129 matches
-
dea vina pe România profundă. Pe cei mulți și proști. Când, de fapt, indolența lor a decis votul. Mă refer aici la electoratul Alianței, despre care sociologii susțin că nu s-a «mobilizat». Și nu s-a mobilizat pentru că avea idiosincrasii față de Băsescu. Unii voiau un liberal get-beget. Alții se mulțumeau și cu un social-democrat, dar cu fața europeană. Așa că au lăsat PSD-ul să câștige. Să fraudeze. Să-și pună în aplicare «continuitatea». Nu am îndoieli că PSD, specialist în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ea și Nel puteau să încheie o alianță a vlăstarelor de familie bună, împotriva desculților din sat. Tatăl ei detesta gărzile de fier care ațâțau lepădăturile contra oamenilor cinstiți și harnici, iar fiica lui preluase, pe seama și la nivelul ei, idiosincrasia părintească. Dar Nel, care mai tot timpul era cu gândul în altă parte, nu răspunse așteptării acesteia. Iar rezultatele ei la învățătură, dintre cele mai mediocre, sfârșiră prin stârni disprețul Sofiei, premianta clasei. Venirea Silviei și a lui Paul de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întâi, Cântec în amurg pornește, poate, de la experiența reală a autorului. În orice caz, naratorului și eroului principal, Andrei Codru, îi sunt împrumutate mai multe elemente identitare (vârstă, profesie, avere, trasee în lumea politică și financiară), ca și opinii și idiosincrasii ale lui N. față de noile manifestări din societatea românească. Expunerea detaliată a atitudinii se datorează temperamentului polemic al autorului și dăunează realizării romanului, însă ajută într-o măsură la caracterizarea personajului și motivează în cele din urmă cursul acțiunii, amenințat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
o definire clară, fără ambiguități și fără interpretări arbitrare. Această afirmație ar putea să fie contrazisă de ideea că relativismul este tocmai spațiul privilegiat al lipsei de definiție. însă, așa cum, în perceperea artei contemporane, calitatea de artist este dată de idiosincrasiile fiecărui critic de artă, și nu de respectarea canoanelor, științele sociale se confruntă azi cu probleme asemănătoare. Astfel, o expresie a începutului de drum al cercetării acestei teme este faptul că, lipsit de cercetări sistematice, exilul românesc nu dispune nici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de asemenea, mimica și gestica. Unii copii autiști nu vor putea achiziționa niciodată limbajul vorbit. În cazul în care acesta este prezent pot apărea anumite caracteristici stranii: ecolalie spontana sau tardiva (repetarea cuvintelor sau frazelor), inversarea pronumelui ("tu" pentru "eu"), idiosincrasii (inventarea cuvintelor), întrebări obsesive. De asemenea, intonația și accentul pot fi anormale. Bizarerii comportamentale Stereotipiile sunt mișcări repetitive mecanice care au ca scop autostimularea sau detensionarea (ex. fluturatul mâinilor, legănatul etc.). Autoagresivitatea copilul recurge la un astfel de comportament pentru
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
monografică a operei poetului. Cea mai semnificativă se dovedește seria de interpretări din Poezia unei generații, unde, asemenea lui Mircea Martin și lui Marin Mincu, P. dezvoltă conceptul „generație de creație”, formulat de Tudor Vianu. Fără a fi afectat de idiosincrasiile generaționiste, criticul formulează, totuși, un posibil program și propune un posibil canon. Programul ar fi comprimat în sintagma „lupta cu inerția” a lui Nicolae Labiș și ar cuprinde, pe lângă afirmarea vădită a noului, „patosul confesiunii”, „candoarea descoperirii universului” și „luciditatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
început să fie scrisă chiar în anul 1878, când Eminescu se confrunta cu gândirea cinică a gazetei din Sankt-Petersburg. În gândirea abisală, cei doi mari scriitori se întâlneau, deși în plan ideologic, privitor la români, Dostoievski, ca și Pușkin, urma idiosincrasia panslavistă. Cu deosebirea că Eminescu avea dreptate și-n plan doctrinar. Dar să revin la oficiosul din Petersburg. Condeierul asigura pe ziaristul de la Timpul că jertfele aduse de România pe teatrul de război sunt neînsemnate comparativ cu ale Rusiei: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
găsesc și la alți dramaturgi din epocă: Cyril Tourneur, Thomas Middleton etc. 21 Pentru o descriere pertinentă a romanului gotic, urmărit în diacronie, cf. Punter, 1980: passim. 22 De altfel, trebuie punctat caracterul excesiv al eului creator walpolian, oglindă a idiosincrasiilor eului biografic. Vorbind despre aceasta în cadrul celebrelor conferințe A. W. Mellon găzduite de National Gallery of Art din Washington, Wilmarth Sheldon Lewis afirmă că "[o]biectivitatea este dificilă în cazul lui Horace Walpole: el era un om emoțional și are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
C. Stere, restul de I.G. Duca), ce urmăresc cu predilecție evoluțiile din țările vecine, precum și raporturile de putere dintr-o Europă aflată în pragul războiului mondial. Opțiunea promotorilor revistei, determinată de considerente raționale, dar și de patriotism local ori de idiosincrasiile foștilor socialiști față de reacționarul Imperiu Rus, înclină către Puterile Centrale. Orientarea este argumentată fervent, cu lux de documentare, de mulți redactori și colaboratori, locul de frunte revenindu-i și aici lui C. Stere, prezent cu articole (Imperiul Habsburgilor și politica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
N. Iorga, G. Dem. Teodorescu și altora. Mult mai rar se referă colaboratorii R.n. la literatura contemporană: cronici dramatice (D. D. Racoviță, G. I. Ionnescu- Gion), prezentări și note bibliografice. În compensație, scrisul polemic al lui Hasdeu, exprimând fără reticență idiosincrasii de tot felul, dă o viață agitată publicației. Într-o rubrică deschisă în 1893, numită Zacherlina, el are izbucniri neelegante față de Al. Vlahuță, C. Dobrogeanu-Gherea, Traian Demetrescu, Anton Bacalbașa ș.a. Aici, dar și cu orice alt prilej, lovește în vechii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
centrat pe opera shakespeareană, include vreo alți douăzeci și cinci de scriitori, dar orice încercare de a-l "nărui" e stupida sau vulgar politizată. Teoria lui Bloom (dacă e într-adevăr o teorie, si nu o superbă și sfidătoare afirmare a unor idiosincrasii personale) va da apă la moară, mă tem, conservatorilor din cultura română, îi va încuraja pe universitarii stafidiți să refuze în continuare schimbarea curriculum-ului academic, vă certifică acest mit găunos al literaturii că miracol și mister, care, oricît ar
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
intitulată Shakespeare. The Invention of the Human (Inventarea umanului). În această carte, de altfel o tulburătoare analiză a operei shakespearene cu foarte interesante, dar și discutabile speculații și generalizări pornite de la ea, Bloom e cumva mai franș cu propriile sale idiosincrasii. În deschiderea cărții, pentru a-și justifica subiectul, se întreabă retoric: Why Shakespeare? (De ce tocmai Shakespeare?). Si isi răspunde la fel de retoric: Who else is there? (Cine altcineva mai există?). Nimeni, vor recunoaște probabil unii (mai ales angliștii, evident); foarte mulți
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
Austen, Wordsworth, Whitman, Emily Dickinson, Dickens, George Eliot, Tolstoi, Ibsen, Freud, Proust, Joyce, Virginia Woolf, Kafka, Borges, Neruda, Pessoa, Beckett) plutesc cumva în magma de idei și prototipuri create de Shakespeare. Uneori, demonstrația își atinge scopul, alteori categoric nu. Dar idiosincrasiile de lectură ale lui Harold Bloom, cele care îi permit să îl descopere și redescopere pe Shakespeare pretutindeni, sînt, cu toate acestea, seducătoare. Cel mai serios și dezamăgit reproș pe care i l-aș putea face lui Bloom (dincolo de logică
Canoneli pe tema canonului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18144_a_19469]
-
schimbă farfuriile de supă cu unul dintre membrii consiliului Solidarității, explicându-i că pentru Polonia, el, liderul, valorează mai mult decât celălalt. E ironic? E serios? Walesa pare foarte serios. Dar Wajda? Să fie malițiozitatea lui Wajda parte a unei idiosincrasii? Nu știu.La un moment dat, Walesa o întreabă pe ziarista italiană dacă nu este arogant, știind prea bine că este, așa cum îi explică faptul că e un bărbat fidel, dar totodată posesorul unui libido de invidiat, revendicat de numărul
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
în România, unde dacă nu faci câte un abuz pe minut înseamnă că ești moale și incompetent. Infinit mai grav e că cucoana pedeseristă a eliminat unele nume, dar le-a păstrat pe altele după criterii ce țin, probabil, de idiosincrasiile, dar și de interesele politice ale domniei sale. Prost sfătuită (dac-a sfătuit-o cineva!) sau incapabilă să gândească cu propriul cap, d-na ministră a comis dintr-o dată, spun ziarele, următoarele infracțiuni: abuz în serviciu (a nesocotit o decizie a
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
într-un adevărat falanster artistic. Cel mai atașant e un anume Martin, poet până-n măduva oaselor, măcinat de crize existențiale pe care le normează după sisteme proprii. Cod verde înseamnă pentru el „rațiuni de incongruență cu lumea largă”, cod albastru, „idiosincrasii emoționale”, cod alb, „blocaj creativ”, cod roșu, atenție, „rațiuni sinergico-pasionale”! Cât privește discuțiile care animă grupul, acestea l-ar face invidios pe un campion al dialogurilor plictisitoare ca Nicolae Breban: „- Ok. S-o luăm altfel. Toate formele convenționale de religie
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
dezinvoltura. Un cumul de seriozitate impune o anume strîmtare a cadrului. Pe o parcela, aparent redusă, dar explorata intensiv, se adună un noian de obligații și comenzi, duse la bun sfîrșit - nu fără simptome de autoflagelare. De aci derivă probabil idiosincrasia față de eventualitatea emigrării, repudiata vehement în epistola pomenita. Determinată de coordonate precise, intrate organic în alcătuirea personalității, exilul ar fi pentru dînsa contraproductiv, o rupere de meleagurile natale, o smulgere din rădăcini, o transplantare într-un alt decor, cu reflexe
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
proteica, aproape suspectă prin dimensiuni și în special prin multitudinea formulelor practicate, este un scriitor derutant pentru critică, pînă la confuzia criteriilor, valorilor. Nimeni nu a negat talentul scriitorului, nici macar adversarii (...). Considerentele extraestetice îndeosebi (etniciste, naționaliste) au generat în jurul lui idiosincrasii tenace". Am putea afirmă, badinînd ușor, ca Felix Aderca (1891-1962) ar putea fi investigat mai ales în vederea detectării spetelor literare pe care nu le-a ilustrat, cu riscul de-a se constată că ele... nu există! Căzut azi într-o
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
a.m.d. nu duce necesarmente la prizonierat confesional, bigotism sau hirotonisire. E plină lumea de atei născuți în medii pioase. Ca să nu mai spun că, fără educație religioasă, nici ateu nu poți fi cu adevărat: rămâi doar captivul unei iraționale idiosincrasii.” Ceea ce am vrea să subliniem aici este faptul că articolul de acum din Dilema veche este o reluare (el fiind scris și publicat inițial în 2008), dar își păstrează intactă actualitatea. Astfel încât, privind și spre paginile semnate de Florin Mugur
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4279_a_5604]
-
acelea ale lui Dinamo și Steaua. Nu întâmplător, cluburile care au generat cele mai violente, sălbatice, intolerante, xenofobe galerii din țară sunt produse ale ministerelor represive din anii comunismului. Armata și Miliția și-au reprodus, pe nevăzute căi, metodele și idiosincrasiile, rămânând și astăzi prezențe supurânde pe trupul plin de răni al unei țări incapabile să se despartă de trecut. Indivizi abili, capabili să speculeze în interes propriu fanatismul suporterilor, au reușit, cu investiții minime, să creeze veritabile armate private, gata
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
și identitate, alta despre frumusețe și adevăr, și în fine a treia - care i-a adus și premiul Capote, despre visare și imaginație. Elaine Scarry e o figură interesantă în peisajul academic și intelectual american: subiectele ei de reflecție trădează idiosincrasii puternice, nestingherite de norme și convenții, iar felul în care autoarea își urmează firul gîndurilor e la rîndul său fascinant. Scarry nu construiește argumente după tiparul obișnuit al stilului academic: rareori citează surse, iar cînd o face, acestea tind să
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
oglinda prieteniilor literare, ci dă lista completă a ranchiunelor și dușmăniilor. Unii recunosc sincer: nu pot să-l sufăr pe X, nu pot să-i sufăr pe cei care... Răsfoirea cărții se transformă într-o simplă verificare, întotdeauna izbutită, a idiosincrasiei. Îndeobște urechiștii alunecă oportun printre capriciile proprii și ale altora. Instituționalizarea urechii ar trebui trecută în istoriile literare. Prioritatea urechii care ascultă față de ochii care citesc nu ține de generație, ci de înclinație, nu ține de o grupare (revistă) literară
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
univers artificial și ludic, să se fi intersectat (poate întâmplător) cu asemenea imagini stranii, există. Și trebuie privită cu încredere. Câteva argumente suplimentare provin din numeroasele ocoliri ale legităților de toate soiurile. Juristul din Lemberg își dă, sistematic, pe față idiosincrasiile față de legi. Delirul hazardului e la el acasă. După elogiul "oarbei tâmplări" (casus fortuitus) din Cântul al II-lea, după refuzul unei organizări statale (de fapt, orice formă de ordine îi incomodează pe țiganii lui Budai-Deleanu), după dorința de-a
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
despre un anume „Iliuță activu’” sunt nu numai curat caragialești, dar și pilduitoare). Altele se susțin reciproc printr-o rezultantă. De exemplu, asupra repulsiei scriitorului față de proști (despre care depun mărturie numeroși cunoscuți), aș zăbovi o clipă. Fără îndoială autentică, idiosincrasia aceasta capătă o garanție în plus prin aceea că dă naștere unor formulări de neuitat. Una dintre ele i-o datorăm aceluiași Ion Suchianu: „omul prost e prost în toate, dar mai ales în specialitatea lui” (p. 221). Nimic paradoxal
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
combinație terifiantă de tîrîre și atac. Cum să-i socotești o «creație» a bunului Dumnezeu? Ce motivații subtile, ce criterii «stilistice», ce calcule ambientale pot îndreptăți producerea unui asemenea monstru? Or, iată că o știre exotică vine să-mi dinamiteze idiosincrasia. Un pescar din Costa Rica, pe nume Chito, găsește un crocodil rănit la un ochi de glonțul unui vânător. I se face milă, îl îngrijește vreme de o jumătate de an cu tot soiul de medicamente, după care vrea să-l
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]