149 matches
-
boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă a fiziologiilor lui C. Negruzzi, citat cu admirație. În atenția lui K. stă mereu tipul
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
viziunii fiecărui pictor evocat; prin intermediul acestor rememorări, F. străbate o întreagă perioadă a artei românești, de la „zugravul de subțire” și „portretarul neamț” al începuturilor picturii de șevalet până la Carul cu boi și Ciobănașul lui Nicolae Grigorescu. Surprinzătoare e înclinația spre idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în viață! Și-am urât!/ Am urât cu patimă urâtul!/ Porcilor ce n-au alt gând decât/ Să-și îndoape rânza până-n gât,/ Și-ngropat
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
poetic. Volumele Din țara cu bobi de aur, Drumuri cu lună (1936), Carte din pustă (1942) grupează versuri ce acoperă o arie simbolică largă (noaptea, câmpia, luna, grâul, iubita, revolta față de asupritori, singurătatea), integrate în contexte artistice eterogene, variind de la idilism pastoral și romantism până la simbolism, poezie socială și religioasă. În tot acest amalgam se observă atât naivitatea exprimării, cât și incapacitatea de a scăpa de clișeizarea imaginilor, mai cu seamă în versurile despre natură și dragoste. De cealaltă parte, în
FABIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286927_a_288256]
-
satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată „roman”, Biserica năruită e o povestire mai amplă, „o romantică poveste de dragoste din vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc prin a înfățișa un personaj memorabil, cu valoare generică - mama, ca nucleu unificator al familiei. Un pandant al acestui roman e
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
Manolescu) configurează portretul unui sceptic: „Ce să facem, domnișoară? Zarurile au fost aruncate, / nu e Gérard Philipe, nu e Al Capone, ci eu sunt” ( Nu mai plânge...). Refuzul civilizației robotizate, teama de alienare, de ordinea dezumanizată are ca revers un idilism bucolic, uneori cu tente argheziene: „Fă-mă, Doamne, un urcior/ Să țin apă de izvor/ Să-ntind lumii peste moarte/ Din țărână două toarte”. Dispunerea antinomică a atitudinilor se păstrează și ulterior. S. scrie și două romane polițiste. În Asasinul
STOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289958_a_291287]
-
relațiilor cu lumea condusă de cei cu care Ghika intră în conflict vrea să exprime raportul autorului cu societatea vremii, guvernată de ideologia comunistă. Romanul, respins de mai multe ori de cenzură, dezvăluie o atitudine negatoare, ironic corozivă prin chiar idilismul fals și excesul de zel afirmativ din final. După publicarea celui de-al doilea roman, Apă neagră (1999), Constantin Țoiu îl cita pe S. alături de Marin Preda și Nicolae Velea, ca „al treilea din dinastia recentă a Câmpiei”. Narațiunea, care
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
fragmente aparent disparate, ce nu par a avea vreo legătură unele cu altele, se reface traiectoria vieții unor tinere, fiecare cu împlinirile și neîmplinirile ei, dar totul relatat pe un ton firesc, fără patetism (Nouă luni - sau zece). În schimb, idilismul pătrunde în romanul Mersul pe ape, impregnat de nostalgia edenului pierdut al copilăriei și al adolescenței petrecute într-un sat patriarhal. E prezentă și reacția de respingere în fața orașului tentacular, cu toate neplăcerile cotidiene: aglomerația în așteptarea vreunui autobuz, obligatoria
SIPOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289703_a_291032]
-
călătorie, povești pentru copii), versuri și teatru. S. și-a transpus pledoariile feministe în romane „educative”, burdușite de situații dilatate și teziste - Fata tatii (1912), Băiatul mamei (1917), Domnul Bădină (1931). În proza scurtă - Novele (1890), Dumitrițe brumate (1937) - domină idilismul rural și sentimentalismul. Compasiunea pentru cei umiliți și nefericiți e sinceră, dar expresia ei nu poate depăși nici schematismul, nici artificiul. Recunoașterea paternității copiilor naturali, condamnarea incestului, elogiul muncii, istoria ca pildă sunt axele unor declamative poeme dramatice și ale
SMARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289730_a_291059]
-
d-sa nu zugrăvește oameni reali; d-sa procedează în mod simplist”. Spre deosebire de romanul Două neamuri, schițele și nuvelele lui S.-A. nu mai sunt tributare decât în mică măsură tezelor de acest tip. Ele impun o perspectivă diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
viețuirii anonime, „banale” și „derizorii”, descoperirea și revelarea a ceea ce criticii (Mircea Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate maximă a angajării existențiale, de un extraordinar tragism, în cele din urmă umbrită de aprehensiunea morții. Rareori „s-a dat glas atât de «omenesc» acestui paradox, acestui «scandal» rezultând din întâlnirea și din confruntarea vieții ca
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
mai largă asupra destinului uman. Umorul și inteligența artistică sunt confirmate pe deplin în Parodii originale. Poetul își amendează propriul sentimentalism (ca în Un începător de talent: Apostrofe la lună), dar nu îl iartă nici pe cel al confraților. Satirizează idilismul rural și romanțios, retorismul patriotard, simbolismul excentric și clișeele de toate nuanțele, parodiile fiind - așa cum le-a definit autorul - „adevărate pagini de critică literară în pilde”. Cele mai multe s-au ivit în timpul polemicilor purtate cu adversarii literari ai „Vieții românești”, dar
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
fericit de abordare a tematicii rurale cu mijloace prozastice moderne, prezentând o combinație validă de textualism și scrupul documentar. Ruralitatea observată de U. este cea modernă, declinantă, amestecată și dizarmonică, perturbată de modernizarea forțată sub regimul comunist, departe de orice idilism convențional. Sub anumite raporturi, autorul se manifestă ca un succesor în formulă optzecistă al lui Ion Iovescu sau al Georgetei Mircea Cancicov, vădind și un interes față de concretețea rostirii, a explorării puterilor semnificantului în interfața lui cu „referința”. Pe de
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
tip romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb, iată un popă-negru călărește cu picioarele în șosea / iată depărtarea muge și s-așterne pe o cireadă / iată vântul se înhamă cu tălăngi moștenite
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
numeroși confrați, în primul rând a lui Titu Maiorescu, al cărui aspru răspuns în forul academic pecetluiește și ruperea relațiilor amicale dintre ei. Poziția agresivă a noului academician, care minimaliza rolul poeziei populare și trecea sub semnul tezismului și al idilismului opera unor mari scriitori, e criticată în articole virulente de „Viața românească”, „Țara noastră”, „Luceafărul” ș.a., ridiculizată în epigrame, cronici versificate etc. Între Z. și adversarii săi izbucnește o polemică mai pătimașă decât cea declanșată în 1903 de articolul Literatura
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
în ianuarie 1951 la Uniunea Scriitorilor denunța p. ca „trogloditism”; în primăvara aceluiași an, o plenară a Uniunii Scriitorilor, consacrată problemelor poeziei, va declanșa o campanie oficială de „luptă” cu p. și „reminiscențele” lui, identificate în lozincile versificate festivist, în „idilism”, „didacticism” și „schematism” și mai ales în „neglijarea meșteșugului” - prin care era vizată libertatea formală, simptom neliniștitor de anarhism pe frontul propagandei. Definițiile acestor pretinse maladii artistice fiind laxe, era perfect posibil ca, sub pretextul combaterii lor, să se interzică
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
fie „naturalistă”, fie „idilică”, fie „negativistă”, fie „obiectivă”, de la tipic, de la ceea ce trebuia să fie „semnificativ” din punct de vedere ideologic. Un articol de direcție, publicat în „Almanahul literar” de George Munteanu, descria astfel culpele raportabile la p.: „Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici în calea dezvoltării poeziei noastre - își au rădăcinile nu numai în necunoașterea realităților actuale, ci și în subaprecierea tacită de către anumiți poeți a câștigurilor realizate în materie de creație de poeții clasici. Deși, datorită îndrumării înțelepte a partidului
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
întâmplă în Urbanistică din volumul Cerul dintre noi (1963) sau într-un text cu titlu cinic, Lasciate ogni dolore, din Strada mică (1964). Poemele, simple ca formulă, melodioase, multe cu rimă pereche, sunt optimist sau amenințător revoluționare, animate de un idilism muncitoresc, „angajate”, mimând un sentiment romantic-auroral. Universul „pastelurilor” lui R. este însuflețit, în plus, de un panteism specific, astfel încât toate elementele sunt în mod straniu purtătoare ale unui „mesaj” comunist intrinsec, de la „mestecenii-stindard” la „privighetoarea din Carpați” (metaforă pentru poet
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
Müller, Romantism (1956), Casa cu ferestre argintii (1959), Visele de dimineață (1961), Unde e orașul de argint? (1965) sunt cărți analizabile sociologic și prea puțin estetic, cu toate că sunt departe de multe din aberațiile propagandistice ale epocii. Eroismul programatic, triumfalismul și idilismul revoluționar din epoca șantierelor socialiste, recuzita esenian-labișiană ce contamina bruma de melancolie și erotism sunt lizibile astăzi dacă nu chiar cu sarcasm, în orice caz cu circumspecție. În privința acestui trecut acționează - spune Paul Georgescu în convorbirile cu M. - „pluricazualitatea etajată
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
laborator al unor energii creatoare instrumentale. În circuitul filosofic - literar - sociopolitic, adică teoretic, literar și din nou teoretic, literatura dobândește o forță surprinzătoare pentru prejudecățile curente. Ipoteza e cu deosebire fertilă pentru literatura română, care ilustrează ceea ce N. numește „răzbunarea idilismului”, în romantismul întârziat, necanonic, și unde, în perioada postromantică, idilismul supraviețuiește, pierzându-și semnificația estetică și primind un caracter accentuat sociologic. Printr-o serie de obsesii structurante, cartea anunță argumentul de unitate al tuturor scrierilor teoretice, comparatistice sau memorialistice viitoare
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
sociopolitic, adică teoretic, literar și din nou teoretic, literatura dobândește o forță surprinzătoare pentru prejudecățile curente. Ipoteza e cu deosebire fertilă pentru literatura română, care ilustrează ceea ce N. numește „răzbunarea idilismului”, în romantismul întârziat, necanonic, și unde, în perioada postromantică, idilismul supraviețuiește, pierzându-și semnificația estetică și primind un caracter accentuat sociologic. Printr-o serie de obsesii structurante, cartea anunță argumentul de unitate al tuturor scrierilor teoretice, comparatistice sau memorialistice viitoare, publicate de teoretician în țară sau peste ocean. Nexul lor
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
analizei aceluiași volum. În modul acesta poetului nu i s-a dat tot ajutorul”. * În felul acesta, discuția pe marginea formalismului În poezie a fost amânată cu Încă un an. Vor mai fi totuși, observații ale criticilor pe marginea schematismului, idilismului și descriptivismului burghez, a „entuziasmului de suprafață”, precum și altor „slăbiciuni” dar ele se vor face după ce acestea au fost abordate oficial, adică la Conferința tinerilor scriitori din 3-6 august. De pildă, despre felul În care unii poeți au biruit aceste
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
2-3) de Aurel Gurghianu. (Ă). Analizând acele câteva poeme aduse În discuție de articolul de față, am subliniat o seamă de pericole ce amenință poezia omului nou: viziunea statică a eroului, schematismul, naturalismul, formalismul și stilul declamativ, umanitarismul burghez și idilismul. Pericolele acestea pot fi evitate numai dacă poetul este permanent Înarmat cu principialitatea comunistă, cu viziunea dialectică a fenomenelor și cunoașterea vieții În resursele ei cele mai intime și mai variate (Ă). Dar să mai lămurim un aspect. A fost
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înaltă măiestrie artistică? Nu pot fi realizate aceste sarcini fără a se Învăța din felul cum, la vremea lor, marii maeștri ai poeziei clasice au rezolvat În cele mai bune creații ale lor problema oglindirii artistice a realității. Formalismul, schematismul, idilismul - aceste piedici În calea dezvoltării poeziei noastre - Își au rădăcinile nu numai În necunoașterea realităților actuale ci și În subaprecierea tacită de către anumiți poeți, a câștigurilor realizate În materie de creație de poeții clasici. Deși - datorită Îndrumării Înțelepte a partidului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
amintiți poeți ca Eugen Frunză și Eugen Jebeleanu. Primul a Învățat, incontestabil, cum să lovească În imperialiști prin arma pamfletului de la Maiacovski și Simonov. Dacă În poezii referitoare la noua noastră viață, Frunză a alunecat adesea pe panta schematismului și idilismului, creații ale sale ca Acheson În vizită la Paris și Londra, ori Nu-n slujbe divine petrec monseniorii sunt printre pamfletele lirice realizate ale tinerei noastre poezii. Iată o reușită demascare a ridicolului voiaj politic făcut de misitul trusturilor americane
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru a-și declama dragostea pentru Republică și Partid. Acesta e cazul atât În poezia lui Cezar Drăgoi, cât și În poeziile cu gospodării agricole ale lui Frunză. O asemenea atitudine față de realitate este numită de obicei optimism facil sau idilism. (Ă). Una din multele poezii În care atitudinea de optimism facil denaturează imaginea realității este Canalul, apărută În nr. 10 al Almanahului literar, sub semnătura lui Alexandru Andrițoiu. Poezia e o descriere În culori roze a vieții de la Canal, din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]