503 matches
-
pe de o parte constituia un anexionism impudic printr-o interpretare tendențioasă, iar pe de alta implica o cenzură drastică, soldată cu retipărirea croșetată ca și cu eliminarea integrală a textelor neconvenabile. Alta este cea a "eroului pozitiv", manechin al idealizării ideologice, centru de greutate al tezismului urmărind modelarea mentalității "omului nou". A acelui homuncul creat în laboratoarele colaboraționismului, "piatră de încercare pentru capacitatea scriitorului de a cuprinde și pătrunde esențialul din spiritul epocii", "cheia de boltă a literaturii noi, realist-socialistă
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
fenomene ale trecutului va fi, probabil, vag alterată de un discret sindrom al paradisului pierdut" (p. 7-8 în primul volum). Nu aș fi putut face o mai bună descriere a tendințelor interioare ale textului evocativ: pe de o parte, spre idealizare, pe de alta, spre utopizare - ambele puse sub un control sever. Clujul ideal e, pentru Petru Poantă, acela al anilor '60, încă necorupt de ofensiva industrializării și a invaziei muncitorești. Acolo se proiectează utopia tinereții studențești, când scriitorul tânăr este
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
alamă, sticlă, porțelan, lemn și alte materiale mai vechi sau mai noi au fost modelate, cioplite, turnate, suflate, polisate, lustruite în tot atîtea ipostaze de eroi ai unei clase al cărei destin istoric părea să fie, cu precădere, exterminarea celorlalte. Idealizarea muncitorului, detașarea lui netă în structurile organismului social, investirea sa, de către propaganda comunistă, cu un destin exemplar și cu un soi de mesianism istoric au generat, în ansamblul societății, grave disproporții sociale, psihologice, morale și simbolice. Privilegiată teoretic, socotită un
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
năpîrlire o formulă de poezie cu alura firescului. Repulsia față de realitate îi fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
fixează atenția pe această realitate inconfortabilă, anostă, greu de suportat pe care o înregistrează în exclusivitate. Polii morali între care oscilează sînt sarcasmul și renunțarea. La antipodul oricărei idealizări de sine, cultivă golul lăuntric și, de asemenea, la antipodul oricărei idealizări a ambianței propune tabloul său naturalist. Sensibilitatea d-sale e marcată de spaimă (forma acută, vitală a impactului cu viața) și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
poate, decât înainte, pot fi rezultatul direct sau indirect al colonizării. În plus, nici timpurile precoloniale nu trebuie omise: India a cunoscut de-a lungul istoriei și alte valuri de cuceritori în afara britanicilor. Amnezia istorică ar însemna și ea o idealizare, o poziționare care ar fi, de data aceasta, incorectă față de britanici. Literatura a ajuns astfel un spațiu în care traiectoriile străbătute de fiecare națiune în parte sunt redate cel mai bine. Scriitorii descompun și recompun sensurile istoriei, punându-și întrebări
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
ei în versuri era masturbarea mea. Împopoțonarea ei în rime n-o făcea mai mult decât eleva ce aștepta violul la orizont. Și care avea să vină după ce carnea ei de sidef devenise de moluscă. Așa, ca o răzbunare a idealizării lui Mircea Eliade pentru Maitreyi lipsită total de poezie. Discipolul și-a concentrat toată forța pentru a arunca măiestrit la țintă. Fără simboluri, fără versificație, fără rimă. În vers alb, bine săpat în carnea neagră în metrul antic. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și existența sa rămâne mereu incertă, cu urcări și coborâri, oportunități și pericole. Fără exagerări în urcare, dar nici cu temeri în coborâre. Este bine ca omul să își facă o imagine realistă despre sine însuși și să renunțe la idealizarea propriei persoane pretinzând prea mult de la sine. Nu este însă irațională încrederea în apă fără demonstrații, în ciuda numeroaselor exemple? Nu, eu experimentez raționalitatea a ceea ce fac chiar în momentul în care înot. La fel și încrederea mea în viață nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lumi. Din acest punct de vedere, dacă am percepe pământul nu ca pe o planetă care se rotește în jurul soarelui în construcțiile teoretice ale științei, ci ca pe acel teren al oricărei experiențe la care fac referire în mod inevitabil idealizările științifice, ar trebui să reluăm maxima smintită a lui Husserl și să spunem odată cu el: "Arca originară Pământ nu se mișcă". Pe de altă parte, în calitate de idealități, determinările geometrice și matematice de care se folosesc științele naturii presupun operația subiectivă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nici scădere, nici dreaptă, nici curbă: aici există înțelesuri ideale care își află originea absolută în conștiința care le creează în sensul strict al termenului și pe care trebuie s-o numim în cazul lor conștiință transcendentală. Prin urmare, dacă idealizările geometrice și matematice își au sursa în subiectivitate este pentru că, departe de a o reduce pe aceasta la o simplă aparență, lumea științei găsește dimpotrivă în ea principiul care o generează continuu drept condiția permanentă a propriei sale posibilități. În
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Pentru a gândi relația dintre știință și cultură, nu este de-ajuns așadar să se sublinieze natura subiectivă a activității științifice ca atare, și mai cu seamă a originii sale galileene adică proto-actul prin care conștiința a substituit datului empiric idealizarea sa geometrică și, pentru aceasta, a constituit această idealizare ca atare, drept corelatul unei invenții și unei creații specifice. Este necesar în egală măsură ca această subiectivitate să fie înțeleasă ca viață, în așa fel încât prestațiile transcendentale care fac
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este de-ajuns așadar să se sublinieze natura subiectivă a activității științifice ca atare, și mai cu seamă a originii sale galileene adică proto-actul prin care conștiința a substituit datului empiric idealizarea sa geometrică și, pentru aceasta, a constituit această idealizare ca atare, drept corelatul unei invenții și unei creații specifice. Este necesar în egală măsură ca această subiectivitate să fie înțeleasă ca viață, în așa fel încât prestațiile transcendentale care fac sau, mai degrabă, care sunt știința să se lase
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecare dintre prestațiile sale această teză este prezentă și activă, ea este cea care o pune în mișcare și îi determină scientificitatea. Nu mai putem așadar afirma pur și simplu, cum o făceam până acum, că tematizând ființa naturală prin intermediul idealizării matematice știința galileană nu mai tematizează ființa sensibilă, și prin urmare nici viața: această dare deoparte nu este o simplă consecință situată în afara vieții savantului, ci sălășluiește în aceasta, este cea care o mobilizează și face din ea ceea ce este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
O consideră încă și mai puțin ca ceea ce este ea, ca ceva ce constituie ei înșiși, ca sensibilitate și corpropriere: condiția transcendentală. Mai curând, ei nu sunt în ea decât efectele sale, efectele naturii reduse la corelatele materiale presupuse ale idealizărilor fizicii matematice. Aici ni se înfățișează o a doua grupă de științe, cele care au în vedere omul însuși și fenomenele care îi sunt asociate din principiu, pe care le vor specifica și diversifica potrivit tematicii lor proprii, dând naștere
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
însuși o experiență subiectivă și o voire a vieții, cea de a se nega ea însăși? Din simplul punct de vedere metodologic, respectul pentru fenomen, adică pentru modul dăruirii sale pentru angoasă, în exemplele noastre nu impune oare procesului de idealizare în care se constituie orice știință un stil și o direcție definite? Se poate situa punctul de plecare altundeva decât în fenomenul însuși înțeles astfel, așa încât abstractizarea se produce pornind de la el, iar caracterele pe care le reține aceasta sunt
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
forme fenomenale este lumea. În aceasta din urmă fiecare viață se raportează la celelalte și la sine, la natură, în sfârșit, în calitate de alta în această lume. Pornind de la obiectivarea empirică a fiecărei vieți și grație proceselor de abstractizare și de idealizare despre care am vorbit, științele umane se construiesc paralel cu științele naturii. Relația obiectivă cu celelalte și cu natura nu este totuși decât reprezentarea a ceea ce în calitate de Dorință și Necesitate își găsește sălașul originar și rațiunea în viața însăși. Pornind
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
-și atinge scopurile imediate și a supraviețui. Există prin urmare două moduri de interpretare a economiei politice. Cel dintâi dintre acestea o integrează în mișcarea generală a științelor către propria lor scientificitate, către domnia deplină a obiectivității sub forma unei idealizări și a unei matematizări crescânde. "Critica economiei politice" este în acest caz cea a tot ceea ce păstrează în ea o legătură oarecare cu omul, cu viața, cu indivizii tot ceea ce nu este reductibil la obiectiv, la forme obiective, la "concepte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe toți? Inteligență și bun-simț, o judecată firească și onestitate în raport cu tot ce-i în jur și cu lumea. Combinație extrem de rară... Cuceritoare și sofisticate Din primele pagini, două autoportrete ți se impun ca avertisment să eviți orice tentativă de idealizare. Renée își precizează numele, vârsta de 54 de ani, statut social și domiciliu (portăreasa imobilului de la nr. 7 din rue Grenelle) și apoi datele esențiale: "Sunt văduvă, scundă, urâtă, dolofană, am bătături la picioare și, dacă e să mă iau
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
și formații diferite - de la C. Dimitriu-Bârlad pînă la Milița Petrașcu, trecînd prin Jalea, Medrea și Han - au izbutit s-o realizeze. Mai toți scriitorii sînt înfățișați frontal și simetric, într-o manieră realist-convențională. O unică tentativă, nu foarte accentuată, de idealizare simbolică prezintă bustul lui Eminescu. Dar adevăratul și singurul "rebel" se dovedește Caragiale: Oscar Späthe l-a reprezentat purtînd căciulă, cu capul întors spre stînga și cu privirea îndreptată în sus. Duhul scriitorului l-a smuls pe sculptor din somnul
Lista lui Petrovici by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7100_a_8425]
-
direcția decăderii obștești pe care au adus-o, chiar dacă sub aspecte diverse, comunismul și postcomunismul, ci și pe alt plan, cu implicații mai personale. Inadaptarea e o excelentă școală a simțului critic. Gabriel Chifu nu se leagănă în prejudecata unor idealizări a scriitorilor, ce pretind, "naiv-anapoda, ca ei, cu viețile lor, să fie egalii operei lor". Biografiile în cauză divulgă nu o dată scăderi grave, vicii, ignominii. N-a fost autorul Crailor de Curtea-Veche un impostor cu fumuri nobiliare, "urîndu-și tatăl celebru
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
pe care o are în privința piulițelor organismului devine un handicap în materie de creație. Cu alte cuvinte, cînd știi prea mult despre animalul din om, nu mai poți să ai iluzii în privința esenței lui. Îți pierzi naivitatea și putința de idealizare, căpătînd în schimb acea formă de cinism matur care echivalează cu stingerea vînei creatoare. Un medic, obișnuit să-și păstreze vigilența la treapta lucidității raționale, nu mai are înțelegere pentru laturile întunecoase ale talentului. Tot ce e tenebros și irațional
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
dincolo de pretexte și subtexte”, dînd glas totodată unei terifiante îndoieli: „Este o coborîre în abis... Rămîne de știut dacă acolo, în abisul meu, se află ceva, și dacă după coborîre se mai poate urca”. Așadar ne aflăm la antipodul oricărei idealizări. „Abisul” în care a descins bardul nu e unul cu destinație exclusiv personală, ci suficient de încăpător pentru a intra într-însul o colectivitate, cea a concetățenilor supuși unei terori epocale: „asediată cetatea și pălmile crăpate bătucesc / victoria, a cîta
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
ansamblu ale limbii vorbesc despre o diversificare stilistică, dar aceasta este văzută în primul rând ca o multiplicare a limbajelor de specialitate, nu ca o dezvoltare a interferențelor dintre cult și popular. Dacă limbajul tradițional-rural era totuși favorizat de o idealizare de sorginte romantică, dușmanul principal devenise limbajul familiar-argotic, varianta urbană subversivă căreia i se anunța iminenta dispariție (un discurs asemănător în lingvistica sovietică este semnalat de Sériot, 1982: 75) și pe care o condamnau campaniile puriste. În perioada regimului totalitar
Din istoria „cultivării limbii” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6695_a_8020]
-
un tren privat închiriat în acest scop cu ușurința și înclinația spre risipă cu care-l exasperase dintotdeauna pe Liovocika al ei. De-a lungul ultimului an, până la acest sfârșit, Jay Parini recompune un portret antinomic al lui Tolstoi - între idealizare și demitizare - alăturând mărturiile celor care i-au stat cel mai aproape: Sofia Andreevna, secretarul Bulgakov, primejdiosul Certkov, medicul Makovițki. Întrerupte în răstimpuri de însăși "vocea" lui L.N. (Lev Nikolaevici), recepționată însă indirect, prin fragmente de jurnal, scrisori către diverși
Un „docu-roman“ by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6744_a_8069]
-
permanent la apus, în Bali Instagram este exclusiv vizual. Este o oglindă a noastră prin intermediul unor fotografii minunate (trecute prin numerose filtre, să nu uităm). O fotografie este întotdeauna mai explicită decât un status de Facebook. Iar filtrele ajută la idealizarea imaginii. Nu urcăm orice fotografie pe Instagram, ci doar pe cele frumoase, originale, artistice. Arătăm ce avem mai bun. Cu toții facem asta, dar câteodată ne ia valul și credem că restul lumii trăiește în permanență la apus în Bali. „Fotografiile
Vara ta va fi mai proastă cu Instagram by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63656_a_64981]