dacă-i ajunge și-n America, la fel ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asta dacă satul s-ar fi Încumetat să treacă peste un anume prag de neîncredere. Le aș fi putut lămuri informațiile politice de la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, jucînd rolul duminical al lui Moromete În curtea vreunui Iocan local. Idealizez fără-ndoială și-n acest punct. Bătrînul sergent austro-ger man Johann Costin o fi avut În vedere numai o soluție de ultimă instanță, dacă nu m-ar fi ajutat statul, dacă alor mei li s-ar fi Întîmplat vreo nenorocire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acest motiv, Părinții adunați la Vatican între 1960 și 1965 pot fi socotiți pe drept cuvânt replici vii, descendenți fideli ai Părinților din primele secole, când, vorba lui Urs von Balthasar, „Biserica nu avea decât șaptesprezece ani”. Nici vorbă să idealizez efectele hotărârilor conciliare; ele se văd cu ochiul liber. Mai mult, chiar protagoniștii (Congar, Daniélou, viitorul Ioan Paul al II-lea, dar mai cu seamă De Lubac) și-au arătat foarte repede dezamăgirea pentru felul în care clerul și laicatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Simion și speranța că îl voi revedea vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea aceea. Dar eu nu aveam alt "acasă" decât acest loc pe care îl idealizasem și la care visasem în tot timpul deportării. Greu a fost să putem să ne câștigăm pâinea, căci banii de la Gerhard nu puteau ajunge la infinit. Experiența oribilă prin care trecuse fata mea făcuse din ea, cu mult înainte de termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de fiecare dată și oricât de des vrea. Căci în cazul unui obiect putem doar să dobândim viziunea acestuia, să urmăm analiza sa, să-l tematizăm sau să ne întoarcem privirea de la el. În ceea ce privește faptul de a concepe, de a idealiza, de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu aceste operații, că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
punct de vedere politic”3. În ritmurile accelerate ale transformărilor din societatea contemporană, familia este receptată drept un cadru de stabilitate și echilibru. Ea este reprezentată ca formă de rezistență față de amestecul din partea statului. Familia realizează legătura cu trecutul, este idealizată drept „locul în care oamenii își duc traiul cinstit, autentic și plin de înțeles” (S. Gal, G. Kligman, 2003, p. 96.). Ea constituie un cadru echilibrat opus dezordinii sociale. Paradoxal, oamenii sunt mai puternici, dar și mai vulnerabili, când sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]