930 matches
-
Hurrem promite să transforme suspiciunile în certitudini, iar până să-l convingă pe Sultan că Mustafa se va revolta împotriva acestuia, mai este un pas. Reamintindu-i fiului său că Marele Vizir, Rustem Pașa, a fost pedepsit pentru conflictul cu ienicerii, Sultanul îi ordonă lui Mustafa să ducă la îndeplinire sentința dată de el, în ceea ce-l privește pe Ali, căpetenia acestora. În sangeacul tronului, din Manisa, Prințul Selim al II-lea află că Nurbanu este însărcinată și este fericit că
Suleyman Magnificul: Zilele lui Mustafa sunt numărate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/30940_a_32265]
-
lumea literară s-a amuzat, în anii '50 ai secolului trecut, când, într-o ediție de popularizare a }iganiadei, semnată de Ion Manole (adică Roman) s-a dat drept portret al autorului epopeii, un desen reprezentându-l probabil pe un ienicer cu un coif uriaș și cu o tolbă de săgeți la cingătoare, o xilogravură pe care o inserase G. Călinescu în Istoria literaturii române (1941), în paginile despre Budai-Deleanu. Surprinde, de asemenea, faptul că portretul, clasic, al lui Antioh Cantemir
Un nou dictionar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10131_a_11456]
-
lui, și Assan beg, și Ali beg, și Schender beg, și Grana beg, și Oșu beg, și Valtival beg, și Serefaga beg, domnul din Sofia, și Cusenra beg, și Piri beg, fiul lui Isac pașa, cu toată puterea lui de ieniceri. Acești mai sus-numiți erau toți căpitanii cei mari, cu oștile lor. Auzind și văzînd noi acestea, am luat sabia în mînă și, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92932_a_94224]
-
toate rudeniile lui, au fost scoși din temniță, numai în cămăși, cu capetele descoperite, și purtați în lanțuri pe ulițele Constantinopolului, ca niște făcători de rele. spre locul de execuție Ialy-Kioșc, din apropierea marelui serai. De față erau, pe lângă șirurile de ieniceri și mulțimea de popor îngrozită, și sultanul Ahmed al III-lea, crudul său vizir, Gin Ali, precum și ambasadori mai-marilor puteri europene de atunci, invitați special la macabrul spectacol. Cumplita dramă n-a durat decât un sfert de ceas, după spusele
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai răsărit, se opresc și-l îmblătesc cu săbiile, zicând: — Na, na! Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei, așa să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu mă face să-ți apreciez gândirea desprinsă de trunchi. Lăsați ce-ați adus aici și mergeți liniștiți la Moldova. — în ce calitate? - îndrăzni Barzovie-Vodă. — Nu calitatea contează - zise viziriul. Contează s-ajungeți, localitatea o trimit eu p’ormă, cu ienicerii. Drum bun! Episodul 41 DIN NOU îN MOLDOVA Dacă bine ții minte, mărite Cetitoriule - și nu vedem ce te-ar putea împiedica să-ți aduci aminte: memorie distributivă ai, cult ești, autodidact devii - pe cuviosul Metodiu și pe mai tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă, se plimbau agale în grupuri, sporovăind de-ale lor. Din sens opus, mai sobri, mai tăcuți, veneau ținând sub braț frâiele cailor spahiii. Câțiva invalizi de războaie ieșiră și ei în poarta caselor, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul era să nu-ți omorî calul fugărindu-l pe ulicioare de teama ienicerilor și spahiilor care se țineau după tine pâlcuri-pâlcuri, strigând aplecați peste oblâncul șeilor cât îi ținea gura: „Pițule! Pițule!”. Până se lămuriră spătarul și Barzovie-Vodă că „pițulele” înseamnă „creițari” sau „galbâni” și că ei nu trebuiau să se teamă neavând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
respectivele credințe, oamenii făceau aceasta deoarece nu aveau nivelul științific necesar pentru a explica și a combate fenomene ca trăznetul, fulgerul, valuri și valuri de lăcuste, tăierea bruscă a unor capete, fumăritul, alunecările de teren, mazilirea, fuga în codru. Un ienicer căzând în noroi, cu abdomenul despicat în fața Vienei, murmura numele lui Allah întrucât n-avea cum să știe că senzațiile stranii care-i dădeau târcoale nu sunt decât rezultatul firesc al unei incizii fără precedent prin peritoneu. Vezi tu, dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în dosul vorbelor unui pașă. Dacă totul nu-i decât o cursă, iar Sima-Vodă stătea ascuns în vreo cămară, așteptând cu un rânjet să vadă comedia întoarcerii? în sfârșit, alaiul pătrunse în curtea interioară a palatului, unde o gardă de ieniceri bătrâni se trezi din moțăială și, la răcnetul unei bașbuzuc, încremeni smirnă. în capul scărilor se ivi Ramza-Pașa, în costumul său de gală, cu iatagan și eșarfă. Barzovie descălecă și merse spre el. — Bine te-ai întors în locul câinelui acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
taci. De-o pildă: cunoașteți Dumneavoastră, sanctissime, vreun mare gânditor turc? — Nu cunosc - răspunse papa. — Nici n-au - spuse Metodiu - n-au nici unul, nici măcar unul mic, de sămânță. Toate națiile au gânditorii lor, turcii n-au. Din 60.000 de ieniceri și spahii câți au venit acum trei ani numai la noi, unul nu era mare gânditor; vorba cea: cum e turcu’, și pistolu’. Cu toate acestea - oftă Metodiu - poți să le faci ceva? Episodul 211 CORESPONDENȚA înainte de a-i însoți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar fi fredonat pasaje dintr-o rapsodie de Liszt, însă așa, se mărginea să asculte un sunet îndepărtat de vioară ce plutea intermitent, ca o părere peste câmpie. Deodată, fu cât pe-aci să-i sară inima din piept. Un ienicer răsări ca din pământ în fața lui cu iataganul ridicat, urlând în turcește: — Stai bre, că te tai! Iaca stau, drăguță, nu mai fac nici un pas - spuse Metodiu înspăimântat, căruia într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce scrie. — Și ce scrie, dacă nu vă supărați? - întrebă Metodiu. — Până aici Occident, de-aici încolo pașalâc - spuse turcul cu mândrie. — Mă scuzați, n-am știut - zise Metodiu. Eu sunt moldovean, și știți, la noi nu... — Moldovean?! - spuse uimit ienicerul. Osman, Selim, Zaiafet, ia veniți bre, încoace! Din niște tranșee săpate la umbra pâlcurilor de salcâmi, răsăriră câteva busturi mahmure de turci. Alături de ele apărură și altele, mai tuciurii, cu inel în ureche și cu viori în mâini. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
simplu, de treabă, o unealtă în mâna intereselor războinice ale mai marilor săi, o victimă a luptelor pentru împărțirea sferelor de influență, pentru dobândirea de noi și noi pașalâcuri. Se vedea cât colo că adevărata lui vocație nu e de ienicer, ci de agricultor. într-o altă epocă, în alte condiții, cu siguranță că brațul său n-ar fi apucat iataganul, ci plugul sau în cel mai rău caz narghileaua. Și-acum te duci acasă în Moldova? - întrebă ienicerul. — Cu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e de ienicer, ci de agricultor. într-o altă epocă, în alte condiții, cu siguranță că brațul său n-ar fi apucat iataganul, ci plugul sau în cel mai rău caz narghileaua. Și-acum te duci acasă în Moldova? - întrebă ienicerul. — Cu voia dumneavoastră, acolo m-aș duce - răspunse Metodiu. — Ei, ce m-aș mai duce și eu!... - oftă turcul. Parcă mă și văd strecurându-mă noaptea prin spatele casei, printre straturile de tutun, ocolind catârii și apărând deodată în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
opresc? — Da, trebuie! - răspunse turcul, cu negura Evului Mediu lucindu-i încă în ochi. Georgios se conformă. Aruncă o privire neajutorată spre Metodiu, aruncă ancora și până la urmă aruncă și puntea spre caiac, să poată urca musulmanul însoțit de trei ieniceri echipați de campanie. — Ne iei și pe noi până la Buda - zise în chip de explicație turcul. Trebuie să ajungem până mâine seară la garnizoană și de ieri n-a mai trecut nimic pe Dunăre. Băieți - se-ntoarse el spre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de campanie. — Ne iei și pe noi până la Buda - zise în chip de explicație turcul. Trebuie să ajungem până mâine seară la garnizoană și de ieri n-a mai trecut nimic pe Dunăre. Băieți - se-ntoarse el spre cei trei ieniceri - puneți-vă și voi pe unde puteți. Gata, meștere, dă-i drumul! Salută pe cei rămași pe caiac și se așeză pe un butoi. Căpitanul Georgios, tremurând ca varga, trase puntea, trase ancora și trase cu coada ochiului spre necredincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eram atent la ce-ați rostit - zise Metodiu. — Să trăiască Imperiul Otoman, asta-am zis! - făcu turcul. — Frumos spus - zise Metodiu. Iat-o vorbă simțită. Turcul se uită chiorâș la călugăr, apoi trase o dușcă și dădu plosca unuia din ieniceri. Acesta bău, o trecu celui de-al doilea care făcu la fel și întinse plosca ultimului, cu o meșă neagră peste ochiul drept. Ultimul refuză. — Acum ce rost are să te abții? - întrebă turcul pe cel fără un ochi. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
abții? - întrebă turcul pe cel fără un ochi. A intrat băut într-o luptă cu croații - explică el lui Metodiu și grecului - și i-a sărit o suliță-n ochi. De-atunci nu mai bea. Bea mă, tot aia e. Ienicerul clătină din cap. Turcul-comandant luă plosca și-o ținu îndelung la buze. — Vreun mezel, ceva, o măslină, cașcaval, piper și două-trei scobitori s-ar găsi pe-aici, jupâne? - zise el strâmbându-se nițel de tăria rachiului. S-ar găsi - răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în joc viața, te-ai mai uita, acolo, la niște bănuți, la niște sfeșnice de-argint sau, mă rog, la ce-i mai fi având matale pe corabia asta? Luați, mă băieți, că se răcește - spuse turcul către cei trei ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trist grecul. — Ba nu, meștere, vreau să plătesc cinstit - spuse otomanul. La noi, oricât ar părea de ciudat, jaful individual se pedepsește cu moartea. Numai jaful colectiv e autorizat. Păi ați fost în colectiv - zise Georgios, arătând spre cei trei ieniceri. Da, dar numai eu răspund - spuse turcul - și mi-e frică. Dacă răspundeam toți patru, nu te mai sâsâiam atâta, îți luam tot. Deci cât face? — Considerați c-a fost cinstea mea - spuse grecul. Abia dac-ați ciugulit câte ceva, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse cel fără un ochi. Abia am putut-o înghiți. — Păi vezi, meștere? - făcu turcul către Georgios. Și ceri doi galbeni? Vrei să iei pielea de pe noi? Unde te trezești? în Cipru? — Atunci spuneți dumneavoastră cât face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să nu... — Nimic! - făcu turcul. Adă jurnalul! Georgios intră în cabină și se întoarse cu jurnalul și-o călimară. — Pană-ai? - întrebă turcul. — N-am - răspunse grecul. A rupt-o un camarad de-al dumneavoastră, în amonte. — Am eu - răspunse ienicerul cel chior și scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la ea, o răsuci pe toate părțile. Care știți, băieți, să scrieți? - întrebă el pe ieniceri. — Nici unul, dom’ șef! - răspunse cu hotărâre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al dumneavoastră, în amonte. — Am eu - răspunse ienicerul cel chior și scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la ea, o răsuci pe toate părțile. Care știți, băieți, să scrieți? - întrebă el pe ieniceri. — Nici unul, dom’ șef! - răspunse cu hotărâre în glas ienicerul cel chior. — Cum, mă, nici unul?! - se miră comandantul. Pe mine mă-nțeleg, că sunt mai bătrân, n-am avut când să-nvăț, eu mai mult cu luptele... Da’ voi... Se-ntoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
chior și scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la ea, o răsuci pe toate părțile. Care știți, băieți, să scrieți? - întrebă el pe ieniceri. — Nici unul, dom’ șef! - răspunse cu hotărâre în glas ienicerul cel chior. — Cum, mă, nici unul?! - se miră comandantul. Pe mine mă-nțeleg, că sunt mai bătrân, n-am avut când să-nvăț, eu mai mult cu luptele... Da’ voi... Se-ntoarse spre grec: — Ai noroc, jupâne, că nu știm scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]