149 matches
-
laborator al unor energii creatoare instrumentale. În circuitul filosofic - literar - sociopolitic, adică teoretic, literar și din nou teoretic, literatura dobândește o forță surprinzătoare pentru prejudecățile curente. Ipoteza e cu deosebire fertilă pentru literatura română, care ilustrează ceea ce N. numește „răzbunarea idilismului”, în romantismul întârziat, necanonic, și unde, în perioada postromantică, idilismul supraviețuiește, pierzându-și semnificația estetică și primind un caracter accentuat sociologic. Printr-o serie de obsesii structurante, cartea anunță argumentul de unitate al tuturor scrierilor teoretice, comparatistice sau memorialistice viitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
sociopolitic, adică teoretic, literar și din nou teoretic, literatura dobândește o forță surprinzătoare pentru prejudecățile curente. Ipoteza e cu deosebire fertilă pentru literatura română, care ilustrează ceea ce N. numește „răzbunarea idilismului”, în romantismul întârziat, necanonic, și unde, în perioada postromantică, idilismul supraviețuiește, pierzându-și semnificația estetică și primind un caracter accentuat sociologic. Printr-o serie de obsesii structurante, cartea anunță argumentul de unitate al tuturor scrierilor teoretice, comparatistice sau memorialistice viitoare, publicate de teoretician în țară sau peste ocean. Nexul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
lui Arghezi, ermetismul și infrarealismul barbian, avangardismul, dadaismul, suprarealismul, poetici contemporane (N. Stănescu). Pentru a sugera mai bine complicațiile sufletului modern era necesară o sincronizare cu lirica occidentală; iar proza a căpătat o nouă configurație prin: abandonarea tematicii rurale, repudierea idilismului și a tezismului, specifice literaturii anacronice, în favoarea citadinismului, a obiectivității și a analizei complicațiilor psihologice. Modernismul are un "sens predominant estetic", având trăsături particulare: "cultul formei", "rafinamentul limbajului și al construcției textului", "fundalul urban", "interiorizarea personajului în roman", "credința că
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rolul meșteșugului" în opera de artă. Pentru el contează "fondul estetic" și nu forma, care este un element secundar. Realismul prozei lui Slavici este "colorat de mentalitatea folclorică", povestirile având o anume moralitate, sub influența literaturii populare; o "doză de idilism" (Scormon, Gura satului). În cea de-a doua nuvelă, se aprofundează psihologia eroilor, se conturează o monografie a satului, care dezvăluie dragostea dintre Marta și ciobanul Miron, deși părinții fetei îi găsiseră un flăcău înstărit. Gura satului este un fel
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Femina” pentru nuvela Mama, M. debutează la „Universul literar” în 1934. Volumul de schițe Oropsiții îi apare în 1938, prefațat de Liviu Rebreanu. Marele prozator remarcă limba „pură” și „caldă”, cu o discretă nuanță regională. Atmosfera rurală e încărcată de idilism, atenția scriitoarei îndreptându-se către firile sensibile, înfrânte în lupta cu duritatea vieții. În Semnele dușmanului (1947) investigația psihologică devine mai profundă, motivația gestului mai subtil camuflată. Tot din această perioadă datează și începuturile preocupării pentru spațiul literaturii pentru copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288057_a_289386]
-
Într-un foarte scurt interval de tînărul poet. Ceea ce frapează, la nivelul universului imaginar, este Întîi de toate o importantă amplificare și transformare a reperelor: decorului posomorît și opresant al orașului provincial, modelat conform convențiilor simboliste cu urme, chiar, de idilism tradiționalist În configurarea orizontului „evaziunii”, i se substituie acum viziunea caleidoscopică a metropolei moderne, spectacolul Înnoit și mereu surprinzător al „fazei activiste industriale” promovate de Contimporanul, peisajul natural profund marcat de Însemnele civilizației tehnice. „Geometria orașului” constructivist, „pe fire electrice
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1 Volumul Clasicii noștri din 1943 se încheie cu studiul consacrat „poetului țărănimii”, George Coșbuc, recitit cu o plăcere proaspătă de Vladimir Streinu. Aceeași critică afectuoasă, aplicată, comprehensivă. Criticul rectifică - implicit - truisme și prejudecăți critice consolidate: „Impresia de rusticitate și idilism a fost numai pragul poeziei lui Coșbuc, după care nu poate fi judecat exclusiv, cum s-a încercat. Privită încă o dată, din eposul pe care îl conține, ca panoramă - acum, opera lui primește alte lumini: este o întreagă viziune poetică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
3 Se cuvine să-l credem pe Vladimir Streinu, spirit doct în materie de versificație, autorul acelui substanțial și unic volum Versificația modernă. Criticul respinge cunoscuta sintagmă gheristă: „poetul țărănimii”, pe care Coșbuc n-o poate acoperi: farmecul ingenuității primitive, idilismul etc. nu fac nicio impresie lumii țărănești. „... poet al țărănimii, cu adevărat, este numai țărănimea însăși prin autorii anonimi ai poeziei populare”4, argument de bun simț, ce se poate susține. Restrâns ca întindere, studiul despre Coșbuc poartă pecetea prețuirii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată „roman”, Biserica năruită e o povestire mai amplă, „o romantică poveste de dragoste din vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc prin a înfățișa un personaj memorabil, cu valoare generică - mama, ca nucleu unificator al familiei. Un pandant al acestui roman e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
el le selectează cu pricepere, creând tablouri ce sugerează opulența. Orașul, „o lume îmbătrânită”, îi repugnă. Contrastul între lumea citadină și cea rustică rămâne deosebit de accentuat, perversității uneia fiind-i opusă puritatea celeilalte. Identificarea sat-natură este permanentă, de unde și un idilism care îl precedă pe acela al lui George Coșbuc. Pastelurile au o deosebită cursivitate, fraza e amplă și clară, susținută prin versuri de șaisprezece silabe, gesturile sunt domoale și pașnice; domnește în toate o atmosferă de echilibru. Treptat, V. abandonează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
rufele ude de le Înghețau hainele pe ele. Această treabă era necesar să fie făcută În fiecare săptămână. Așa că nu prea mai aveau ele timp pentru cochetării precum orășencele. Și de puține ori putea fi vorba despre un așa-zis idilism rural. Să nu uităm și faptul că În primii ani de căsătorie mai veneau pe lume și pruncii, Îngrijirea lor În primii ani revenea tot tinerelor neveste, iar pe atunci nu se auzea de pampers și hăinuțe prea deocheate pentru
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
un da convențional. În ochii blânzi și obosiți ale acestor victime se poate citi o povară a suferinței. Oricum, a vorbi numai despre căsătorii din dragoste, și acum și despre cele din trecut, Înseamnă să fabulăm și să observăm doar idilismul rural. Firește că adolescenților nu li se poate atribui absența unor trăiri când ființa lor vibrează de curente străine de un impuls sexual. Iubirea lor e adesea năvalnică și trufașă dar sunt uneori și trucuri care nu pot fi pătrunse
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
personajelor, o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, necazurile, nelegiuirile, năpasta vin din imixtiunea în lumea satului a unor legi nefirești, nedrepte. Rar, ca în povestirile Măcar o lacrimă... și Urme după 1907, idilismul, caricarea sentimentală și ideologică sunt abandonate, urmarea fiind o formă mai neostentativă de expresie, o concentrare a mijloacelor. Și ca memorialist, reînviind figurile lui Al.Vlahuță, I. L. Caragiale, B. Delavrancea și N. Grigorescu, B. își consumă mai ales forțele sentimentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
topit numărul 5/1955 al revistei "Iașul literar" din pricina lui... Labiș. Iată, extrasă din documentele aflate în arhiva Asociației Scriitorilor din Iași, motivația "organului": Nicolae Labiș nu-i decât un "ghimpe otrăvitor și dușmănos", autor al unor poezii minate de "idilism și nepăsare: lupta de clasă e bagatelizată, manevrele chiaburești sunt privite de pe poziții deviaționiste"... etc. etc. * "R egrete eterne!", " Nu te vom uita în veci!" vorbe. Uitarea e scrisă-n legile omenești. Citesc monografia "Cimitirul Eternitatea" (Iași, 2008) și trec
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
individualismul sau pesimismul, intoleranța lui este totală. Nu pune mare preț nici pe moștenirea literară, în timp ce poezia „decadentă” îl irită, ba chiar îl dezgustă. Parnasianismul și simbolismul sunt incriminate pentru antirealismul și imoralitatea lor, prin care comentatorul subînțelege formalismul, egocentrismul, idilismul. Poezia lui Mihai Eminescu e prețuită pentru frumusețea formei, însă criticul se arată sensibil în primul rând la latura ei protestatară, de revoltă și critică socială. Mai puțin înclinat spre analiză, I.-R. s-a angajat într-o critică de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287594_a_288923]
-
merge, deci, pe ambiguități. Să revenim la raportul Comisiei de Politică Externă a Parlamentului Uniunii Europene, căzut ca o lovitură de trăsnet, pentru că altminteri relațiile dintre guvernul de la București și diversele organisme europene păreau să evolueze Într-un fel de idilism. E adevărat că din când În când mai veneau notificări. Chiar la Începutul anului 2004 se spunea că România și Serbia sunt singurele țări În care situația independenței presei s-a Înrăutățit. E adevărat că s-a vorbit mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
monomania cultului personalității", "mitomania patriotismului general" și "delirul amatorismului poetic", într-un festivism ce sfidează realitatea prin "minciună didactică și trucaj iconic", transformând starea de fapt într-o poveste de "pășunism proletar cu iz edenic", care pendulează între sensibilitatea prin idilism și persuadarea ideologică prin severitate.886 Comunismul juvenil exhiba mărci inconfundabile: uniforma (prin care elevul își afirma condiția socială), numărul matricol (prin care era identificat public) și mai ales carnetul (prin care se legitima în fața autorităților), forme agresive ale unui
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
franceze interbelice. În „portretele românești”, este vizibilă afecțiunea pentru unii scriitori pe care i-a cunoscut: T. Arghezi, I. Vinea, Gib I. Mihăescu, Al. Tudor-Miu, Gherghinescu-Vania ș.a. În poezie, autorul Gamelor pledează pentru un „modernism tradițional”, ce exclude atât idilismul, cât și anarhia avangardistă și care e întrupat perfect de creația lui T. Arghezi. Ulterior, viitorul poeziei e întrevăzut în reconcilierea dintre „ermetic” și „elegiac”. Tematica și imagistica argheziană sunt recognoscibile în poeme ca Stih, Har, Duh, Fast, Panteism monahal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285842_a_287171]
-
numeroși confrați, în primul rând a lui Titu Maiorescu, al cărui aspru răspuns în forul academic pecetluiește și ruperea relațiilor amicale dintre ei. Poziția agresivă a noului academician, care minimaliza rolul poeziei populare și trecea sub semnul tezismului și al idilismului opera unor mari scriitori, e criticată în articole virulente de „Viața românească”, „Țara noastră”, „Luceafărul” ș.a., ridiculizată în epigrame, cronici versificate etc. Între Z. și adversarii săi izbucnește o polemică mai pătimașă decât cea declanșată în 1903 de articolul Literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975), Toamna porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984). Este o proză poematică, autoreferențială, de atmosferă, adesea afectată de idilism și sentimentalism. Formula afină cu povestirea lui Ion Creangă și a lui Mihail Sadoveanu, evidentă și în tonalitatea narativă, stimulează lirismul funciar, confesionalitatea, autobiografismul. Sentimentul valorilor vieții, concentrat în simbolul-cheie al pomului vieții, rămâne axul structurant al poeziei și prozei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
Manolescu) configurează portretul unui sceptic: „Ce să facem, domnișoară? Zarurile au fost aruncate, / nu e Gérard Philipe, nu e Al Capone, ci eu sunt” ( Nu mai plânge...). Refuzul civilizației robotizate, teama de alienare, de ordinea dezumanizată are ca revers un idilism bucolic, uneori cu tente argheziene: „Fă-mă, Doamne, un urcior/ Să țin apă de izvor/ Să-ntind lumii peste moarte/ Din țărână două toarte”. Dispunerea antinomică a atitudinilor se păstrează și ulterior. S. scrie și două romane polițiste. În Asasinul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
fiind copii în vreme de război, nu se bucuraseră de copilărie, aceasta le fusese furată, nu se jucaseră, candoarea și zburdălniciile vârstei le fuseseră interzise. Poate că era de văzut, în cultivarea insistentă a acestei viziuni, și o reacție la idilismul de panouri trandafirii, impus literaturii care răsfrângea - vorba vine! - realitățile prezentului. Despre război, cu vastul său repertoriu de suferințe, se putea măcar scrie cu gravitate, cu accente dramatice. Oricum ar fi fost, reflectând mai târziu la această vogă din anii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Ei,(tribunii) răspândeau și manifeste făcute cu guma . Studenții au fost obligați să stea în grupuri dincolo de cordon etc (O repetiție de teatru ludic? Mai îngăduitor, un clișeu cu 23 august, ziua dezrobirii noastre de sub jugul etc, un puseu de idilism !) . Pag . 128 - Am trecut prin Piață și la ora 16 și seara . N-a fost nici un miting. Ovidiu Dragan Pag. 132 - DAR ADUNAREA NU S-A MAI ȚINUT. Ștefan Prutianu , organizator șef, (de la Casian citire) Aceeași pagină - PE 14 , ÎN
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
mult mai conservatoare. Constantin Dobrogeanu-Ghereaxe "„DobrogeanuGherea,Constantin", în calitatea sa de socialist consecvent, pledează pentru votul universal și prevederea egalității femeilor cu bărbații în legislație. Ghereaxe "„Gherea,ConstantinDobrogeanu"xe "„Pătrășcanu,Lucrețiu" lega eliberarea femeilor de dezvoltarea muncii industriale salariate. Spre deosebire de idilismul clasic în jurul „țăranului român” și „satului românesc”, ca bastion mai general al patriarhatxe "„patriarhat"ului, socialiștii (ca și liberalii, de altfel) leagă progresul social de munca salariată. Pentru Gherea, în condiții de neoiobăgie, țăranii sunt lăsați în ignoranță, alimentați cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Moby Dick, 1851). Omul în fața oceanului, dar și omul în fața omului sunt două aspecte care au conturat dialectic existența marinarilor de pe obiectele plutitoare ale secolelor al XV-lea - al XIX lea. Proiecția meliorativă a acestei existențe aparține, în mare parte, idilismului romantic, pentru care eroii mării erau neapărat pozitivi, căliți în suferințe, exemplari, protagoniști ai unor experiențe mărețe, profund formatoare. Cele două confruntări ale vieții pe mare, om-natură și om-semeni, sunt deplasate de Rediker într-un registru antropologic mult mai aproape de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]