55 matches
-
Gen/Graniță Text/Intertext Paradigmă Sintagmă Hipotaxă Parataxă Metaforă Metonimie Selecție Combinație Rădăcină/ Profunzime Rizom/Suprafață Interpretare/ Lectură Contra Interpretării/ Lectură greșită Semnificat Semnificant Lizibil (în termenii lecturii) Scriptibil (în termenii scriiturii) Narațiune/Grande Histoire Antinarațiune/Petite Histoire Cod principal Idiolect Simptom Dorință Genital/Falic Polimorf/Androgin Paranoia Schizofrenie Origine/Cauză Diferență-Différance/Urmă Modernism Postmodernism Metafizică Ironie Determinare Indeterminare Transcendență Imanență SURSA: Ihab Hassan, "Toward a Concept of Postmodernism", în The Postmodern Turn, pp. 91-92. Capitolul 3 Discurs și retorică în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de marionete angrenate în mecanismul iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la parodierea vorbirii, prin reducerea acesteia la un amalgam de clișee și de fraze prefabricate, inserate ludic și deliberat ca într-un puzzle eronat. Și în cazul lui Caragiale a fost sesizată lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea, de regulă), la un curent literar (romantismul, simbolismul, sămanătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională, de consum, extinzându-se apoi la aria mai vastă de cuprindere a artei în ansamblu, la manifestările limbajului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
des figures, le langage poétique nécessite un décodage de la part des lecteurs : " En même temps que le naturel et le culturel, le code de la langue poétique peut s'enraciner dans l'idiosyncrasie de l'auteur. Le texte est alors un idiolecte, dont le décodage devient difficile. Seul le recours au contexte de l'œuvre permet alors la lecture. "373 Ce caractère chiffré du discours poétique, résultant des particularités de șa structure et de son fonctionnement, est, peut-être, son trăit le plus
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
18. 372 Jean Cohen, Le haut langage : Théorie de la poéticité, op. cît., p. 18. C'est nous qui soulignons. 373 Idem, p. 166. C'est nous qui soulignons. Leș concepts d'" idiosyncrasie " (le code esthétique de l'auteur) et d'" idiolecte " (le texte) șont directement liés au concept d'" idiostyle ", que nous avons défini à la fin du premier chapitre comme la totalité des marques stylistiques propres à un auteur. 374 Henri Meschonnic, Pour la poétique V : Poésie sans réponse, op.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]