13,415 matches
-
despre teatrul căruia Romulus Diaconescu afirmă că "rămîne o secțiune importantă în literatura postbelică", este cu greu integrat în serie, aparținînd, dincolo de valoare, unui alt sistem de receptare, pe care criticul nu-l menționează. Dacă raportarea celorlalți dramaturgi la comenzile ideologice ale vremii rămîne marginală și ușor de explicat/ignorat într-o analiză, la D. R. Popescu, la fel ca în cazul romanului obsedantului deceniu la care dramaturgia sa se raportează, ideologia și problematica puterii sînt în centrul textului și formează
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
epoca Ceaușescu. De la cultul unuia, a trecut la cultul altuia. Nici E. Jebeleanu, nici Maria Banuș n-au dovedit o astfel de ignobilă consecvență. Dl Opriș ar fi putut lua în considerare aceste circumstanțe. D-sa n-are însă apăsări ideologice. Și e atît de mîndru a-l fi frecventat personal pe Beniuc ca să-i constate amărăciunile de la senectute, încît uită ce și-a propus în titlul articolului. Memoria lui Preda în declarații la miliție În titlu de o necruțătoare exactitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
anumită specializare: consumerismo (preluat din engleză) s-a specializat cu sensul de "mișcare de apărare a consumatorilor", fiind dublat de un calc cu același sens, consumatorismo; în vreme ce consumismo (formație internă) s-a fixat pentru sensul clar negativ, implicînd o interpretare ideologică și morală, legat de formula "societate de consum". Familia lexicală a cuvîntului, deja destul de bogată (consumista "consumist", "protagonist sau victimă a consumismului", consumistica "consumistică; doctrina consumismului", consumistico "consumistic", adjectiv, C. Quarantotto, Dizionario del nuovo italiano, 1987), a intrat în mare
"Consumism" / "consumerism" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14851_a_16176]
-
proptită pe genunchii lipiți... Un Crist pe cruce, - lemn lustruit ca osul ce pare că sboară... Cel mai elansat Crist, mai adevărat, se spune că aparține tocmai acestui secol primitiv. Fără misticism, expresionism, fără abuzul ideilor preconcepute. Secol străin interpretărilor ideologice, aspirând către esența spirituală. Perspectiva, pe atunci încă nedescoperită, mai târziu avea să complice, să falsifice totul, tocmai încercând, eronat, să redea realitatea cât mai fidel.
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
filosof al culturii, biograf și bibliograf. Marin Sorescu l-a numit odată pe Ș. Cioculescu "un vestigiu prețios din vremea criticii normale". Vremea cu pricina era aceea interbelică. Normală, doar în raport cu vremea comunistă. Ș. Cioculescu a fost mereu adversarul obscurantismelor ideologice, al extremismelor de orice fel. El i-a botezat batjocoritor pe fanii lui Nae Ionescu "trăiriști". Tot el l-a taxat de "sufletist" pe C. Stere, cînd, părăsind P.N.Ț.-ul, acesta a declarat că-i rămîne cu sufletul alături
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
puterii comuniste, pătrunse și dominate integral de spiritul și de iconografia sovietică. Dacă arhitectura preia și reproduce, la scară mai mică, silueta Universității Lomonosov din Moscova, sugerînd o migrație a culturii înalte, de tip academic, dinspre forul științific spre situl ideologic, statuia lui Lenin garanta simbolic, asemenea imaginii unui evanghelist în fața propriei variante scripturice, acuratețea și soliditatea întregii construcții mistico-dogmatice. Din acest loc, vreme de multe decenii, au fost emise și controlate cele mai subtile și mai agresive idei și norme
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
colegilor lui de generație, trebuie pusă în legătură cu istoria politică a României de după război. Prozele de început au fost, pe drept cuvînt, considerate după recuperarea lor în anii '60 (căci în 1948 n-au avut parte decît de o primitivă contestare ideologică) printre cele mai promițătoare debuturi din întreaga noastră literatură. Ele puneau capăt unei anumite mitologii țărănești, născută o dată cu sămănătorismul, în zorii secolului 20, și avîndu-și apogeul în literatura genială a lui Sadoveanu, căreia Rebreanu, cel mai realist dintre scriitorii noștri
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
de care vorbeam. E imposibil de știut cum ar fi arătat, dilatat la anvergura unui roman de aproape o mie de pagini, satul schițat în Calul sau în La cîmp, dacă nu intervenea o evidentă autocenzură, nu atît de natură ideologică (deși există ici-colo indicii), cît de natură artistică. Prăbușirea vechii clase țărănești, ca urmare a colectivizării, nu putea rămîne fără urme în conștiința scriitorului născut la țară, iar Moromete, cel din urmă țăran, nu putea să nu-i trezească o
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
era. Vezi, între altele, chiar Observator cultural. Ar fi de adăugat și că ideea partizanatului îi macină pe optzeciști, nu de azi, de ieri. Dacă nu faci revistă de grup, se cheamă că n-ai, vorba lui M. Cărtărescu, ,,culoare ideologică". În al treilea rînd, ideea progresului în literatură. E ciudat să vezi cum niște oameni foarte inteligenți și cu destulă experiență literară pariază pe convingerea că nou înseamnă mai bun și că toată literatura lumii visează să devină postmodernă (așa cum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
cooperare, prin mixtură, prin combinație. Prognoza d-lui V. Nemoianu este că mileniul al III-lea ori, mai prudent, măcar secolul al XXI-lea va consuma, în materie de cultură, o "ciorbă globală". Refuzînd orice formă de dogmatism, de "obsesie ideologică", autorul nostru își rostește încrederea în soluția pluralistă drept corolar spiritual al sistemului democratic, unica bază rezonabilă a libertății: În ansamblu mă găsesc de partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
sfîrșitul războiului e ocolit cu măiestrie. Fără să fie frivol, Radu Cosașu reușește performanța de a povesti această alienare a adolescentului întru comunism ca și cum ar fi vorba despre alienarea firească a pubertății care și-a găsit din întîmplare un debușeu ideologic. Acest adolescent va fugi de acasă, își va îndurera familia cu o cruzime greu de închipuit, va veni incognito la înmormîntarea tatălui și va trăi de bunăvoie în promiscuitate în numele comunismului. Dar la fel de bine o putea face în numele eliberării sexuale
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
ca două pietre enorme la o răscruce - le pipăiam zilnic, mă rezemam de ele ca să-mi trag sufletul, dar simțeam totodată că pe suflet apasă o a treia piatră, la fel de grea și nu găseam în mine nici o putere, mușchiulară sau ideologică, în stare să o clintească. Nu mă puteam hotărî. Descoperirea cauzei nu era deloc complicată și nici misterioasă. Erau - ceea ce numeam cu toții grăbiți și disprețuitori - rădăcinile mic-burgheze ale fiecăruia. Trebuiau, firește, smulse. Știam, din experiența multora din jur, că operația
Comunismul cu Stan și Bran by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14923_a_16248]
-
cu limbajul mai verde al personajelor lui Preda și ne întreba retoric: Ați remarcat voi ceva asemănător la Sadoveanu?". Totodată îmi amintește de comportamentul cenzurii comuniste din ultima perioadă a regimului, cînd nu mai avea în vedere "abaterile" de la norma ideologică din reviste și cărți decît la nivelul vocabularului; elimina, adică, unele cuvinte (care se refereau la religie sau la sex, îndeosebi) și cu asta considera că norma a fost restabilită. Mie mi se pare că mai grave decît expresiile triviale
Trivialitate sau imoralitate? by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15308_a_16633]
-
Rusiei, chiar și la aceea mai veche (episodul Petru cel Mare), la revoluția din 1917. Este de notat faptul că extirparea unor referiri de această natură se petrecea chiar și în anul 1975, când ieșisem de mult, chipurile, de sub tutela ideologică a marelui frate din Nord. Măcar de-ar putea Eugenia Tudor-Anton, în zilele noastre, să reia publicarea seriei de Opere bengesciene de acolo de unde a lăsat-o, fără voia ei, în 1988. Cât privește o eventuală reluare de la capăt a
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
liber într-o societate ale cărei reguli nescrise nu le cunoșteam, liber de o libertate abstractă. în același timp, această libertate era vitală pentru gîndire, pentru ceea ce aș numi "respirația minții". întărit astfel, am putut explora anumite zone intelectuale și ideologice care, în țară, nu erau propriu-zis interzise, dar erau inimaginabile. Una dintre marile descoperiri subiective pe care le-am făcut a fost lectura sau, cu un termen pe care l-am folosit în cartea mea Rereading (1993), carte care urmează
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
româna ca limba de expresie literară. Ionel Jianu a izbutit să emigreze într-un tîrziu și după aceea a scris în franceză. Evident, mulți membri ai generației au rămas în România și au avut de suferit, indiferent de orientarea lor ideologică înainte de război: Mircea Vulcănescu a murit în închisoare, Constantin Noica a avut domiciliu forțat și a fost închis mai mulți ani, Belu Zilber deține poate recordul numărului de ani petrecuți în detenție, Arșavir Acterian a cunoscut și el închisoarea, Comarnescu
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
m-am bucurat că a-ți remarcat-o.) Jurnalul lui Sebastian documenteză disoluția lentă, foarte lentă, plină de ezitări și reveniri, a marii prietenii dintre Mircea Eliade și Sebastian, începută în 1927 în redacția ziarului Cuvântul și supusă unor tensiuni ideologice din ce în ce mai mari după zece ani, odată cu adeziunea lui Eliade la legionarism. Pentru o vreme, lui Sebastian aproape nu-i vine să creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare. Pe de altă parte, Eliade credea, înșelîndu-se
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
multe puncte de vedere paralizantă. Și, din nefericire, primejdioasă pentru cultura română post-comunistă. Pentru că după devastările celui de-al Doilea Război Mondial și după vidul cultural comunist de patru decenii și mai bine, exemplul generației '27 ne întoarce în perioada ideologic atît de tulbure a anilor '30, dar fără prosperitatea, fie ea relativă, a anilor '30 și fără societatea civilă a anilor '30 care, de n-ar fi început războiul în 1939, ar fi putut împiedica derapajul de extremă dreaptă tot
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
așa cum, după război, a putut pentru o bucată de vreme să opună o rezistență morală și intelectuală considerabilă terorismului comunist. Regăsirea generației '27 - a spiritului ei creator, spre deosebire de politica ei dezastruoasă - n-ar trebui să fie și regăsirea unei situații ideologice polarizate între o dreaptă cu tendințe-ispite extremiste și o stîngă slabă, aproape inexistentă, inventată pentru a justifica virulența unei reacții ultranaționaliste, drapată în vocabularul idealist al "spiritualității". Pericolul e ca tocmai generația care a sfîrșit prin a realiza anumite virtualități
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
în 1989, al hebdomadarului rău famat, Luceafărul, răsfrînge în paginile sale fuziunea celor două totalitarisme, de stînga și de dreapta. Altfel spus, fenomenul ce reprezintă, după spusa unui politolog american, "ciuma" actuală a Estului. Ca o expresie a numitorului comun ideologic, criticul învinuiește categorial, referindu-se nu la individ, ci la grupuri etnice, reprobate în întregul lor. De asemenea învederează mentalitatea conspirativă a totalitarismelor, bănuind pretutindeni comploturi, mari mașinațiuni de ordin internațional, considerîndu-se împresurat din toate punctele cardinale. Imoralitatea lui Mihai
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
nu-i place. Acest tip de personaj feminin "corect", "perfect" populează mult prea des literatura scriitoarelor și este pentru cititor, orice ar face, antipatic, mai ales dacă scriitura nu îi vine deloc în ajutor. Descrierile de peisaj apatice cînd nu ideologice (după ce laudă șoselele din Ungaria, călătoarea are grijă să adauge: Ce face însă mîna omului nu poate compensa ceea ce a lăsat, sau n-a lăsat, Domnul. Peisajele plaiurilor românești de un pitoresc greu descriptibil cedează acum locul aridei puste"), cu
Un personaj fără "vino-ncoa" by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15343_a_16668]
-
vedere politic (putea să apară ca prea umilitoare social, ori ca prea ceremonioasă pentru ipoteticele relații egalitare - tovărășești) - nu e neapărat simpatizată nici după schimbarea de regim, cînd pare a fi suspectată de balcanism și non-modernitate. Mai puternice decît interpretările ideologice sînt însă obișnuințele lingvistice. Textele actuale din Internet (articole de ziare, liste de discuții) demonstrează folosirea curentă a formulei, mai ales în situația tipică de adresare a unui bărbat către o femeie ("Sărut mîna, doamnă"), dar și a credinciosului către
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
al Bucureștiului zeci de afișe - e drept, nu la fel de uriașe ca și reclama benzinăriilor "Lukoil"! - care pompează frenetic sloganele Mișcării Legionare. Dar încă mai înspăimântat sunt când constat, deja de ani de zile, că nici una dintre organizațiile specializate în deraieri ideologice nu face nimic pentru a combate astfel de fenomene. E drept, textele cu citate din "Căpitanul" coexistă grafic cu chipul răpitor al unei tinere parcă descinsă de la Hollywood. Ceea ce ne dovedește, o dată în plus, că Garda se... machiază dar nu
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
internațională este politically correct: impusă în Statele Unite pe la sfîrșitul anilor '80 și deja înregistrată de dicționare la începutul anilor '90 (Random House 1991, The Oxford Companion to the English Language 1992 etc.). Sensul ei specific se referă la o orientare ideologică preocupată de a nu leza, prin conotațiile depreciative fixate în limbaj, susceptibilitățile unor grupuri minoritare. Limbile romanice au preluat-o și au calchiat-o, în egală măsură: în publicistica franceză circulă atît sintagma ca atare, cît și traducerea ei - "politiquement
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
de încredere, de figuri apărute peste noapte, care nu numai că erau comuniști, dar eru precumpănitor altceva decît români. Este un fapt istoric acesta, care spune ceva. Kominternismul nu-i considera pe români apți și demni de încrederea muncilor "înalte", ideologice, de conducere. Ei erau, de obicei, simplă masă biologică, de reproducție și de producție. Iar închisorile politice și Canalul ofereau chintesența acestui fel de a privi poporul român, energiile lui creatoare, inteligențele și elita lui. Accesul la muncile superioare, la
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]