56 matches
-
în sport. Te lupți cu alții, dar mai ales cu tine însuți. Principalul scop al artei rămâne încercarea de divinizare a femeii. Emanciparea omului contemporan nu se poate face în afara culturii. Valorile pot fi mediatizate prin denigrare și compromise prin idolatrizare. Pe suport de hârtie, cartea e mai ușor de citit și mai greu de uitat. Actorii și tiranii nu trăiesc decât din aplauze. Capodoperele nu se zămislesc la foc mic. Poetul are aplomb nemăsurat când încă nu și - a înghițit
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
destinată argumentării umanului, filosoful este sensibil la implicațiile negative ale tehnoștiinței. Astfel, Virilio (2000Ă definește înțelegerea tehnicii actuale în termeni etici umaniști, ilustrând lecția învățată de la fasciștii futuriști: puterea tehnicii ca forță criminală. Discursul filosofului vrea să demonstreze faptul că idolatrizarea tehnologică contemporană poate continua înlănțuirea de catastrofe umane a secolului XX. Punctul de vedere al umanistului se legitimează prin apelul la cerința responsabilității umane de a rezista asediului cybertehnologic. Problema se pune în termeni de alegere și, evident, Virilio se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o femeie adevărată? și își definește idealul feminin, concepția de dragoste și codul de frumusețe. Un paradox legat de femeia secolului al XIX-lea este discrepanta între neglijarea ei ca subiect real (juridic, economic, politic), pe de o parte, si idolatrizarea ei ca subiect imaginar, care fascinează secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
predilecție al problemelor secolului. Femeia pariziana face posibil, în plan de ficțiune, ceea ce secolul (istoric, social, economic, uman) exclude în realitate. Nu este ea oare, mai întâi de toate, ființa prin care contrariile devin "co-posibile"? Ea ne apare succesiv că idolatrizare și umilință, viciu și virtute, utilitate și gratuitate, erotism și pragmatism, dominată și dominantă, activă și pasivă, purtătoare de valori de civilizație și natura primitivă, rezervă de angelic și demonic. Toate acestea ne incită să gândim că mandatul său esențial
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
simbolic în proiectul acestora de a spulbera prin materiale explozive întreaga școală (alias Alma Mater). O semnificație adiacentă o are însăși aversiunea camuflată a unuia dintre cei doi criminali față de propria sa mamă evreică, prin adeziunea necondiționată la politica nazistă și idolatrizarea lui Hitler. în final, tendința lor avortivă a culminat cu asasinatul în serie pe care l-au comis (avortul semenilor) și propria sinucidere (autoavortul). Chiar dacă silogismul pe care își întemeiază Sonne (2000) demonstrația are unele zone lacunare, fragile și, ca
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
urgentă și sângeroasă: numai când Sena va fi roșie, când Parisul va arde, iar săracii Își vor căpăta locul de drept, abia atunci adevărul și dreptatea vor triumfa. Un secol mai târziu, eseistul englez Peter Quennell descria În New Statesman „idolatrizarea cvasipatologică a violenței care Îi domină pe atât de mulți scriitori francezi”. Când bătrânul radical francez Édouard Herriot (președinte al Adunării Naționale până În 1957, când a murit la 85 de ani) anunța la Eliberare că normalitatea politică nu va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]