257 matches
-
în Adrian Cioflâncă, Luciana M. Jinga (coord.), Represiune și control social în România comunistă, Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, vol. V-VI, 2010-2011, pp. 197-221. 55 Ibidem, p. 207. 56 Oana Lavinia Ciucă, "Etapele ideologizării conceptului de emancipare a femeii", http://reviste.ulbsibiu.ro/antropomedia/ obj/docs/Abstracte%20editia%20a%20II%20a/Oana%20Lavinia%20Ciuca%20Etapele%20ideologizarii%20conceptului%20de%20emancipare%20a%20femeii.pdf (accesat la 28 iulie 2014). 57 Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de ideologizarea discursului critic după metoda realismului socialist (eului liric i se cere „tipicitate”, iar poeziei „«eroi» care-s purtători ai moralei înaintate”), volumul Atitudini (1966), ce reflectă activitatea criticului de la „Steaua”, cuprinde și studii rezistente la eroziunea timpului: o sinteză erudită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
și Charles Maurras. Nu se poate susține că "naționalismul oriental" este exclusiv cultural, iar cel occidental doar politic. Pe de altă parte, holismul lui Herder nu neagă individualismul. Departajarea între "cosmopoliți" (occidentalii) și "naționali" (orientalii) este la fel de falsă ca orice ideologizare (maniheistă) a antitezelor. O spune, în alți termeni, și Dieckhoff: Nimeni nu este cetățean al lumii, suntem cu toții cetățeni francezi, americani, japonezi... A fi lipsit de patrie nu este împlinirea cea mai înaltă a umanității, ci negarea ei radicală"156
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că în opacitatea lumii adevărul e chiar cel ce nu poate fi. Și pentru a pune punctul pe i, filosoful postmodernist conchide: "Din punct de vedere politic, Eminescu este irecuperabil". Cu asta suntem luminați asupra ravagiilor pe care le declanșează ideologizarea și politizarea postmodernismului, după canonul Noii Stângi Americane. De aici și până la a spune, precum Călin Vlasie, că Eminescu este idiotul național n-a mai rămas decât un pas. IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 1. Retractări și excese. În varianta lui ideologizată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
civlizațiilor sunt menite să atragă atenția asupra dimensiunilor reale ale pericolului. Această confruntare de nivel planetar se face nu între marile religii, cum credea Huntington, ci între un Occident secularizat și o lume islamică radicalizată, ambele trădări ale religiilor prin ideologizare. Cu alte cuvinte, se ciocnesc un Occident postmodernizat și un Orient radicalizat în fundamentalism. Ateismul postmodern este ultima fază a secularismului început de mișcările protestante și amplificat de Revoluția Franceză, până în zilele noastre. Secularizarea a însemnat un lung proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-se dincolo de "măști" și de "simulacre", optând pentru transparența ordinii, care induce rolul prim al spațiului: "Supunându-te ordinii realizezi libertatea"258. Dar spațiul și timpul sunt antiteze complementare și orice tentativă de ruptură între ele poate duce la ispita ideologizării, ceea ce s-ar afla, totuși, în flagrantă contradicție cu intențiile lui Noica. Iată de ce poate gândirea teologică a Părintelui Stăniloae asupra spațiului și timpului (abordată într-un capitol anterior) e cu mult mai apropiată de exigențele paradigmei transmoderniste. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
totalitare, fasciste și comuniste, În zona estică a Europei deficitul de legitimitate se originează istoric și este un adevărat și profund stigmat al modernității 14. Acest deficit de legitimitate impune un masiv și imperativ apel la memorie. Legitimitatea construită prin ideologizarea istoriei (a luptei de clasă) de către comunism se află Într-un conflict evident, prin validarea sa reală, prin raportarea sa la adevăr 15. Lipsa unei culturi sau a unui „habitus” al legitimității produce o indistincție Între „drept” și „putere”, Între
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
apărarea cuceririlor revoluționare”, „elemente dușmănoase”, „dușmanii patriei”, „dușmanii clasei muncitoare”, „grupuri de rezistență” etc. Substituirea apelativului „bandit” cu „dușman al clasei muncitoare” marchează metamorfoze În discursul public asupra rezistenței anticomuniste emis de organele de represiune, precum și un Înalt grad de ideologizare și de impunere În conștiința publică a unor „victime și jertfe” ce Întrețin o dialectică permanentă a luptei de clasă În propaganda și În discursul oficial comuniste. În ceea ce privește discursul public emis de mișcarea de rezistență anticomunistă, acesta se poate recupera
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
istoria literaturii române se preda după niște broșurele ale lui Vitner sau ale altora. Erau, de exemplu, în cursurile unde se vorbea de Eminescu, trei patru pagini despre opera lui și douăzeci de pagini despre descrierea condițiilor social-economice. Or, asemenea ideologizare a constituit o frână în afirmarea obiectivității în aprecierea istoriei literaturii, istoriei științei, istoriei filozofiei. Dacă, însă, în istoria literaturii, în istoria științelor, lucrurile s-au normalizat mai repede, în filozofie a mers foarte greu, deși o perioadă mi s-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
un număr de peste 300 de televizoare și peste 200 aparate de radio) a determinat treptat reducerea activităților culturale de la cămin, chiar în condițiile existenței Festivalul național „Cântarea României”. Poate că atunci a existat o motivație și sigur a existat, pentru că ideologizarea activităților cultural educative și artistice și trecerea acestora aproape total pe cultul personalității cuplului Ceaușescu ajunseseră la saturație. Dar la Căminul cultural, de o bucată bună de vreme, continuă să nu se mai organizeze activități în care să se cânte
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
eficient mijloc de impunere a minciunii și de ticăloșire prin minciună a omului poate fi limba. Din spațiu de constituire și exprimare a identității reale a omului, de ființă umană și ființă națională totodată, limba, transformată în instrument politic, prin ideologizare și demagogie, devine spațiu de trădare a propriei esențe și a esenței ființei umane; începea, prin aceasta, și cea mai gravă criză a societății românești - criza morală. Altă variantă a limbii de lemn reflectă astăzi a altă variantă a crizei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aparent teologice, studiul istoriei intelectuale românești nu se poate decât îmbogăți, înțelegând mai bine, într-o perspectivă comparatistă, rolul elitei în procesul devenirii unei națiuni. Introducere După decembrie 1989, cultura română văduvită de izolaționismul regimului comunist și supusă unei sistematice ideologizări, s-a aflat, în primii săi ani de recâștigare a libertății, sub semnul unui nou patos recuperator. Era vorba de restituirea unor momente semnificative din istoria sa, pe fondul unui exercițiu firesc al recuperării memoriei colective. Dincolo de această practică absolut
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
religioasă și cea laică. Un demers interdisciplinar de istorie culturală va reuși să gestioneze aceste raporturi sui generis, relevând funcțiile lor esențiale în economia unei dezbateri serioase, deocamdată amânate, asupra acestei problematici importante. O istorie intelectuală autentică, lipsită de orice ideologizare sau de un fond resentimentar contraproductiv nu va putea ocoli un asemenea subiect major al spațiului cultural românesc. Abordarea interconfesională Problema interconfesională, mai ales cea a relației dintre Ortodoxie și Romano-Catolicism, Greco-Catolicism și Protestantism, constituie o temă predilectă a dezbaterii
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
exemplare pentru ipostazele artei producătoare de sens, a unei arte spiritualizate, din lunga imnografie a martirajului românesc. Desigur, că toate aceste lucruri ar putea constitui obiectul altor cărți, mult așteptate și necesare în cultura română, încă supusă unor probe de ideologizare. O observație de fond care nu impietează cu nimic asupra valorii și importanței cărții de față: abundența și lungimea citatelor împiedică, uneori, disocierea punctului de vedere al autorului de cel la care se face apel pentru a consolida argumentația propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
În 1968 își luase doctoratul cu o teză despre Lucian Blaga. Este și decan (1964-1968), precum și rector al Universității de Vest (1990-1996). Ca profesor, a imprimat un „stil” nou în predarea literaturii române, a eliberat analiza fenomenului literar de orice ideologizări și a evaluat creația „ca artă valoare”, cum singur mărturisește în ultimul său interviu. Debutează în 1937, la revista „Ghiocelul” din Târgu Mureș, cu articolul Titu Maiorescu, iar editorial cu ediția critică Lucian Blaga, Teatru (1968). Prima carte proprie, Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
clasei mic-burgheze pe care comunismul o demonizează pentru a o destitui. Intelectualul care crede într-o idee alege mai degrabă să se autodistrugă decât să renunțe la idee. Soljenițîn construiește un personaj tragic din anii 50, victimă a propriei sale ideologizări, pe Gleb Nerjin. Intelectualul este o persoană care își mobilează propriul intelect după propriul său gust, urmărind împlinirea propriilor sale afinități. Dacă ar rămâne la acest stadiu de autoconstrucție, nimic n-ar fi atât de periculos. Fiecare poate alege pentru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ține la ideea sa de revoluție, și dacă ar accepta grozăviile relatate, de la dispariții subite ale unor oameni de calitate până la descrieri detaliate ale unor torturi în numele producției, ori de la furturi la deposedări, ar trebui să se dezică de idee. Ideologizarea este ca o vrăjire. Se petrece sub mitizarea unor termeni cheie. Iubirea pentru țară este o valoare în numele căreia oamenii onești sunt manipulați și trimiși într-un război care nu-i al lor: „Laudele pompoase dinaintea războiului, minciunile vulgare ale literaturii
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
să pornească de la o înțelegere adecvată a mecanismelor de funcționare a sferei religioase în perioada comunistă. Ideea unei revitalizări religioase specifice țărilor postcomuniste este adesea prezentată ca o reacție logică la secularizarea profundă a perioadei precedente, marcată de o veritabilă ideologizare ateistă. "Religia a cunoscut însă în interiorul societăților comuniste o traiectorie mai complexă, care, în ciuda persecuțiilor religioase, reglementărilor drastice a activităților bisericești și secularismulului politic, a supraviețuit în sfera privată a mediului familial." (Gog, Herțeliu, 2012, p. 336). Biserica Ortodoxă Română
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
educaționale și prin organizarea unor activități "socialiste" în timpul liber al elevilor. Însă procesul de ateizare nu s-a desfășurat doar prin intermediul sistemului educațional, ci și prin organizațiile de partid și mai ales în noile spații industrializate, cu ajutorul ședințelor mandatorii de ideologizare." (Gog, Herțeliu, 2012, p. 338). În România, în ciuda faptului că prin Constituția adoptată de regimul comunist se permitea o libertate religioasă mai mare decât în regimul precedent și se garanta teoretic fiecărei persoane exercitarea propriilor convingeri religioase în spații instituționale
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
fi „monoteistă“, ca putere de pătrundere interioară și de unificare a treptelor. Acest lucru nu poate fi nici probat, nici demonstrat istoric decât prin însemne exterioare, în măsura în care ele există și nu sunt, la rândul lor, deformate deja prin răstălmăcire ori ideologizare. Există studii care încearcă să dateze cu exactitate „nașterea“ monoteismului. Instituirea monoteismului este văzută fie ca încununare a unui procesevolutiv la nivelul formelor de cult, după cum susține Edward B. Taylor, fie ca salt revoluționar, cu accent pe schimbarea de paradigmă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fost transmis fără precauția necesară a dezlegării pre alabile, pentru ca, în libertate și printr-un exercițiu propriu, să ajungă el însuși la alegerea binelui. Astfel, educația în cadre care nu permit exercitarea libertății interioare constituie o formă de manipulare, de ideologizare, prin sufocarea și trecerea sub tăcere a liberului-arbitru. în consecință, acțiunile și concepțiile omului vor putea fi astfel dirijate după criterii artificiale, refuzate sau acceptate pentru că ser vesc sau nu unor scopuri care se adaptează sau nu viziunii „proprii“ despre
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
gestul critic al reconstrucției de sine ca reflex al libertății interioare recâștigate. Reașezarea ta și a lumii în noul orizont este semnul înaintării pe cale. însă transformarea propriei căi într-o teorie a căii cu pretenție de valabilitate „obiectivă“ este germenele ideologizării, al încremenirii propriei libertăți sub forma chipului oferit unei înțelegeri care se dorea a fi doar o treaptă. De aceea, pe linia spirituală a tradițiilor orale, maestrul spi ritual nu configurează sisteme și nu transmite doctrine coerente care să ofere
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
lucidă și mai înțelegătoare, la ceea ce un romancier de azi numește codul existențial al omului și de a da o imagine unitară și verosimilă a omului uitat în haosul ființei lui și uitat în haosul unei istorii iraționale"312. Așadar, ideologizarea literaturii (cu un accent polemic în plus), dar și "literaturizarea" ideologiei îmbină, de această dată la nivel macro, scriitura și politica. De unde și voluptatea cu care au fost devorate lucrări cu un titlu semnificativ precum Politica postmodernismului a Lindei Hutcheon
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unitar și indestructibil”. Această orientare se face simțită întrucâtva și în „Pagina culturală”, în rubricile ce o compun de-a lungul anilor: „Vitrina literară”, „Cronica literară”, „Recenzii”, „Puncte de lumină”, „Actualități literare”, „Cărți și reviste”, „Cronica dramatică”. Astfel, o anumită ideologizare, deschisă ori mascată, se observă în articole și comentarii: C. Nicolau-Stroești, Precursorul naționalismului. De la Eminescu citire..., C. Pârlea, Misiunea scriitorului român, intervențiile polemice ale lui Stelian Popescu-Segarcea, între care aceea intitulată Vrem îndreptarea păcătosului profesor Eugen Lovinescu ș.a. Totuși, în afara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289350_a_290679]
-
aceste "-isme" metanarative nu ne mai spun nimic, că am trecut, cu alte cuvinte, într-o zonă temporală "fără de ideologie", dezideologizată, este în sine una ideologică. Există, fără putință de tăgadă, o anumită seducție a ideologiei, o anumită tentație spre ideologizare în orice discurs care se plasează în cadrele maniheismului teoretic. Din acest punct de vedere, ne aflăm în situația de a accepta că o discuție despre ideologie este una care implică un anumit grad de complexitate epistemologică. Fie că abordăm
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]