412 matches
-
sunt simple jucării ale divinității, vietăți supuse integral sorții. Din punct de vedere etic, Istoria ieroglifică reprezintă un fel de imn Închinat inițiativei personale, curajului, aspirației omului de a Învinge greutățile și de a fi fericit. E drept că Istoria ieroglifică este o operă literară, un fel de ficțiune, dar este semnificativ faptul că o nouă imagine asupra destinului Își face aici loc, chiar dacă sub forma imaginației literare. Constatăm că, În literatura română veche, există o viziune mai degrabă unitară asupra
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
coautori). Rubrică de istorie, intitulată „Din trecutul nostru”, este ținută de Nestor Urechia (și sub pseudonimele N. Pan și Stroe Milescu), dar mai ales de Em. C. Grigoraș, care publică prezentări ale lui Dimitrie Cantemir, reproducând și fragmente din Istoria ieroglifica, a cărei valoare literară e, de asemenea, subliniată. Cronică literară fac din când în când St. Bezdechi (cu texte referitoare tot la reprezentanții culturii clasice) sau Ion Foți, dar mai ales George Baiculescu și Tudor Teodorescu- Braniște. Baiculescu discuta cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289042_a_290371]
-
lucru, avem premisele de a pricepe și valoarea pe care o acorda Cantemir fiecărei măști animaliere sau, după caz, maniera modernă, raționalistă prin care depășea această mentalitate. Pe scurt, pentru a înțelege dialogul permanent pe care măștile animaliere din Istoria ieroglifică îl poartă cu diferitele surse din Antichitate până în Evul Mediu târziu este necesar să reconstitui acea gândire specifică fiecărei epoci în parte și mai ales epistema specifică epocii și arealului cultural în care și-a scris principele moldovean capodopera. Altfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un extins capitol aparte, este și aceea privitoare la spațiul cultural în care trebuie plasat Dimitrie Cantemir. Nu îmi propun decât să o enunț aici, ridicând câteva întrebări: este opera sa efectul unor sedimentări succesive ale culturii române? Indică Istoria ieroglifică nivelul culturii romîne de la 1705? Răspunde ea unor presiuni culturale, unor acumulări care își căutau forma cea mai elevată de exprimare? Răspund direct: nu. Ea ar fi putut deschide nenumărate drumuri în cultura noastră (în special în cea "literară") dacă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
dreptate, de vreme ce se referă exclusiv la primele două texte alcătuite de autor. "În epistema respectivă, comentează el, autoritatea eruditului constă în faptul că face să vorbească tradiția, iar subiectivitatea lui se retrage lăsând loc pentru rostirea adevărului"8. Odată cu Istoria ieroglifică însă ceva se schimbă în atitudinea lui Cantemir față de sursele pe care le folosește. "Autorul" se individualizează, iar opera, intrând, fără a avea această prejudecată, pe tărâm literar, devine din ce în ce mai apăsat subiectivă. Personalitatea autorului nu se mai ascunde în spatele autorității
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe valorile ortodoxiei, pe care le amestecă, fără a le deforma, cu altele protestante, filosofice, păgâne chiar, dar atitudinea sa nu este în răspăr cu direcția prioritară a spațiului cultural și confesional din care provine. Cu toate acestea, în Istoria ieroglifică el demontează sistematic un set de simboluri normative ale creștinismului, procedeu rar în răsăritul european al debutului de secol XVIII, unde încă domină o atitudine dogmatică, de respect neștirbit față de valorile tari ale ortodoxiei, revelate prin intermediul unui sistem de simboluri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
intelectual este, oricum, aproape imposibil. Pe de altă parte, a-i izola operele între ele înseamnă a-i trăda personalitatea. Gândirea sa era unitară, nu fragmentară. Cantemir nu se socotea teolog ori filosof atunci când redacta Divanul, scriitor atunci când scria Istoria ieroglifică, istoric atunci când alcătuia Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor ori orientalist atunci când încheia Creșterea și descreșterea Imperiului otoman. Pentru el, totul făcea parte din același demers; or, a nega dialogul dintre aceste opere, coerența lor fundamentală, a pierde din vedere evoluția gândirii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
aceste opere ale principelui este obligat să adopte o perspectivă pluridisciplinară, de nu chiar interdisciplinară. Nu e o opțiune, ci o datorie minimă. Dacă nu o raportezi la Divanul sau la Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, precum și la celelalte opere, Istoria ieroglifică își ascunde multe sensuri. Sau, și mai grav, formulează altele eronate. Literatura ca metodă de cunoaștere Și astfel am ajuns la o întrebare peste care, de obicei, se trece cu seninătate: ce este Istoria ieroglifică? Pare o întrebare retorică, de vreme ce
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
precum și la celelalte opere, Istoria ieroglifică își ascunde multe sensuri. Sau, și mai grav, formulează altele eronate. Literatura ca metodă de cunoaștere Și astfel am ajuns la o întrebare peste care, de obicei, se trece cu seninătate: ce este Istoria ieroglifică? Pare o întrebare retorică, de vreme ce tradiția covârșitoare ne-o spune limpede: e un roman, prima noastră operă de ficțiune. În fine, ca să nu existe dubii, repetăm mereu că e vorba de o operă literară. Autorul însuși lăsa a se înțelege
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
avea cum să gândească astfel. "Desfătarea" estetică nu se număra printre valorile lumii sale sau era, oricum, una secundară. Prin urmare, efortul de a se "nevoi" către "deprinderea ritoricească" ascunde o intenție pragmatică. Care? Vom vedea... De ce scrie Cantemir Istoria ieroglifică? Motivațiile scrierii Istoriei ieroglifice sunt în primul rând de ordin personal, subiectiv. Mai mulți critici s-au întrebat de ce o fi scris Cantemir o carte de o asemenea factură? Ce tip de cititor va fi avut în minte, de vreme ce a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
astfel. "Desfătarea" estetică nu se număra printre valorile lumii sale sau era, oricum, una secundară. Prin urmare, efortul de a se "nevoi" către "deprinderea ritoricească" ascunde o intenție pragmatică. Care? Vom vedea... De ce scrie Cantemir Istoria ieroglifică? Motivațiile scrierii Istoriei ieroglifice sunt în primul rând de ordin personal, subiectiv. Mai mulți critici s-au întrebat de ce o fi scris Cantemir o carte de o asemenea factură? Ce tip de cititor va fi avut în minte, de vreme ce a redactat-o în limba
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de Antim Ivireanul, la Râmnic 11. Dacă Divanul a avut o soartă fericită, ieșind de sub teascurile tipografiei domnești din Iași imediat ce a fost încheiat (fiind o scriere gândită spre a fi publicată imediat), îi era limpede lui Cantemir că Istoria ieroglifică nu are cum să fie tipărită, deci nu avea cum să ajungă la prea mulți cititori. Deși oficial cenzura tipografiilor s-a instituit abia aproape de jumătatea veacului al XVIII-lea, prin "porunca" dată de Mihai Racoviță la 1741, singurele tipografii
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
prin "porunca" dată de Mihai Racoviță la 1741, singurele tipografii acceptate find cele eparhiale 12, în fapt, controlul deplin al bisericii și al cancelariei domnești asupra tipăriturilor nu era o noutate. Sub nici o formă un text subversiv, de factura Istoriei ieroglifice nu ar fi avut șansa de a fi tipărit: mai întâi, pentru că el contravenea intereselor politice ale vremii; apoi, pentru că spiritul său nu era deloc aliniat la cerințele morale ale epocii. Eugen Negrici are dreptate să constate, în lucrarea sa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
una pragmatică. E vorba de un pragmatism comun întregii intelectualități din sud-estul european, după cum demonstrează Virgil Cândea: "Realismul medieval al gânditorilor bizantini se transforma la urmașii lor într-un pragmatism..."14. Prin urmare, la ceva tot îi slujea manuscrisul Istoriei ieroglifice. Așa cum, sesiza același editor al operei cantemiriene, graba de a publica Divanul la o vârstă atât de fragedă (25 de ani) urmărea o legitimare politică: "În perioada preparativelor sale pentru o acțiune ce trebuia să-i asigure un rol politic
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
15. Acesta era modelul epocii, pe care principele moldovean îl respectă întocmai. Dar asta nu ne lămurește în legătură cu dilemele noastre. Cu Divanul, autorul dădea satisfacție unui "orizont de așteptare" pe care îl cunoștea perfect. Dar o scriere de genul Istoriei ieroglifice ce rol ar fi trebuit să joace? Mai era un astfel de text, mai putea fi el un instrument politic? Astfel de întrebări au condus, cum e și firesc, și la răspunsuri diferite. P.P. Panaitescu etichetează cartea drept "pamflet" și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deoarece dezvăluia secrete politice și personale, fapte care ar fi putut fi primejdioase pentru autor dacă le-ar da în vileag în chip public"16. Mai departe, ipoteza sa se așază însă sub semnul speculației pure: "Este evident că Istoria ieroglifică a fost o "istorie secretă", citită sub manta, destinată unor oameni de încredere și... posterității. Se poate ca unele copii să fi circulat fără cheie, lăsând pe cititor să bănuiască numai"17. Existența mai multor copii este foarte puțin probabilă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
caracterul grăbit, tensionat al redactării textului și chiar tăinuirea sa în "sertar". Finalul precipitat al cărții ar fi și el un argument pentru regimul alert în care autorul și-a scris alegoria. Toate semnele ne îndeamnă să credem că Istoria ieroglifică nu a avut, din păcate, decât un unic manuscris, și acela tăinuit de autorul său. Manuela Tănăsescu se întreabă și ea "din ce cauză scria Dimitrie Cantemir și cui dedica el această carte atât de dificilă. Scopul său era să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acela tăinuit de autorul său. Manuela Tănăsescu se întreabă și ea "din ce cauză scria Dimitrie Cantemir și cui dedica el această carte atât de dificilă. Scopul său era să difuzeze un pamflet politic, o istorie ascunsă?"18 Este Istoria ieroglifică un simplu pamflet politic, așa cum de multe ori a fost considerată? Autoarea consideră că nu și nu pot fi decât de acord cu ea: "și dimensiunea cărții este foarte puțin propice răspândirii unui pamflet incendiar și cu efect imediat"19
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de ce această risipă de energie, de muncă, de pasiune?" Și tot ea închide discuția prompt: Răspunsul nu-l putem găsi decât parțial în cauzele extraliterare atât de des evocate și cercetate până acum; răspunsul îl putem afla numai citind Istoria ieroglifică. Ea este scopul și cauza. Căci este o operă de artă"20. Prin urmare, soluția aceasta este: Cantemir scria literatură și asta explică totul. Oare chiar explică? Pentru noi, care credem în ideea turnului de fildeș, a "artei pentru artă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
permitea mentalitatea epocii, nu îi permitea nici logica propriului comportament. Deși este un adept al plasării începuturilor fanteziei în literatura română la finele secolului al XVII-lea începutul celui de al XVIII-lea (titlurile invocate fiind Viiața lumii și Istoria ieroglifică), Al. Duțu simte nevoia unui bemol: " Desigur că folosirea termenului de "beletristic" ar putea părea exagerată, cu atât mai mult cu cât intenția creării unor valori estetice poate fi pusă sub semnul întrebării. Cert este, însă, că umaniștii au conștiința
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
chiar lipsită de profunzime, ci o structură permeabilă care să dezvăluie cauzele faptelor, motivația lor complexă, deci un model verosimil al acestor fapte. Scriere partizană, de propagandă, fără să fie totuși un pamflet politic în sensul obișnuit al cuvântului, Istoria ieroglifică vrea să dezvăluie cauzele ascunse ale acțiunilor fiecărui concurent din cursa pentru putere, interesele care stau la baza acțiunilor lor și care le inspiră atâtea fapte neoneste drapate în veșmântul celor mai nobile sentimente"25. Iată o explicație greu de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
utopie"26. În schimb, autoarea preferă un punct de vedere, crede ea, "mult mai nuanțat și mai pliat pe specificitatea strict estetică a gestului cantemirian"27, exprimat, printre alții, și de Al. Protopopescu. Conform acestor valorificări estetice ale alegoriei, Istoria ieroglifică ar fi "un sofisticat mecanism defulatoriu și compensatoriu pentru un orgoliu mereu ultragiat în planul istoriei reale", ceea ce ar conduce la următoarea ipoteză: "Cantemir simte nevoia unei recuperări cel puțin în planul istoriei fictive. În ficțiunea devenită deci Istoria ieroglifică
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ieroglifică ar fi "un sofisticat mecanism defulatoriu și compensatoriu pentru un orgoliu mereu ultragiat în planul istoriei reale", ceea ce ar conduce la următoarea ipoteză: "Cantemir simte nevoia unei recuperări cel puțin în planul istoriei fictive. În ficțiunea devenită deci Istoria ieroglifică. Acolo ar fi, de fapt și în fapt, spațiul și timpul utopiei salvatoare"28. Cantemir ar căuta, deci, răspunsuri la unele probleme care îl frustrează imprimându-le o "rezolvare" ficțională, alegorică, mutându-le din planul istoriei, pe care nu îl
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
totuși, cele două puncte de vedere (al lui Mircea Anghelescu și al Adrianei Babeți), deși aparent contradictorii, nu se exclud. Este adevărat că, în locul unei cazuistici exterioare, unele răspunsuri trebuie căutate chiar în natura discursului literar. Primele părți ale Istoriei ieroglifice sunt foarte dramatizate: personajele sunt lăsate să vorbească, să se manifeste prin intermediul discursurilor. Autorul (care nu avea cum să conștientizeze separarea sa de narator 29) nu intervenea decât formal, comentând tendențios câte o replică sau interpretând conform propriului interes cutare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de demonstrat, dar incitantă: Cantemir descoperă, pe măsură ce scrie, ce este literatura. Se lasă ușor-ușor dus de vertijul scrisului, nu mai controlează discursul așa cum o făcea în primele capitole ale cărții. Demonstrase ceea ce avea de demonstrat. Așa cum o știm azi, Istoria ieroglifică este, în bună măsură, și rezultatul unui joc al hazardului sau al imaginației creative necontrolate rațional întru totul. Structura arborescentă, de factură barocă, a cărții nu era nici ea premeditată până la amănunt; pe de o parte, e vorba despre o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]