614 matches
-
clasă fu cât se poate de caldă. Vestea examenului meu în fața maestrului se răspândise repede. Era un deliciu să asiști la asemenea lecții, cum le făcea marele pianist, pentru care prinsei o admirație și o dragoste care se apropia de idolatrie. Ne cânta din toți compozitorii, așa cum numai „el” știa să cânte și totul fără note, având o memorie minunată. Lecțiile le făceam în sala de concert a Conservatorului, unde pe scenă erau așezate două piane de concert Blüthner și o
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
revelate de Dumnezeu lui Noe, 7 porunci pe care tradiția ebraică le consideră ca fiind prima sinteză a legii pozitive: “1. Să nu trăiești fără ascultarea de o autoritate; 2. Să nu hulești pe Dumnezeu; 3. Să nu cazi în idolatrie; 4. Să nu săvârșești incest; 5. Să nu ucizi; 6. Să nu furi; 7. Să nu mănânci sânge, nici carnea animalelor sufocate.” Decalogul este legea morală de cea mai mare însemnătate a poporului evreu care a dobândit în timp valabilitate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
uitându-L pe Dumnezeu-Binefăcătorul, și-a creat o lume spirituală mai apropiată de frustrările și aspirațiile sale, ajungând până la identificarea unor reprezentări materiale cu Dumnezeu însuși. Acești zei mincinoși au fost numiți “idoli”, iar închinarea la idoli a fost numită idolatrie. În prezent, omenirea a înlocuit forma de idolatrie atât de răspândită în vechime, cu una mai subtilă și mai perfidă, concretizată în idolii prezentați în capitolul anterior, la porunca I, defulări ale unei societăți ruinată din punct de vedere spiritual
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
lume spirituală mai apropiată de frustrările și aspirațiile sale, ajungând până la identificarea unor reprezentări materiale cu Dumnezeu însuși. Acești zei mincinoși au fost numiți “idoli”, iar închinarea la idoli a fost numită idolatrie. În prezent, omenirea a înlocuit forma de idolatrie atât de răspândită în vechime, cu una mai subtilă și mai perfidă, concretizată în idolii prezentați în capitolul anterior, la porunca I, defulări ale unei societăți ruinată din punct de vedere spiritual. Dar starea de spirit idolatră a fost o
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
vedere spiritual. Dar starea de spirit idolatră a fost o tentație încă din zorii umanității, din momentul în care ea a devenit conștientă de existența și rolul său pe scena Creației. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Romani definește idolatria ca formă de manifestare a credinței în vremurile de atunci: “Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor.” (Rom. 1, 23). De
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
de manifestare a credinței în vremurile de atunci: “Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor.” (Rom. 1, 23). De fapt, prin idolatrie se substituie autoritatea și puterea lui Dumnezeu cu o alta, inexistentă, a unei creații omenești, făcută din lemn, piatră sau alt material. S-a înlocuit Creatorul cu o creație. Instituția Bisericii Ortodoxe este atacată vehement prin multe modalități și sub
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
piatră sau alt material. S-a înlocuit Creatorul cu o creație. Instituția Bisericii Ortodoxe este atacată vehement prin multe modalități și sub diferite pretexte. În contextul obiectului analizei de față, se susține faptul că în Sfintele Biserici Ortodoxe se practică idolatria sub forma închinării creștinilor la icoane. Despre acest lucru, cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic a hotărât: “Este permis și chiar bineplăcut înaintea lui Dumnezeu a face icoane. Acestor icoane sfinte nu li se da însă adorarea care se
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
nu ar avea nicio înrâurire asupra vieții creștinului dacă acesta nu o investește cu un capital de sinceritate, dragoste și încredere, într-un cuvânt, cu credință. De remarcat este faptul că nici unul dintre cei care acuză fățiș Biserica Ortodoxă de idolatrie, pe temeiul închinării la icoane, nu acuză cu aceeași vehemență, închinarea la adevărații idoli ai vremurilor contemporane, reprezentați de internet și televiziune. Răul din acestea vine și prin aceste instrumente își produce efectele perfide în societatea românească. În zilele actuale
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cît de cît Ťmalrauxianť. De altfel, cultul lui Malraux nu putea fi practicat în România dinainte de 1944 fără anumite riscuri și cei de mai sus nu se încumetau s-o facă. Numai cîțiva foarte tineri îl priveau pe Malraux cu idolatrie. Printre aceștia m-am numărat și eu". De remarcat că, în timp, "idolatria" timpurie a lui Pericle Martinescu s-a pulverizat. Nu i se reproșează autorului Condiției umane doar ingratitudinea față de Drieu la Rochelle, care a fost unul dintre cei
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
în România dinainte de 1944 fără anumite riscuri și cei de mai sus nu se încumetau s-o facă. Numai cîțiva foarte tineri îl priveau pe Malraux cu idolatrie. Printre aceștia m-am numărat și eu". De remarcat că, în timp, "idolatria" timpurie a lui Pericle Martinescu s-a pulverizat. Nu i se reproșează autorului Condiției umane doar ingratitudinea față de Drieu la Rochelle, care a fost unul dintre cei dintîi ce au scris despre el, cu entuziasm, în 1928, dar și faptul
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
nu are nimic uimitor dacă îl privim ca pe o însușire a unei religii de mult apuse. Numai că succesul cu care clerul creștin a repudiat odinioară astrologia mithraică, sub motiv că cei care venerau planetele se făceau vinovați de idolatrie față de întruchipări materiale, s-a transformat azi într-un eșec. În secolul XXI europenii trăiesc fără să știe o reînvigorare uimitoare a astrologiei mithraice. Religia lui Mithra și-a luat revanșa peste milenii pentru înfrîngerea pe care a suferit-o
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
docilitatea ancestrală se spulberă și, pe ruinele lor, o nouă autoritate prinde gustul semeției: rațiunea. Ofrandele închinate acestei facultăți mirabile de la care gînditorii așteaptă tot mai mult seamănă cu oficierea unui cult ce va culmina într-un nou gen de idolatrie: sfinți și îngeri se retrag în bolnițele mînăstirilor, iar noul idol, rațiunea, devine singura temelie pe baza căreia oamenii vor să clădească lumea. Și astfel, lupta care pînă atunci se dusese între catolici și protestanți, și între taberele Reformei și
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
și suprema fidelitate. * Nu veți binevoi să auziți cum mi se sfâșie trupul în implorare, învinovățind și dezvinovățind abstracțiunea unei himere pe care principiul neîntrupării a părăsit-o, nesățios de paradox și de schizofrenie impersonală - iată boala semantică a unei idolatrii care nu se poate mani festa decât descompunându-și delirul în logica unei întâl niri erotice cu fantasma mută, fotosintetic visate în inteligența păstoasă a proteinelor și a lanțurilor de aminoacizi dezgus tători: cuvintele și-au mărturisit în sfârșit epuizarea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
profesorii de literatură) decît studiile care vor descrie felul în care poetul a fost citit de către Maiorescu în anii ^80 ai secolului XIX, de către Călinescu după cincizeci de ani sau de către I. Negoițescu în deceniile 6-7 ale secolului XX". Funinginele idolatriei plutesc în atmosfera curentă a pioaselor aniversări culturale. Pe fundalul habitual al iconoduliei de care au parte personalitățile epocilor trecute, "însuși spiritul critic e confundat deseori cu iconoclastia". Enervarea generată de răsunătoarele articole "antieminesciene" din ŤDilemať n-ar trebui să
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
mai curînd nereligios, făcînd excepție figura sa "franciscană". Deși într-un orizont precreștin, "păgîn", s-ar putea glosa la rigoare pe subiectul religiozității poetului, el întreține cel mult relații cu o "divinitate de piatră", ținînd de un sacru primordial, al idolatriei care, sub condeiul său ambiguu, e mai curînd o formă de polemică. Nu avem în față o ipostază retrogradă semnificativă, o revenire sufletească autentică a poetului cu o conștiință sceptic-sarcastică la treapta inferioară a credinței, ci o manevră de a
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
publicistul Mihai Chiper constată: „Inevitabil, schimbarea la față a lui Vadim (după scuzele pentru evrei) va fi percepută ca o trădare de mulți dintre foștii săi adepți. Lipsiți de obiectul urii gratuite și instrumentate, evreii, capitaliștii, masonii - și căzuți în idolatria a ceea ce până mai ieri urau sincer - Occidentul -, mulți vor renunța să-l gireze în continuare. [...] Liderul PRM crede sincer că evreii conduc lumea și că, în loc să cârcotească pe la colțurile Europei, un exercițiu mai util persoanei sale este să «treacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
va constitui modelul și sursa principală a unei scrieri faimoase în Evul Mediu, Apocalipsa lui Pavel. Apocalipsa lui Abraham Ciclul abrahamic cuprinde și o Apocalipsă 118, alcătuită din două mari secțiuni: prima nu ne interesează (e un tratat narativ împotriva idolatriei, povestind convertirea lui Abraham); a doua, în schimb, e o adevărată bijuterie a literaturii mistice cunoscute sub numele de „mistica tronului” (merkaba sau merkavah). De aceea, mă voi opri o clipă asupra ei. Autorul fructifică o informație aparent neutră din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Lactanțiu, demonii au inventat astrologia, arta haruspiciilor, a prezicerilor, necromanția și magia în general. Tot ei sunt aceia care „i-au învățat pe oameni arta de a face imagini și statui”; cu alte cuvinte, au introdus, prin intermediul sculpturii, practica idolatriei. Prin viclenia lor perversă, ei deformează adevărul, reclamându-se într-un mod cu totul și cu totul nelegitim de la modelul divin și făcându-și prozeliți prin oracole mincinoase și prin false minuni. După cum se poate constata, atunci când este utilizat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
descoperise în Casa Domnului textul Legii (Torah, Pentateuhul). Manuscrisul ajunge sub ochii regelui, care poruncește să-i fie citit fără întârziere. Lectura (cu funcție anamnetică) declanșează o serie de măsuri reformatoare, de asanare a vieții religioase din regat, contaminată de idolatrie, magie, vrăjitorie etc. Pe noi însă nu ne interesează aici decât mărturia despre existența unei cărți sfinte care instituie și reglementează viața cultică în Iudeea la începutul secolului al VII-lea î.Hr. Ulterior, este admisă în canon și literatura profetică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
protestante nu ar fi refuzat premiul inter-religiozității, desemnat lor și lui Navid Kermani, scriitor musulman și studios al Islamului de la originile iraniene, născut în Germania și foarte apreciat, deoarece acesta din urma criticase reprezentarea Crucifixului ca pe o "blasfemie și idolatrie". În această situație, cei doi creștini culți ar fi trebuit să-și amintească că apostolul Pavel definise mesajul crucii "scandal pentru evrei" și "nebunie pentru păgâni" (1Cor., 1, 23). Romanilor acest mesaj salvific al crucifixului le apărea precum mesajul nebunesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
au atribuit tot mai multă putere, vor fi readuse la dimensiuni umane; vor fi depășite, într-o bună zi, toate privilegiile și pretențiile, medievale și premoderne, ale Bisericii catolice față de alte Biserici creștine, funcțiile și serviciile religioase. Infailibilitatea papei și idolatria pseudocreștină a persoanei pontifului vor face loc unei funcții petrine, aflată în slujirea întregii creștinătăți și în cadrul structurilor sinodale și conciliare; fundamentalismul biblicist, tendințele separatiste și provincialismul regional de natură protestantă vor fi respinse în favoarea unei Bisericii responsabile față de lume
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care ei își pun toată nădejdea. Am făcut această mică expunere, ca să revin la obiecțiunile ce ni se fac asupra incinerării, pe care preoții în special o găsesc neconformă cu principiile generale ale bisericii, focul fiind considerat ca ceva propriu idolatriei și păgânismului. Eu însă mi-aș permite să-ntreb pe frații preoți: Cred ei că pâinea și vinul, sfințite prin harul divin se transformă realmente în trupul și sângele Mântuitorului? Dacă "da", așa cum credem noi, ortodocșii, de ce atunci biserica poruncește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
asta: Mântuitorul face Cărturarilor și Fariseilor un aspru rechizitoriu, al cărui sens adânc nu poate scăpa din vedere nici tradiționaliștilor noștri și-n special minorității din cler anticremaționiste, care vede-n cremațiune însăși abrogarea religiei creștine, dacă nu chiar instaurarea idolatriei. "Vai de voi cărturari și Farisei fățarnici!" spune Mântuitorul. Pentru că voi dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; pe acestea trebuia să le faceți și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe rezervă și prudență. Doctrina sau metoda i se arată ca "o nouă scolastică", de o erudiție pedantă: "Structuralismul, închis în temnițele propriului său limbaj, dependent de stilistica sa ca de un drog, poate cu timpul deveni o formularistică, o idolatrie, un marș în cerc închis (aidoma plimbării în țarcuri a deținuților din pușcării). În loc de a fi o tălmăcire, o dare în vileag (precum făgăduise și se fălise a fi), o descotorosire de atribute și dichisuri, ajunge la rându-i un
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
postbelică. Mărturisesc că m-am apropiat cu o oarecare prudență de documentele privindu-l pe Constantin Noica, editate de Dora Mezdrea, în aceeași serie „Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității", sub titlul Noica și Securitatea (I) *. Nu din idolatrie față de filosof, nici de frica unor dezvăluiri ruinătoare ale efigiei sale morale. Eram însă deja prevenit, din lectura mai multor ediții similare, asupra incredibilei capacități a fostei Securități de a mistifica, de a jongla cu nume de cod și identități
Noica în dosarele Securității by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6017_a_7342]