1,269 matches
-
cu grad mare de risc asumat, trupele răcneau cu toată convingerea un fel de slogan care îi supramotiva și băga groaza în inamici, adjudecându-și astfel victoria. Păi, nu cuceriseră romanii o lume cu strigăte și bătăi în scut, iar ienicerii turci cu al lor iallaaa, iallaaa, nu băgaseră groaza în toată creștinătatea, samuraii care strigau „banzai, banzai”, sau rușii care își vărsau plămânii răcnind ura prelung, la vremea când, drogați cu votcă din cartofi îi sminteau în bătaie pe mai
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1419500141.html [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
Nu a trecut prea multă vreme până când românii din trecut au putut servi deja o cafea, prin zona băncii naționale de azi, unde s-a aflat prima cafenea atestată documentar prin anul 1667. Ea a fost deschisă de un fost ienicer pe nume Kara Hamie, în vremea lui Radu Leon, iar prăvălia lui a existat în preajma Hanului Șerban Vodă și implicit a curții domnești. 200 de ani mai tarziu - pe la mijlocul secolului al XIX-lea au apărut cafenele moderene, celebre, multe dintre
INSTITUŢIA NUMITĂ CAFENEA de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1455077788.html [Corola-blog/BlogPost/360142_a_361471]
-
fără prihană”. Împodobit, deci, cu înțelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau „ghiaur”, adică „necredincios”. Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta disprețului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, Sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat. Agăi turc i-a spus: „Dacă mă lași liber în
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1495603868.html [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
bucurie își povestea isprăvile nocturne. - Vă ajutam în luptă subțiindu-le numărul! Totdeauna am fost alături de acest neam! Ca o ironie a sorții, turcii se transformau în vampiri și deveneau supușii valahului! Să fi văzut ce ravagii făceau în rândul ienicerilor și spahiilor și cu câtă poftă îl căutau pe pașă ca să-i sugă sângele! - Neamul vostru e mare? - Oho! Câtă frunză și iarbă! Dacă am reînvia cu adevărat, am deveni cea mai puternică oaste din lume! Ar fi Imperiul de
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1420266217.html [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
parlamentelor. Dar, ca un specific, niciodată nu vor dispărea unele structuri militare (de regulă regimente) subordonate direct coroanei, sub comanda sa directă și asigurate logistic din caseta regală (imperială). Este cazul celebrilor muschetari, sau la fel de cunoscutele gărzi ale cardinalului Richelieu, ienicerii, dragonii regali, sau așa numitele regimente de gardă ale țarilor. Ei aveau uniforme speciale, cu însemne speciale, și se bucurau de condiții mult mai bune de echipare și instruire. Desigur, pentru a face parte din aceste trupe, de elită, trebuia
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_0.html [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
ne va îngădui vom organiza o analiză etnografică a acestor locuri unele, pline de mistere ce trebuiesc dezlegate. Însăși istoria evenimentelor petrecute pe aceste locuri poate fi interesantă. Pădurea de la Rediul Turcului, se spunea în poveștile copilăriei mele, a adăpostit ieniceri turci în rezerva trupelor care îl înconjuraseră pe loan Vodă la Roșcani.Tătarii așteptau în pădurea de la Rediul Tătar, răstimp în care au prădat satul numit azi Suceveni, și au schingiuit și ucis locuitori ai locului pentru a afla unde
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Monografia_comunei_suceveni_pompiliu_comsa_1372088992.html [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
entuziasmați de cauza măreață, europenii și-au trimis copiii la luptă, organizând o cruciadă a copiilor. I-au luat turcii ca pe o turmă de miei, i-au crescut, i-au educat în legea lor, i-au făcut spahii și ieniceri și i-au trimis apoi în Europa să lupte împotriva părinților și fraților lor! Soldații care luptau în vechime într-un război, luptau pentru o cauză religioasă în primul rând. Pentru ei domnul sau împăratul erau „unșii” lui Dumnezeu. Eu
ALUNGAREA LUI DUMNEZEU de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/Alexandru_stanciulescu_barda_alexandru_stanciulescu_barda_1359880812.html [Corola-blog/BlogPost/351735_a_353064]
-
a vărsat.// Frate Grigore, mi se face pară/ În suflet și mă ia un foc buiac,/ Pe când mureau băieții pentru țară,/ Țarii trăgeau la vodcă și coniac.// Și mai râdeau, și mai făceau și bancuri,/ Având de gardă câte-un ienicer,/ Când oase de copii trosneau sub tancuri,/ Când sângele striga până la cer!// Mi s-a scârbit de-această lume, frate,/ Deși de sus e-al apărării cerc,/ Unii se luptă pentru libertate,/ Iar alții pentru-un ieftin feerverc.// E paștele
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Editorial_de_mariana_cristesc_al_florin_tene_1383118330.html [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
cauzei creștinătății, luând singur inițiativa alăturării la ''Liga Sfântă''. Politica sa antiotomană s-a concretizat în sistemul de alianțe politico-militare ale țărilor române din 1594. Războiul antiotoman începe la 13 noiembrie 1594, prin atacarea creditorilor turci și a oștii de ieniceri de la București, după care în perioada decembrie 1594—ianuarie 1595 se extinde spre Dunăre, la Giurgiu, Rusciuc ș.a. Mihai Viteazul și-a organizat o armată proprie, de mercenari, alcătuită din poloni, secui, cazaci, sârbi etc., precum și unități de călărași, ''roșii
Mihai Viteazul, ziua în care a fost asasinat de oamenii generalului Basta-VIDEO by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104868_a_106160]
-
sultanului voia să întindă influența Islamului în oraș. Ea a mizat pe nemulțumirea negustorilor musulmani față de concurența crescândă a evreilor. Această situație a servit sultanei un pretext comod pentru confiscarea bunurile ecreilor, cu toate că nemulțumirea se manifesta puternic, chiar în rândul ienicerilor. În 1597, primul arhitect ales a fost Davut Ağa, un ucenic al marelui Mimar Sinan. Dar acesta a murit și a fost înlocuit cu Ahmed Cavus Dalgiç, în 1599. Datorită morții soțului, sultana Safiye a abandonat proiectul. Edificiul abandonat a
Moscheea Sultan Valide () [Corola-website/Science/321445_a_322774]
-
Aydın, Bolu, Bursa, Constantinopol, Konya, Seres, Skopje și Tir. Pe lângă micile ateliere de manufacturi au existat și șantiere de construcție a flotei de război, arsenale, turnătorii de tunuri, fabrici de arme de foc ușoare, pulberării și ateliere de uniforme pentru ieniceri. O bună parte din populația urbană a orașului trăia nu din meșteșugărit ci din valorificarea pământului pe care țăranul îl avea în folosință. Potrivit legii coranice, sultanii erau proprietarii pământului și ai subsolului însă dădeau pământul în folosință țăranilor, uneori
Organizarea statală a Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/329071_a_330400]
-
epoci frivole , care va transpune cu măiestrie și fără nicio reținere atmosfera grandioaselor întruniri la care participa cu regularitate. Acest mod de viață plin de pompă avea să stârnească noi revolte în rândul populației, copleșite de povara impozitelor, și a ienicerilor, care din cauza reducerii numărului de campanii militare, fuseseră demobilizați. Cea mai importantă dintre aceste revolte avea să se producă pe 28 septembrie 1730, la comanda căreia se afla fostul ienicer albanez, Patrona Halil. Această mișcare, care avea ca țintă principală
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
revolte în rândul populației, copleșite de povara impozitelor, și a ienicerilor, care din cauza reducerii numărului de campanii militare, fuseseră demobilizați. Cea mai importantă dintre aceste revolte avea să se producă pe 28 septembrie 1730, la comanda căreia se afla fostul ienicer albanez, Patrona Halil. Această mișcare, care avea ca țintă principală, destituirea marelui-vizir Ibrahim Pașa și a ginerilor săi, Mustafa și Mehmet Pașa, s-a încheiat prin uciderea prin sugrumare a celor doi din urmă, prin detronarea sultanului la câteva zile
Nedim () [Corola-website/Science/330949_a_332278]
-
erau împărțite în ferme (în limba turcă "çiftlik", în limba greacă "τσιφλίκι", "tsifliki"). Toți militarii eleni, indiferent dacă au fost membri ai trupelor regulate bizantine, milițiilor locale sau unităților de mercenari, au fost obligați să se alăture armatei otomane ca ieniceri, să se angajeze ca soldați privați pe lângă notabilitățile otomane sau să încerce să se descurce pe cont propriu. Mulți greci au dorit să își păstreze identitatea culturală și religioasă ortodoxă și au ales să ducă o viața grea și primejdioasă
Kleft () [Corola-website/Science/326138_a_327467]
-
pe tronul Țărilor Române. Puteau fi schimbați după ce intrau într-o alianța antiotomană sau dacă dădeau semne de nesupunere față de sultan. Mulți pretendenți sau dregători turci își cumpărau tronul domnesc pe sume mari de bani.Domnitorii aveau gărzi personale de ieniceri, iar teritoriile române au fost desprinse și administrate direct de turci, ca regiunea Brăilei sau Tighinei, sau de tătari în sudul Basarabiei. Turcii au impus monopolul în achiziționarea de produse. După domnia lui Vlad Țepeș și a lui Radu cel
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
lung, supremația de iure asupra părții estice a Maghrebului era deținută de otomani, aceștia cucerind Cirenaica în 1521, Tripolitana în 1551, Algeria în 1556 și Tunisia în 1574. În 1587-1671, Algeria era administrată de un pasă, guvernator turc, pana cand ienicerii locali au preluat puterea, fiind oficial dependenți de sultan. Dominația lor s-a menținut până la ocupația franceză din 1830. În 1591, pasă a fost înlăturat din Tunisia în favoarea unui conducător autonom. În 1640, Hamud ibn Murad a preluat puterea, fondând
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
observă decorația mânerelor și a tecilor. Pumnale orientale: indian (stânga, cu lama în formă de șarpe) și otoman (dreapta). Se observă decorația cu pietre semiprețioase. În ceea ce privește pumnalul indian se observă cu ușurință influența mediului asupra lamei pumnalului. Arme folosite de ieniceri și de alte categorii de trupe otomane în evul mediu. Se observă decorația cu elemente florare și geometrice pe scutul, coiful, apărătoarea pentru capul de cal și pe lama celor două securi.
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
ordin sufit care s-a manifestat pentru prima data în Anatolia sau Asia Mică în secolul al XIII-lea, recunoscut pentru legătura cu dinastia otomană. Destinul acestei confrerii mistice este, de asemenea, inseparabil de cel al corpului de armată al ienicerilor și de rolul pe care l-a avut în colonizarea și islamizarea Balcanilor de către Imperiul Otoman. Ordinul a intrat de mai multe ori în clandestinitate fiind interzis definitiv în Turcia, în 1925, odată cu instalarea regimului republican. Acest ordin își revedincă
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
două cronici hagiografice: "Vilăyetnăme" și "Menăkibnăme". Conform cronicarului otoman Oruc, Ali Pașa, fratele sultanului Orhan a renunțat la toate privilegiile de conducere pentru a deveni derviș Bektași. Tot el a fost cel care a propus trecerea corpului de armată al ienicerilor sub protecția ordinului. În această împrejurare, sultanul Orhan apelează la Ḥağğ Bektaš pentru a obține „cartea de învestitură” ("icăzet") și boneta albă specifică ienicerilor. Legătura ordinului cu membri ai dinastiei otomane este susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
deveni derviș Bektași. Tot el a fost cel care a propus trecerea corpului de armată al ienicerilor sub protecția ordinului. În această împrejurare, sultanul Orhan apelează la Ḥağğ Bektaš pentru a obține „cartea de învestitură” ("icăzet") și boneta albă specifică ienicerilor. Legătura ordinului cu membri ai dinastiei otomane este susținută, așa cum am amintit anterior, de "Menăkībnăme Baba Ilyăs-i Horasănī", hagiografia lui Baba Ilyăs, scrisă de nepotul acestuia Elvăn Ҫelebi. Potrivit acestei lucrări Ḥağğ Bektaš făcea parte din mediul familiei lui Osman
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
asupra acestor grupuri religioase Bektașī-Alevī și răscoalele lor împotriva otomanilor poate fi caracterizată ca o rezistență politică a triburilor turcmene împotriva autorității otomane. Puterea dervișilor Bektașī derivă și din faptul că aveau legături foarte strânse cu corpul de armată al ienicerilor. Astfel ordinul devine o amenințare pentru stabilitatea internă a imperiului, deoarece putea controla eficient masele, întorcându-le împotriva sultanilor. Încă din secolul XVII, sultani precum Osman II (1618-1622), Ibrahim (1640-1648) și Mehmed IV (1648-1687) au început campanii de combatere a
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
eficient masele, întorcându-le împotriva sultanilor. Încă din secolul XVII, sultani precum Osman II (1618-1622), Ibrahim (1640-1648) și Mehmed IV (1648-1687) au început campanii de combatere a influenței dervișilor, una dintre aceasta fiind uciderea a 4000 de persoane în urma revoltei ienicerilor din 1656. Campania viza, de asemenea, represalii la adresa practicilor heterodoxe care concurau cu tradiția oficială sunnită a otomanilor. Starea conflictuală dintre ieniceri sprijiniți de Bektașī, pe de o parte, și autoritățile otomane, pe de alta, au atins apogeul în secolul
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
început campanii de combatere a influenței dervișilor, una dintre aceasta fiind uciderea a 4000 de persoane în urma revoltei ienicerilor din 1656. Campania viza, de asemenea, represalii la adresa practicilor heterodoxe care concurau cu tradiția oficială sunnită a otomanilor. Starea conflictuală dintre ieniceri sprijiniți de Bektașī, pe de o parte, și autoritățile otomane, pe de alta, au atins apogeul în secolul XIX. Astfel, sultanul Mahmud II (1808-1839), creează o armată puternică pe care, în 1826, o folosește în distrugerea ienicerilor, eveniment care a
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Starea conflictuală dintre ieniceri sprijiniți de Bektașī, pe de o parte, și autoritățile otomane, pe de alta, au atins apogeul în secolul XIX. Astfel, sultanul Mahmud II (1808-1839), creează o armată puternică pe care, în 1826, o folosește în distrugerea ienicerilor, eveniment care a dus la diminuarea influenței ordinului Bektașī, cu atât mai mult cu cât s-a început și o campanie de eliminare a acestuia din viața publică. Majoritatea liderilor au fost executați, iar proprietățile lor confiscate, adepții au fost
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
lăcașurile ordinului au fost transformate în moschei, "madrasa" (școli coranice), spitale și caravanseraiuri, iar funcțiile militare ale membrilor Bektașī au fost preluate de un alt ordin important, dar de data aceasta intelectual, este vorba despre ordinul Mevlevi. După dizolvarea armatei ienicerilor și represaliile asupra ordinului, a urmat o perioadă în care sultanii încep să aibă din nou contacte și să-i sprijine pe dervișii Bektașī. În special în timpul lui Abdulhamid II (1876-1909), ordinul revine în peisajul public, după ce trecuse printr-o
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]