107 matches
-
spunea Heidegger. Un poem care se scrie și se rescrie întru desăvîrșire. Fiecare dintre noi simte chemarea unui nou orizont spiritual și are de dat un răspuns acestei chemări. Avraam e în noi, gata să se elibereze de falsele apartenențe idolatre și să pornească în prodigioasa aventură personală a regăsirii Sinelui. Economie și economism Începînd cu anii '60, procesele rapide de internaționalizare, de mondializare, au transformat profund economiile naționale, restrîngînd marjele de manevră și capacitățile de acțiune ale statelor, făcînd caduc
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
spirituală ale celor care le practică. Prin urmare, nu are sens comparația făcută între teologii, tehnici ori practici (decât poate într-un registru academic, având mize îndoielnice), întrucât „rezultatele“ sunt întotdeauna individuale. Creștinismul luptă împotriva idolatriei. Totuși, ignoranța și atitudinile idolatre sunt, în creștinismul de zi cu zi, la ele acasă. Termenul „idolatrie“ a fost el însuși instituit și aplicat greșit încă de la bun început. Devine din ce în ce mai clar faptul că, deși nu era menit a descrie practicile străine ca urmare a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în oglindă, sacramentul euharistiei, pentru un practicant al unei tradiții non abrahamice, care nu înțelege și nu poate trăi taina preschimbării vinului și a pâinii în sângele și trupul lui Hristos. Un practicant autentic al unei tradiții eronat catalogate drept „idolatre“ se va închina nu idolului din piatră, ci prezenței divine care se manifestă prin ea în manieră iconică. O analiză matură și edificatoare în acest sens, purtând pregnant (și inevitabil) amprenta demersului fenomenologic, se regăsește la Jean Luc Marion, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca „parte“ a ei. Așezarea sacrului, a principiului ultim undeva, într-un „acolo“ sau „dincolo“, și reprezentarea lui în manieră grafică (ori altfel) sunt semne ale „idolatriei“ așa cum au răstălmăcit-o și reinterpretat-o pentru noi teologiile religiilor monoteiste „non idolatre“. Pretenția „non-idolatriei“ este absurdă, întrucât e ferit de idolatrie doar cel care reușește să se așeze adecvat în legătura cu Unul. Toate celelalte „așezări“ vor identifica principiul ultim ca fiind unul dintre registrele ierarhiei. Prin urmare, idolatria nu se decide
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
decursul veacurilor. Numai măsurându-ne gândurile cu răspunsurile oferite de tradiția Bisericii vom putea îndreptăți sau critica anumite oferte, propuneri teoretice contemporane. Doar proximitatea inconfortabilă a întrebării inaugurale - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - poate elibera teologia creștină de captivitatea idolatră a servilismului ideologic. Fără expunerea în fața acestei întrebări, teologia este amenințată de eresul necredinței. Excurs despre vocația temeiniciei: Dumitru Stăniloaetc "Excurs despre vocația temeiniciei \: Dumitru Stăniloae" Un teolog care n-a obosit niciodată să răspundă întrebării adresate de Iisus apostolilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
omega), fiind dictată de vocația înțelegerii perenității revelației lui Dumnezeu. Timpul prezent al acestei teologii este cel al unei prezențe eshatologice, sub semnul explorării care - prin forța paradoxului - crucifică „înțelesurile cele slabe ale lumii”, eliberând astfel mintea de orice captivitate idolatră. Pentru cei care îl cunosc, Andrew Louth este mai ales un verb și o voce. Pentru cei care îl citesc însă, teologul britanic rămâne autorul unei scriituri senine, eliberată de capriciile polemicilor de tip confesional, critică dar mai ales aluzivă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nici Iisus, nici apostolii n-au făcut aceasta -, ci ordinea teologică care îl încadrează. „Misiunea Bisericii, spune O’Donovan, este aceea de a mărturisi eșecurile unității politice de tip Babel înrădăcinată într-o autoritate coercitivă, centralizată și sacrală, precum și politica idolatră a imperiului care substituie domnia divină cu cea umană și care ia în primire istoria umană impunând un regim univoc și totalitar prin cuceriri teritoriale și economice.”1 Un Stat care interzice Bisericii crearea unor comunități de valori și semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ființarea comună, ajunse la o „supremă reconciliere”. Observațiile heideggeriene sunt aici foarte pătrunzătoare - deși inexacte din punct de vedere istoric (cum au arătat medieviști ca E. Gilson sau Alain de Libera). Ele ne atrag atenția asupra unui tip de reprezentare idolatră a divinului, pe care gândirea metafizică îl construiește plecând de la experiența ființărilor (die Seiende) imediat disponibile, al căror statut ontic este ulterior proiectat asupra unui Ființe generale. Acest diagnostic a fost preluat în mod creator de gânditori creștini, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
endnote id="(136, p. 104 și fig. 72 și 78)"/>. În reprezentările non- figurative ale Infernului (În spații concentrice), primele trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher este convinsă că astfel de reprezentări iconografice sunt specifice artei medievale vest-europene, nu și celei bizantine : „Arta bizantină nu cunoaște fenomenul prezenței evreilor În scenele «Judecății de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
universul ce Îl Înconjoară. Valoarea culturală a cunoașterii sporește atunci când se sprijină pe referențe mai largi, când știe să asculte de normativitatea eticii sau de chemările acțiunii. Se spune că știința Înseamnă putere, dar aceasta nu derivă dintr-o poziționare idolatră, ci prin emergență și difuziune a perspectivelor. Și În nici un caz, ea nu trebuie exercitată oricum și de oricine. O idee științifică poate ucide indivizi sau colectivități, poate aduce neliniști sau calamități, poate fi deturnată de la un scop benefic atunci când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Legea de fier a oligarhiei a lui Roberto Michels descrie acest proces. Literatura referitoare la dinamicile de grup a confirmat empiric acestă tendință, recunoscându-i, de asemenea, limitele. Așadar, un fenomen incipient de carismă se poate dezvolta într-o organizație idolatră. Nu puține au fost criticile privitoare la conceptul de carismă și multe dintre acestea au fost virulente. O să citez doar două exemple aici. Sociologul german Carl Friedrich a afirmat: "Această amalgamare a demagogilor, liderilor mișcărilor totalitare, și a fondatorilor de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
prin analogie, cu cei „șapte munți deasupra cărora șade Femeia”, mai exact cele șapte coline pe care se întinde cetatea Romei. Paharul din mâna „desfrânatei” este (Ξ:≅< ∃∗γ8Λ(:ςϑΤ<, termen aproape tehnicizat care constituie o aluzie, incriminantă desigur, la cultele idolatre. În Vechiul Testament, „desfrânarea” reprezintă o metaforă foarte puternică, extrem de aspră, a apostaziei unite cu idolatria. Profeții învinuiesc poporul lui Israel de desfrânare de fiecare dată când acesta uită poruncile Dumnezeului său. În consecință, putem afirma că femeia simbolizează cultul idolatru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trei evenimente simbolice ale istoriei răului: 600 este vârsta pe care o avea Noe în momentul primului potop, provocat de apostazia îngerilor; cele 66 (60 + 6) de unități care rămân se referă la dimensiunile statuii lui Nabucodonosor, recapitulând „întreaga rătăcire idolatră, uciderea profeților și arderea drepților” (29, 2). Irineu îi amintește apoi pe cei trei tineri evrei, Anania, Azaria, Misael, care, prin refuzul de a se închina idolului, prefigurează situația martirilor creștini. Ei sunt profeții trecuți prin „încercarea focului”. Ultima parte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în aceeași strategie de convertire și de disuasiune dezvoltată de‑a lungul întregului poem. Pe de o parte, păgânii atrași de iudaism sunt avertizați împotriva riscurilor unei atare „mezalianțe”. În același timp, ei sunt somați să părăsească neîntârziat religia lor idolatră. Cititorul are în față trei opțiuni: păgânismul idolatru, iudaismul înșelător și creștinismul soteriologic. Primele două sunt opțiunile anticristologice exprimate simbolic prin două personaje malefice: Nero, „Anticristul” păgân și regele persan, Anticristul oriental, Anticristul în sensul teologic al cuvântului. Nu rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inter-relaționărilor omenești. Astfel, nu de puține ori, în numele prea-plin de emfază al sacrificiului pentru o himeră cu pretenții de adevăr ideal omul și-a proiectat în prăpastia nimicirii sinele și pe ceilalți semeni. Actele sale postulate ca jertfe pe altare idolatre s-au dovedit într-un târziu efecte ale rătăcirilor în labirintele și narcoza manipulărilor telurice. Sacrificiul ca element la care se renunță, ca factor de schimb în târguiala existențială ce animă socialul și drept rezultantă a totalei angajări umane în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
un sens din perspectiva botezului întru Hristos. Acest tip de hermeneutică teleologică va fi proiectată asupra istoriei vechiului Israel sau a întregii umanități căzute. Părinții Bisericii vor aplica o lectură spirituală (anagogică) memorialului iudaic al izbăvirii. „Egiptul” devine metafora captivității idolatre, „exodul” reprezintă eliberarea de patimi și botezul curățitor, iar „Canaanul” este imaginea paradisiacă a întoarcerii acasă. În tradiția patristică, succesul alegoriei - care nu este o metodă hermeneutică, ci o exigență a vieții „în Duh și adevăr” - n-a încurajat niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Amendăm dezbinarea de sine. Trezirea dorinței de Viață fără început și fără sfârșit se păstrează doar prin descrierea minuțioasă a iluziilor spirituale. Orizontul lumii trebuie răsturnat pentru a întrevedea zarea Vieții. Duplicitatea fenomenologică a realității sau, mai precis, tentația obiectivării idolatre suferă sabotajul ascetic al dorinței. Pregustând infernul morții, suntem gata să abandonăm iluzionismul magic al culturii spectacolului. Instinctele prădătoare ale animalității sunt răstignite cu piroanele duhovnicești ale crucii. Patosul vieții își aruncă lumina peste chivotul inimii nevăzute a omului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din experiențele mele anterioare că marile pelerinaje atrag irezistibil numeroși „activiști” neoprotestanți, aflați în preajma acestora într-o dublă ipostază : fie se folosesc de prezența numeroșilor pelerini pentru a face noi prozeliți, fie pentru a „lupta” împotriva cultului sfinților și adorării idolatre a moaștelor. În această logică se încadrau, de exemplu, două tinere adepte ale mișcării Martorii lui Iehova. Blonde, filiforme, extrem de timide, nu știau până la ce distanță să se apropie de locul de pelerinaj, așa că preferau să stea departe de turnul-
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
scoate la iveală puțin cîte puțin. Dacă Dumnezeu (sau Verbul) există în întregime în Hristos, credința populară va face confuzie între Tată și Fiu și îl va servi pe primul sub chipul imaginat al celui de-al doilea. O derivă idolatră împotriva căreia reacționează Arie, care, pentru a salva identitatea Tatălui, va insista asupra distingerii naturilor și va maximiza în elementul "Dumnezeu" deplina sa transcendență. Hristos s-a născut în anul cutare, în ziua cutare, la ora cutare; dar Dumnezeu, principiul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pătrundă în nava Fericitului Petru și intrarea în Biserică pînă ce nu se va fi pocăit, nu va fi abandonat postul pe care l-a primit printr-un delict atît de grav al ambiției și al neascultării, cauzat de sminteala idolatră. Asemenea hotărîm și pentru gradele inferioare și demnitățile Bisericii. Dacă vreun împărat, rege, duce, principe, conte, sau orice altă putere seculară va vrea să acorde cuiva un episcopat sau altă demnitate ecleziastică, să știe că i se va impune aceeași
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Cu fiecare studiu prin care treceam, realizam că oamenii aceștia au niște învățături sănătoase, bine argumentate și în concordanță cu Sfânta Scriptură. Aici am descoperit că Dumnezeu interzice închinarea la orice altceva în afară de El. Iar eu, până atunci, fusesem o idolatră. Adevărurile descoperite m-au convins că locul meu și al oricărui creștin adevărat este în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea. De aici și până la hotărârea pentru botez nu a mai fost decât un pas, pe care, cu ajutorul Domnului, l-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
materialist, modelele au devenit mai mult decît precare, societățile s-au desacralizat ș.a.m.d. Legea omului a înlocuit Legea lui Dumnezeu, ceea ce a umplut tribunalele de nemulțumiți și spitalele de alienați. Societățile noastre sunt grav bolnave, grevate de mentalități idolatre. Ce le lipsește este spiritul, duhul inspirator și o masă critică de virtuți necesare. Se așteaptă un nou avatar. Sistemele noastre politice și economice trebuie schimbate, trebuie moralizate. Trebuie întronată Înțelepciunea. Nu vă mai îngrijiți atît de războaie fără rost
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
motivele mitico-ritualiste și chiar fantasticul. Fantasticul nu apare decât sub ipostaza destinului mereu prezent în cotidian. Eroul: Dumitru, Românul cu nume banal (hramul bisericii românești din New York e Sfântul Dumitru), care-i vorbește pastorului Dugay Martin "cu credința lui naivă, idolatră și vană" și încearcă să-l exorcizeze, să-i dovedească posibilitatea transfigurării și izbăvirii. Fostul pastor escroc despre Dumitru: "E mai aproape de Dumnezeul adevărat decât noi toți. Și tot el are să-l vadă cel dintâi când Dumnezeul adevărat își va
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
glisînd în indiferență poate fi primită această carte patetica încă din titlu. O atît de insistența exhibare de sentimente cîtă există aici ar părea natural să îndepărteze un cititor mai rece. Iar dacă, în plus, acest cititor, lipsit de apetentele idolatre sau mitizante ce par a anima paginile în discuție, se mai și simte aflat la o oarecare distanță (temporală, spațială, dar mai ales culturală) de cele relatate de Adam Puslojic, atunci teoretic cărții menționate nu ar trebui să îi mai
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
falsă, deci sau una, sau alta dintre variante, dar nu amîndouă concomitent. Din păcate, deși spiritul disjuncției exclusive corespunde din plin regulilor logicii lui Aristotel, el nu ascultă de tiparul dialecticii hegeliene. Și cum hegemonia lui Hegel atinsese pragul supremației idolatre în epoca lui Kierkegaard, respingerea terțului exclus devenise un obicei la modă. Răspunsul lui Kierkegaard la această dilemă avea să se sprijine pe o prealabilă distincție: destinul unui om se desfășoară în două planuri; lumea gîndirii speculative și lumea libertății
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]