1,864 matches
-
vlahuțianism" al epocii), medicul este departe de a socoti poezia un "violon d'Ingres". Persistă într-ale scrisului, publicînd pînă în 1939 nu mai puțin de șapte volume, ca tot atîtea trepte spre desăvîrșirea materialului de expresie și a rafinării ideatice. Chiar dacă majoritatea criticilor văd în primele volume defectul unor versuri bolovănoase, cu "dialecta-lisme" rebarbative în slujba alegoriilor prea transparente, explicitate discursiv, nici o voce îndrituită a se rosti definitiv nu neagă forța de expresie a dezlănțuitului "ortodox maniheist". Este atras, cum
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
dă glas unei uriașe decepții a omului care nu încetează să creadă în idealurile socialismului, deși nu e un militant strict înregimentat politic, mai raționalul filosof Fondane pune în joc, cum am văzut, în reflecțiile sale critice, și un fond ideatic chemat să le justifice în planul unei concepții mai generale. Amândoi se întâlnesc, însă, în refuzul îngrădirii libertății individuale de către organizații și programe constrângătoare, ce nu țin seama de concretul faptelor și existențelor particulare. Ambii se încadrează perfect în categoria
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Proza unei singure teme atotcuprinzătoare, frecventată aproape monografic: interacțiunea conflictuală dintre individ și formele existențiale care-i înăbușă și închircesc esența omenească, se aglutinează în jurul unui singur personaj, autorul însuși, cum a afirmat-o de atâtea ori. Pentru înțelegerea finalității ideatice, prinse într-o fabulație premeditat nonconformistă, alambicat parodică și absurdă, s-a apelat în majoritatea cazurilor la prestigioase suporturi bibliografice, precum Joyce, Kafka, Freud, romantici celebri, existențialism, psihologism și alte direcții literare contemporane sau anterioare. Rezultatele neîndestulătoare, limitate, îndeamnă spre
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
însă nu și pe aceea de a-și suprima unele altora dreptul la expresie. Neșansa lui Nae Ionescu, o neșansă istorică, a fost interferența posturii sale doctrinare cu postura politică a extremei drepte, care și l-a revendicat în calitate de patron ideatic și ale cărei violențe (ivite, totuși, să reamintim, în cea mai mare și mai teribilă parte, după moartea filosofului) aruncă o umbră asupra numelui său. Dar fie că ne convine, fie că nu, Nae Ionescu rămîne în ipostaza unui personaj
Despre Nae Ionescu și Cioran (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12447_a_13772]
-
demonstrații, Hans Mattis Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legitățile și îi restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcții întemeietoare și se apropie vertiginos de simbolistică, de magie, de subtilele teritorii ale disciplinelor inițiatice. Punctul, linia, suprafața, volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
un caligraf al luminii. Eroul e un film care vrea să arate adevărata profunzime a wu xia; nu face din violență un spectacol gratuit - deși personajele nu mor doar o dată, sângele e aproape invizibil - ci încearcă să arate și culisele "ideatice" ale artelor marțiale (codul de onoare, legăturile cu caligrafia, muzica și șahul). De aceea, melodrama inerentă triunghiului amoros Fulg de Nea -Lună - Sabie frântă ajunge pe planul doi. Nu același lucru se poate spune despre Tigru și dragon, deși se
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
teren și de sens. Eternitatea/ autentică - se dovedește/ în ciuda tuturor aparențelor -/ nu suportă polisemia./ Metaforele, ca și viermii,/ sînt la fel de periculoase" (Profesorul îmi mai spune). Lupta bardului cu convențiile, precum cea a lui Iacov cu îngerul, nu poate eluda structura ideatică și morală ce se află nu o dată în spatele acestora, e însoțită, prin urmare, de un respect subiacent al lor. Miza rămîne, firește, indecisă. Necumințenia adoptă chipul solemnității, într-o circularitate ce constituie trăsătura esențială a creației în chestiune, intrînd în
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
de creațiile concrete ori conceptuale, au mizat pe un centru de interes substanțial și nu pe unul formal, fiind distilate și re-întocmite organizări frecvențiale, raporturi de durate, intensități, moduri de atac, direcționări de obiecte și evenimente sonore, adaosuri de bruioane ideatice, în același timp însă nefiind întemeiate noi perspective arhitectonice capabile să susțină galeriile și abatajele ivite din succesivele și obsedantele excavări ale materiei muzicale. Muzica spectrală (sau acustică), a armonicelor naturale - prin relevarea și revelarea intimității sunetului, a microcosmosului acestuia
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
ethos și dialectică sonoră sporește credibilitatea și viabilitatea oricărui sistem de organizare hors-temps, obligînd sintaxa muzicală să se coaguleze în genuri și forme proprii, imanente. Concretismul muzical atașat perceptibilității palpabile, vizibile, senzoriale a fenomenelor și proceselor sonore, opus categoric abstractului ideatic, a acordat prioritate prelucrării concrete a sunetelor și zgomotelor cu o aparatură electroacustică din ce în ce mai performantă, dar a lăsat la urmă lucrările teoretice principiale din domeniul arhitecturii muzicale. Lipsa unor atare preocupări și propensiuni, coroborată cu sprintena ameliorare și debordare a
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
estetice ale unei civilizații care, vorba lui Victor Crăciun, "a pierdut sensul vieții și începe să fie tot mai mult obsedată de sensul în sine". Compoziția conceptuală și-a imaginat, timid, e-adevărat, o serie de proiecții formale corespunzătoare tipului ideatic tranșant, abstract al acestei muzici ce slujește cu umilință ideea. Conceptualismul grafic, bunăoară, în care compozitorul își afirmă ideea prin intermediul unui graf, a avut tentația unor forme libere, aleatoare, care să exprime ambiguitatea și nebulozitatea conținutului sonor. De aici și
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
un focar arzător. Ca și cristalinului, puritatea, limpezimea îi conferă strălucirea. Altfel spus, e un fel de a transmite direct, franc, lucruri foarte complicate, transmitere ce este consecutivă unui proces de dereticare, de asanare a ornamentelor gratuite sau a obezității ideatice și conceptuale. Recursul la esență, la austeritate nu elimină însă subtilitatea, uneori acidă, alteori alcalină, nici prea spumoasă, nici prea severă a figurilor de stil. Rezultatul? Un discurs muzicologic expus sistematic, subiectiv, voluntar, "doctrinei neglijente" capabilă să-l cristalizeze atunci
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
interesați, dar extrem de puțini sunt informați. Un imperiu în care Dediu se simte cu adevărat la el acasă, se mișcă în voie, natural, își permite și unele luxuri, răsfățuri, se alintă, dar mai ales se antrenează în perspectiva unor turniruri ideatice esențiale. Informația este menținută astfel la zi. Și la pas. O sumară survolare a bibliografiei ne convinge că autorul vrea să aspire tot ce se iscă în lume din incidența cu fenomenul sonor, arondat unei perspective analitice. Tomuri recente (nu
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
sale de artificii, iar calitatea de partener i-o acorda numai în spațiul jocului, altminteri îl consacra neantului afectiv". Și dincolo de obiecția "dezumanizării" celui ce n-ar fi avut prieteni ci doar spectatori, una privitoare la regimul strict al mizei ideatice: "Călinescu ștergea de multe ori, sub intensitatea prea luminoasă a ideii, relieful infinit de variat ce-i ajungea sub ochi. Și apoi era grăbit...". în schimb Tudor Vianu, mai puțin spectaculos, i se relevă observatorului din unghiul integrării umanului în
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
interminabile demonstrații, Hans Mattis-Teutsch epuizează în enunțuri geometrice, aproape eliptice, întreaga discursivitate a lumii vizibile căreia îi deconspiră legitățile și îi restituie o nouă arhitectură. Tot ceea ce, la o primă vedere, ar fi doar convenție, limbaj și cod, în reveria ideatică a artistului capătă funcții întemeietoare și se apropie vertiginos de simbolistică, de magie, de subtilele teritorii ale disciplinelor inițiatice. Punctul, linia, suprafața, volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme
Ultimul Mattis - Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12896_a_14221]
-
incursiune minuțioasă prin discursurile premergătoare, deconstruind “simplificările” mutilante și reîntregind portretul lui Maiorescu prin racursiu logico-filosofic, Cornel Moraru procesează o întreagă bibliotecă și, scriind proză de idei, ne reîntoarce un obiect cultural de o limpiditate intelectuală, echilibru hermeneutic și claritate ideatică înalte, demne de concizia și spiritul critic ale lui Maiorescu însuși.
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]
-
concret și palpabil, ce rafinate îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente ale limbii, care îl tăinuiesc, precum perla extrasă din scoică. În solara lumină, aceea scânteiază. În
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
Cărtărescu, studiul lui impunând la noi un postmodernism mai decomplexat și mai maleabil. Discuția merge mai departe cu prilejul convorbirilor Mihaelei Anghelescu Irimia. Bibliografia, baza teoretică a eseului lui Cărtărescu îi pare, just, lui Ștefan Borbély insuficientă astăzi, deși liniile ideatice de forță nu sunt fatal alterate. Desincronizarea teoretică românească, în general, remarcată de critic este pusă pe seama tendinței noastre de a dezvolta și de a (ne) construi, înaintea unei estetici postmoderne, o existență postmodernă: „La noi, prin postmodernism, s-a
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
legătură cu tema articolului. Nu poate fi bănuit absolutul că a dat dictatura și teroarea, după cum nimeni nu spune că relativul a dat anarhia. Poate doar, decadența... Pe de altă parte, tot ce s-a construit, în concret și în ideatic, s-a făcut de cei care “își urmează cu obstinație, cu îndărătnicie, o vocație... axându-și... existența pe o singură idee, o singură preocupare, un singur țel major...” A scoate din scenă “agonia și extazul” vocației poate însemna condamnarea la
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
p. 662, 663) În mai 1999 am reușit să dau urmare vechii invitații a Arhiepiscopului Bartolomeu al Clujului. Acele câteva zile petrecute acolo și mai ales nopțile noastre au fost cele mai pline de intercomunicare și - dincolo de specificitatea biografic-afectivă și ideatică - de sinergie spirituală cu acest creator oltean de zile mari, care Își Începea, cu strictă regularitate, programul diurn cu lucrul la traducerea Bibliei, Între orele 6-9. Am avut atunci și convorbirea televizată, În cadrul emisiunii Credo, coordonata de Titi Dinca, care
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
dezvăluită cititorului atent din perspectiva unui dublu nivel. Primul este cel al subiectului ales. Comunismul a conservat mereu o latură ascunsă, explorată de autoare și gustată de cititor. Prin modalități inedite de corporalizare ficțională a unor experiențe biografice nefericite, conținutul ideatic devine convingător. El reușește să scurteze distanța ce desparte ficțiunea de realitate, făcându-l parcă pe cititor să trăiască minciuna ca pe “cel mai nemuritor adevăr” și iluzia ca pe “cea mai consistentă și mai solidă descriere a realului”, așa cum
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
contextului istoric, pe măsură ce rememorează Întâmplări dintr-o copilărie marcată de un tată propagandist al ateismului științific și o tinerețe efervescentă, guvernată de incertitudine. Acest elan artistic este exprimarea unei dorințe de recuperare a timpului pierdut, care se intersectează, la nivel ideatic, cu imaginea unui copil Încercând să prindă o pasăre cu mâna, un joc amăgitor, care s-ar putea prelungi toată viața. Copilăria scriitorului se derulează Într-un sat din Uniunea Sovietică, având ca background regimul comunist. Crescând Într-un mediu
ALECART, nr. 11 by Anastasia Gavrilovici () [Corola-journal/Science/91729_a_92867]
-
de cânt, inspirabilă prin ascultare contemplativă ca stare creatoare, ceea ce corespunde spiritual unei verbalizări de reflecție critică, pornind de la datul simbolic al unei imagini de sens către un înțeles tematic. Din această ultimă perspectivă DMz poate fi integrat unui fapt ideatic. Pe plan instrumental, valorizarea DMz constă în execuția unui proiect de sonorizare (partitura), finalizat printr-un proces de (în)cântare, într-o lucrare estetică sau (man)operă. Clasificăm complexul reperabilității DMz în tabloul de mai jos (fig. 1): Tabloul cuprinde
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
ca moment sau eveniment (de durată sonoră). În opinia noastră, coroborarea celor două dimensiuni sau perspective poate determina un al treilea tip de obiect, pe care-l numim voce formală. Vocea formală (Vf) este un obiect teoretic (abstract) de reprezentare ideatică a DMz. În raport cu acesta, Vf este un purtător de imagine conceptuală a lui, prin ipostaziere. Astfel, DMz este abstras din fenomenalitatea sa natural-culturală (de fapt artistic) și petrecut în forul cugetului (minții), unde este adus (pe cale de alchimie lingvistică) la
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
acesta, Vf este un purtător de imagine conceptuală a lui, prin ipostaziere. Astfel, DMz este abstras din fenomenalitatea sa natural-culturală (de fapt artistic) și petrecut în forul cugetului (minții), unde este adus (pe cale de alchimie lingvistică) la stadiul de fapt ideatic. Practic avem de-a face cu un proces de formalizare, instrumentat metodic prin intermediul unui discurs sistematizat teoretic și/sau grafic. Devin prin aceasta posibile două direcții de întrebuințare și/sau întreprindere conceptuală: compozițională și analitică (de-compozițională sau critică). o
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
agogică (accelerando, ritenuto) ori chiar de percepție subiectivă (precum etosul unui mod), pot constitui stări de câmp sau fonduri peste care se nuanțează ample secvențe din discursul Vf. Într-o perspectivă și mai generală, câmpul poate fi doar un concept ideatic (un titlu sau tip formal exprimate literar sau simbolic), ceea ce echivalează pe plan sonor cu aspectul de tăcere. La urma urmei (în maximum de adâncime), orice DMz se desfășoară pe/într-un un câmp de liniște, respectiv de inefectivitate sonoră
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]