1,300 matches
-
tradiționalist!). Cert este că acest volum a fost experimental la vremea lui - siropoasele pasteluri din lirica tradiționalista sînt "modificate", "refăcute" ironic. Peisajele lui Fundoianu sînt "contaminate" de animale - sînt peste tot: ele muncesc pămîntul (țăranii sînt niște umbre), pînă și idilele se înfiripa tot între ele ("Un taur stă cu-o vacă-n cîmp/ pe pată albă pusă jos de luna,/și sperioși că se-mpreună/mugesc spre luna lung și timp"). De multe ori ironia se naște dintr-o, oricînd
Alte privelisti în opera lui Fondane by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17726_a_19051]
-
norii deasupra încuviințează/ trecerea toamnei// ți-ai lăsat privirea-n jos/ părul mătăsos și moale/ ispitele// totul în univers știe ce are de făcut" (Călătorie). De sub condeiul lui Luca Onul izvoraște un cu totul alt lirism, cantabil, torid-melancolic, plonjînd în idila recondiționata pe urmele lui Esenin. Autorul nu intră în conflict cu natura, ci se simte componentă a ei, își declară, bucuros, tangenta cu regnurile: "În talpă spinii-s încă cruzi,/ și-n palme răni mai am de aur,/ de cînd
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
cu cei de dinafară/ Și cred că semăn cu o fiară/ Sunt blînd cu tine/ Și mai pierd/ O lacrimă/ Din cînd în cînd/ Dar ce frumos să vezi/ Bărbat/ Plîngînd!" (p.50) - poezia aceasta amintește de ritmul vioi al idilelor coșbuciene, aproape ca într-un remake. Avem, în acest volum, imaginea unui autor care, pe de o parte își reduce universul la cîteva date fundamentale, "Credință/ Iubire/ Poezie/ Restul.../ E deșertăciune." (p.131), iar pe de altă parte umple aceste
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
Boston care trebuie să obțină o semnătură de la o tînără blondă, logodnica unui aristocrat francez, dar, în urma inevitabulului coup de foudre, se trezește angrenat în lupta împotriva colonialiștilor. Încă un exemplu cuceritor de adecvare a mizanscenei filmice la această palpitantă idilă de epocă napoleoneană, implicînd deghizări ale protagoniștilor în localnici de culoare și multe alte peripeții, alert cinematografiate. Cu virtuozitate deosebită avea să metamorfozeze Jean Negulesco și o comandă impusă de producător: Jonny Belinda (1948), ecranizarea piesei lui Elmer Harris, cu
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
unui potentat pentru a-și plăti datoriile - se soldează cu o stranie iubire. Excedată de apatia soțului, soția acceptă avansurile voalate ale unui bizar conte la care o atrage în primul rînd potențialul intelectual. Soțul insinuează și demonstrează însă că idila nu-i decît rodul minții ei bolnave, o trimite la balamuc, apoi hotărăște să o declare vindecată. Dar echivocul relațiilor cu acești doi bărbați ingrați o face pe tînăra femeie să se stingă din viață în brațele soțului care o
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
liniște religioasă au înghitit-o numeroșii cinefili veniți de fapt pentru incitantul Post coitum, animal triste. O peliculă ceva ceva mai inegala, în care Brigitte Rouan și-a asumat nu numai rolul de regizoare, ci și de interpreta a unei palpitante idile între o echilibrată editoare de 40 de ani și un teribilist emigrant de 20. De la plutirea în nori la plonjarea în abis, tot atîtea secvențe elocvențe pentru ce înseamna a te hazarda în dragoste. În paralel, povestea unui asasinat în
Femei despre femei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17990_a_19315]
-
queen", energică Neve Campbell. Ștrengărescul joc cu moartea, țipatul și... filmul - recunosc - mie mi-a devenit simpatic și datorită eroinei secundare interpretată cu aplomb și fină ironie de Courtney Cox, ambițioasă și întreprinzătoare reportera tv, dispusă chiar și la o idila în noaptea peisajului montan ca să-și poată continua investigațiile și în pagini de carte, avînd ideea (din păcate neexploatata pînă la capăt) de a-si asezona emisiunea cu imagini în direct de la viitorul loc al crimei. Perseverînd în acest mise
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
muzica sferelor, zborul intergalactic, haosul, geneză, extincția". Nimic nu scapă gestiunii exigente a autorului nici în rubrică intitulată Natură. Aici avem "natura-cadru fizic, fundal pentru reveria romantică (Împărat și proletar, Scrisoarea I, Melancolie)"; după aceea, "natura-cadru fizic, paradis terestru în idile (Dorința, Sară pe deal)"; în al treilea rînd "natura-personaj mitic (Revedere)"; și în sfîrșit, "natura-realitate metafizica (Mai am un singur dor)" (cu precizarea expresă că metafizic=mioritic!!). Să mai adăugăm că enclavele interpretative ale autorilor sînt risipite sub o rubricatie
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
anul trecut și an competiția Cannes-ului); și Un băiat mare (Israel), o incursiune de mare finețe an hătișurile adolescenței, cea plină de farmec și de traume; și Picnic (Franța), cu doi ăndrăgostiti ăntr-o barcă, pe lac, legănați an plină idila, până când un somn uriaș se prinde an undita; barcă se zgâlțâie, totul se dă peste cap, idila degenerează ăntr-un carusel de gesturi neașteptate, culminând cu cel al gingașei fete blonde, care - crezând că peștele i-a ănghitit cățelușul! - ănsfacă o
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
an hătișurile adolescenței, cea plină de farmec și de traume; și Picnic (Franța), cu doi ăndrăgostiti ăntr-o barcă, pe lac, legănați an plină idila, până când un somn uriaș se prinde an undita; barcă se zgâlțâie, totul se dă peste cap, idila degenerează ăntr-un carusel de gesturi neașteptate, culminând cu cel al gingașei fete blonde, care - crezând că peștele i-a ănghitit cățelușul! - ănsfacă o umbrelă și pocnește, cu sete, cu nebunie, cu sălbăticie, sub privirile stupefiate ale amorezului, somnul imens care
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
7 Ar fi fost lucru de tot picant ca Lucia să fi fost chiar spioană, deoarece nu prea avem poete-spioane și nici spioane-poete. În orice caz, șarm trebuie să fi avut, căci Comarnescu trece peste riscuri și avansează binișor în idilă („Cu d-na Lucie Alioth- Karadja flirtul merge ca înainte”) cu toate că prințesa are „ceva care mă oprește de a mă apropia de ea” (poate țîfneala princiară, tendința de a-l pune și pe el în genunchi) și o admiră „mai
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
rangul și demnitatea: „Aș vrea să mă săruți numai o dată!/ Dar nu din dor adînc de-a fi prădată,/ Această însușire nu mi-e dată,/ De-a-nvinge și dea fi tot eu predată” (O taină). Asta nicidecum, căci Lucie vede idila ca înfruntare de orgolii - din care al ei trebuie să triumfe absolut. Toată lumea știe însă că viața și soarta sunt glumețe și că fac șotii de ironie, plătindu-ți cu ce ți-e mai drag și cu ce nu te-
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
supușenia, relația cu pământul, devin luptători. Sunt oameni liberi. Neam ocupat prea puțin de acești „oameni liberi” și de felul în care ei au afirmat un tip de spiritualitate. Ovidiu Cotruș nota că literatura lui Coșbuc, a baladelor și a idilelor, a bucuriei de a trăi definește (și) un om al graniței. Unul dintre eroii graniței, Tănase Todoran a fost tras pe roată în mai 1763, la 104 ani. A prefațat istoria lui Horia. Tănase Todoran este, spun documentele, străstrăbunicul lui
Mihai Sin și cărțile sale necunoscute by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/2534_a_3859]
-
ea, amărîta, se duce singură: „Iar de cîntă pitpalacul,/ La răscruci cu doru-mi greu,/ Cînd se scutură-n grîu macul,/ Singură mă duc mereu” (La răscruci). Visări însă își face frumoase (se vede că-s din amintiri, deci creditabile), propunînd idilă hieratică în aceleași peisaje aproape narcotice, cu natură de alint (e, fără îndoială, un transfer de tandrețe în această scriitură diafană de peisaje): „E iarăși vară, iarăși cald,/ Și sara-s blînzi zefirii,/ Și-i iarăși lacul de smarald,/ Și
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
spațiu." În acest limbaj care seamănă cu o lentilă aburită, pentru că nu poate să distingă nuanțele, este evocată o femeie plină de temperament și farmec, ca Maria Tănase. Ceea ce rezultă este un kitsch. Iată, ca exemplu, cum ne este înfățișată idila dintre Sandu Eliad și Maria Tănase: " Într-un fior de bucurie negrăită, două pahare s-au umezit atunci de roua vinului, iar prin fereastra larg deschisă pătrundea aerul înmiresmat din Grădina Cișmigiu. Maria începuse să-l iubească pe Eliad cu
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
fetei se indignă și cere poza, dar i se oferă... o dischetă! Ostilitățile par a se stinge totuși într-o trainică amiciție între familia modestului rapsod popular și cea a snobului diplomat - om de afaceri. Tinerii își trăiesc din plin idila, înfățișată eliptic în secvențe comice sau lirice: splendidul dans al surorilor în ploaie, senzuala "lecție" de yoga pe creste circular panoramate, jocul de-a v-ați-ascunselea la sărbătoarea unei căsătorii. Moment în care este introdus cu abilă ironie sponsorul principal Coca
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
fluxuri epice ale cărții, care funcționează o vreme în paralel pentru ca spre final să se intersecteze. Primul este un fel de roman de dragoste în miniatură, în care tânăra violonistă Irina Băicuș, studentă la Conservator, trăiește o frumoasă și cuminte idilă (a la Liceenii lui G. Șovu) cu Victor Colceag, viitor inginer și handbalist talentat, idilă care se sfârșește odată cu intrarea în scenă a mamei Irinei, femeie ambițioasă și autoritară, care o convinge să întrerupă sarcina dobândită în urma relației cu Victor
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
intersecteze. Primul este un fel de roman de dragoste în miniatură, în care tânăra violonistă Irina Băicuș, studentă la Conservator, trăiește o frumoasă și cuminte idilă (a la Liceenii lui G. Șovu) cu Victor Colceag, viitor inginer și handbalist talentat, idilă care se sfârșește odată cu intrarea în scenă a mamei Irinei, femeie ambițioasă și autoritară, care o convinge să întrerupă sarcina dobândită în urma relației cu Victor și să-și urmeze cariera muzicală... Al doilea flux epic, pentru care primul funcționează ca
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
tine încît nu mai ești capabil să-ți închipui măcar apropierea de ceilalți căci ei devin cumva simple ficțiuni. Eroul lui Mishima înțelege acest lucru ascultînd confesiunea unui prieten care are un handicap, la rîndu-i, fizic: picioare strîmbe. Povestindu-i idila sa eșuată cu o fată, Kashiwagi îi dezvăluie secretul comunicării cu altul: ca să poți iubi, trebuie să te vezi pe tine însuți ca în vis, adică ne-realist. Să-ți închipui că ești frumos, inteligent, fermecător, seducător, pentru ca în virtutea tuturor
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
ce i-a adus respect și după moarte. Este și datoria sa de om care-și înfrânge resentimentele față de bărbatul devenit soțul iubitei din copilărie. Dragostea juvenilă este de altfel laitmotivul filmului care împletește într-un montaj savant crâmpeiele vechii idile și fazele unui proces de crimă. Acuzat de asasinat este tânărul japonez întors de pe front și care dorea să-și redobândească de la vecinul său cei câțiva acri de pământ pe care tatăl său îl achitase aproape integral înainte de izbucnirea războiului
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
macrocosmos al ei./ binecuvîntează, doamne, carmangeria/ în care o pot întîlni seară de seară/ cu cîtă criminală plăcere cu cîtă/ perversă dorință" (dumnezeu binecuvîntează carmangeria). Ca un Macedonski înveșmîntat în haine (post)moderne, Paul Vinicius se dedă la alcătuirea unor "idile brutale": "căpățînă de miel și aguridă pe tipsia/ flămîndă a zilei în care m-am surprins/ căutîndu-ți gura printre consoane.// această înșiruire nedemnă de cuvinte/ nu face decît să mi te readucă în memorie/ în acea dimineață ploioasă legată la
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Personajele în jurul cărora se țese povestea sînt un scriitor și o pictoriță care au fost cîndva, cu ani în urmă, amanți, el pe atunci un bărbat căsătorit, în vîrstă de 31 de ani, ea o femeie tînără, aproape o copilă. Idila s-a terminat tragic, precum mai toate marile povești de iubire: un prunc născut mort, depresia acută a femeii, o încercare de sinucidere, ani petrecuți în singurătate și în prizonieratul unui spital de boli nervoase, vinovăția bărbatului, suferința și gelozia
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
și o serie de tablouri abstracte, cu un simbolism tulburător, pictate de ea. Kawabata ar fi putut foarte bine să scrie o narațiune-retrospecție, așa cum primele pagini ale cărții ne fac să credem că o va face: după ani de la consumarea idilei, Oki, bărbatul, călătorește chiar în ajunul noului an în orașul unde știe că își va găsi iubita de odinioară, spre a trăi alături de ea sărbătoarea. Nostalgie, sentimente încă vii dar reprimate, superstiție, teama de îmbătrînire, vagi regrete pentru ce a
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
am ridicat capul și am văzut-o la intersecția celor două ape. Era într-un costum de baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
simpaticul protagonist din filmul lui András Salamon Aproape de dragoste (Ungaria, 1998), băiat de la țară ajuns polițist la oraș, care nu va renunța la apetitul său teribil pentru viața trăită frenetic alături de un cîine și o chinezoaică. Parfumul retro al delicatei idile în trei din Cîntec despre dragoste și moarte (coproducție germano-maghiară, 1999) este brutal spulberat de un intrus, nazist fără scrupule. Contrar titlului, Pasiune (Ungaria, 1998) este doar un arid exercițiu de stil autoimpus la a patra ecranizare a romanului lui
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]