105 matches
-
prin analogie, cu cei „șapte munți deasupra cărora șade Femeia”, mai exact cele șapte coline pe care se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea Noe în momentul primului potop, provocat de apostazia îngerilor; cele 66 (60 + 6) de unități care rămân se referă la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, recapitulând „întreaga rătăcire idolatră, uciderea profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în aceeași strategie de convertire și de disuasiune dezvoltată de‑a lungul întregului poem. Pe de o parte, păgânii atrași de iudaism sunt avertizați împotriva riscurilor unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului iudaic al izbăvirii. „Egiptul” devine metafora captivității idolatre, „exodul” reprezintă eliberarea de patimi și botezul curățitor, iar „Canaanul” este imaginea paradisiacă a întoarcerii acasă. În tradiția patristică, succesul alegoriei - care nu este o metodă hermeneutică, ci o exigență a vieții „în Duh și adevăr” - n-a încurajat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Amendăm dezbinarea de sine. Trezirea dorinței de Viață fără început și fără sfârșit se păstrează doar prin descrierea minuțioasă a iluziilor spirituale. Orizontul lumii trebuie răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ironic istoricul socialist, Oliveira Martins. Mistica miguelistă e însuflețită de recrudescența misticii populare, catolice. Și cum catolicismul iberic a avut întotdeauna un caracter concret, mistica miguelistă se manifestă în conformitate cu structura seculară a spiritualității portugheze: prin apoteoze și imnuri, prin procesiuni idolatre, printr-o devoțiune fără margini față de tânărul rege, considerat trimisul Arhanghelului Mihail în lume pentru mântuirea catolicismului. Când Don Miguel trece pe stradă, lumea îngenunchează, femeile plâng, preoții îl binecuvântează. Nu este numai un rege popular; este adorat, este divinizat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inconfundabilă amprentă păgână -, salvându-le astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre. în ultimii ani, Hippolita aglomerase într-atât casa cu asemenea lucrări, încât devenise din ce în ce mai greu să găsească pentru toate un locșor potrivit în camerele, destul de numeroase de altfel, ale villa-ei. Clemantius evita, pe cât posibil, să o sâcâie pe domina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
totuși, undeva e o chichiță. (Există. Cele mai multe din ele sunt nebune. E un lucru pe care merită să-l țin minte.) Fătuca de pe scaun - semăna cu Cleopatra. Nu știu de ce, dar imediat am încadrat-o drept înnebunită după sex, putoare, idolatră a sulii și așa mai departe. Imediat le ochesc. M-am uitat la ceas: opt și jumătate - nu, nouă jumătate. E timpul să-mi văd de drum. — Bei ceva? am întrebat-o. Fața ei s-a destins. M-a refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parte a lumii, după cum au făcut-o, mai târziu și chiar în zilele noastre și alții un Mărăcină devinit Ronsard, Elena Văcăresci,Brâncuș, Cioran, Eugen Ioneso Mircea Eliade și alții. La începutul secolului al șaselea în Arabia domina o religie idolatră, asemănătoare aceleia a veschilore persani, care se închinau aștrilor cerești. În anul 571, la Mecca venea pe lume Mahomet și tot aici, la vârsta de 40 de ani se proclama superior lui Hristos, în măsura în care, Hristos îi fusese lui Moise. Ducând
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
inter-relaționărilor omenești. Astfel, nu de puține ori, în numele prea-plin de emfază al sacrificiului pentru o himeră cu pretenții de adevăr ideal omul și-a proiectat în prăpastia nimicirii sinele și pe ceilalți semeni. Actele sale postulate ca jertfe pe altare idolatre s-au dovedit într-un târziu efecte ale rătăcirilor în labirintele și narcoza manipulărilor telurice. Sacrificiul ca element la care se renunță, ca factor de schimb în târguiala existențială ce animă socialul și drept rezultantă a totalei angajări umane în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nevrozați să-și istorisescă viața În dezordine și, după cum precizează amabil Freud Însuși pe undeva, „sîntem cu toții mai mult sau mai puțin nevrozați“, Însă un mic efort de clasare ar trebui să mă ajute să văd mai limpede În raporturile idolatre și pline de ranchiună pe care le am În continuare cu răposatul taică-miu. Îmi trasasem un program, Îmi fixasem o ordine cronologică de urmat: de la nașterea fiului pînă la moartea tatălui, iar acum am impresia că am evocat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de aur. Este neîndoielnic că ei sînt încă sub vraja copilăriei pe care o amintire parțială le-o reprezintă ca pe o epocă de fericire de nimic tulburată"464. Ceea ce se transmite de la o generație la alta, cu o fidelitate idolatră, este prin urmare opera imaginației, grefată pe un trunchi de realitate psihică indestructibilă. IV Aceste serii de imago interzise și selecționate se păstrează ca niște urme mnezice. Din cînd în cînd, ele se ridică la nivelul conștiinței. După opinia lui
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care trebuia s-o cucerească, astfel încît în cele din urmă este respinsă și o dată cu ea cel care a stîrnit zarva. Evreii nu constituie o excepție așa încît scapă de Moise ucigîndu-l, iar de doctrina lui întorcîndu-se la credințele lor idolatre. În cel de-al doilea timp, evreii uniți de acum înainte între ei prin crimă, la fel ca și frații primitivi, ajung să fie în aparență un popor ca oricare altul. Nomad, desigur, circulă, își făurește datini, își reînnoiește legile
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
foarte grea, cerînd din partea lor multe sacrificii. În măsura în care a convertit popoarele la ele acasă ajungînd să fie religia regilor păgîni și a unor vaste mulțimi, religia creștină a trebuit să reia o sumă de credințe politeiste, de rituri magice și idolatre, la fel cum, în împrejurări asemănătoare, socialismul și-a anexat ideologii religioase și naționaliste. Astfel încît religia creștină se opune religiei mozaice, precum un monoteism de masă față de unul al minorităților, cu tot ce implică această opoziție. Într-o civilizație
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
antidoturi la puterea șefului: restaurarea autonomiei indivizilor (sau a minorităților în general), separarea vieții private de viața publică, restrîngerea autorității mass-media în vederea înlesnirii unui spațiu al idealului și al conversației sociale. Pe scurt, ea face imposibilă orice exercitare magică și idolatră a puterii care îi dă înfățișarea omniscientă și omnipotentă în ochii maselor. Această suveranitate magică nu a luat niciodată o asemenea amploare, ea n-a dispus nicicînd de atîtea tehnici. Iată de ce, a opta pentru sau contra ei a devenit
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decursul veacurilor. Numai măsurându-ne gândurile cu răspunsurile oferite de tradiția Bisericii vom putea îndreptăți sau critica anumite oferte, propuneri teoretice contemporane. Doar proximitatea inconfortabilă a întrebării inaugurale - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - poate elibera teologia creștină de captivitatea idolatră a servilismului ideologic. Fără expunerea în fața acestei întrebări, teologia este amenințată de eresul necredinței. Excurs despre vocația temeiniciei: Dumitru Stăniloaetc "Excurs despre vocația temeiniciei \: Dumitru Stăniloae" Un teolog care n-a obosit niciodată să răspundă întrebării adresate de Iisus apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al acestei teologii este cel al unei prezențe eshatologice, sub semnul explorării care - prin forța paradoxului - crucifică „înțelesurile cele slabe ale lumii”, eliberând astfel mintea de orice captivitate idolatră. Pentru cei care îl cunosc, Andrew Louth este mai ales un verb și o voce. Pentru cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nici Iisus, nici apostolii n-au făcut aceasta -, ci ordinea teologică care îl încadrează. „Misiunea Bisericii, spune O’Donovan, este aceea de a mărturisi eșecurile unității politice de tip Babel înrădăcinată într-o autoritate coercitivă, centralizată și sacrală, precum și politica idolatră a imperiului care substituie domnia divină cu cea umană și care ia în primire istoria umană impunând un regim univoc și totalitar prin cuceriri teritoriale și economice.”1 Un Stat care interzice Bisericii crearea unor comunități de valori și semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ființarea comună, ajunse la o „supremă reconciliere”. Observațiile heideggeriene sunt aici foarte pătrunzătoare - deși inexacte din punct de vedere istoric (cum au arătat medieviști ca E. Gilson sau Alain de Libera). Ele ne atrag atenția asupra unui tip de reprezentare idolatră a divinului, pe care gândirea metafizică îl construiește plecând de la experiența ființărilor (die Seiende) imediat disponibile, al căror statut ontic este ulterior proiectat asupra unui Ființe generale. Acest diagnostic a fost preluat în mod creator de gânditori creștini, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la Morte, romanul lui George Rodenbach, roman poematic care rămâne modelul transfigurator al realismului, opoziția se reinstalează puternic, seraficul, iubirea pură, reprezentată de o eroină moartă, este antinomică cu dublul ei vulgar, decadent și derizoriu. Iubita moartă, idealizată prin văduvia idolatră a eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
materialist, modelele au devenit mai mult decît precare, societățile s-au desacralizat ș.a.m.d. Legea omului a înlocuit Legea lui Dumnezeu, ceea ce a umplut tribunalele de nemulțumiți și spitalele de alienați. Societățile noastre sunt grav bolnave, grevate de mentalități idolatre. Ce le lipsește este spiritul, duhul inspirator și o masă critică de virtuți necesare. Se așteaptă un nou avatar. Sistemele noastre politice și economice trebuie schimbate, trebuie moralizate. Trebuie întronată Înțelepciunea. Nu vă mai îngrijiți atît de războaie fără rost
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spunea Heidegger. Un poem care se scrie și se rescrie întru desăvîrșire. Fiecare dintre noi simte chemarea unui nou orizont spiritual și are de dat un răspuns acestei chemări. Avraam e în noi, gata să se elibereze de falsele apartenențe idolatre și să pornească în prodigioasa aventură personală a regăsirii Sinelui. Economie și economism Începînd cu anii '60, procesele rapide de internaționalizare, de mondializare, au transformat profund economiile naționale, restrîngînd marjele de manevră și capacitățile de acțiune ale statelor, făcînd caduc
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
vreo doi ani într-o închisoare de stat. Apostol s-a născut tocmai în zilele când tatăl său aștepta, la Cluj, condamnarea. Până să se întoarcă Bologa din temniță, copilul a deschis ochii asupra lumii, îmbrățișat de o dragoste maternă idolatră. Lipsită de iubire, tânăra d-nă Bologa și-a găsit în copil o țintă de viață. Sufletul ei plin de credință în Dumnezeu a avut chiar momente de îndoială: oare nu-și iubește odrasla mai mult decât pe Atotputernicul? Ca să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
copților. Primul nostru conservator: îmbălsămătorul. Prima piesă "art deco", recipientul pentru rămășițe, canopă, urnă, crater sau casetă. Nici măcar adepții lui Christos n-au putut rezista pulsiunii imaginare, deși făcuseră din interdicția lor mozaică un semn al diferenței în interiorul unei romanități idolatre. De la catacombă la bazilică, apoi la capelele medievale, acele "camere cu relicve" (Duby), vedem scheletul "ieșind" de sub pământ și crescând, înălțându-se în slavă, printr-o succesiune de încastrări. Tibia sau viscerele uscate ale sfântului local cer un relicvariu; deci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]